60,569 matches
-
mică distanță un cuplu nobiliar, probabil părinții ei. Dacă eleganța femeilor era evidentă, cea a bărbatului nu depășea cu mult pe aceea a unui târgoveț Înstărit sau a unui unui honved fără cal. Toți bărbații din tablou purtau aceeași pălărie neagră cu boruri largi, ca semn parcă a unei bune Înțelegeri ce părea să plutească deasupra curții interioare a castelului, dar și deasupra Mureșului care separa reședința nobiliară de domeniile sale. Cei trei ieșeau În Întâmpinarea unui grup tot de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de două camere, transformat bineînțeles și adaptat noii sale destinații, la parterul unui bloc de patru nivele, construit prin anii '60, pe o latură a Pieții Recunoștinței. Pereți transparenți, uși automate, aer condiționat, gresie vișinie, precum unghiile domnișoarei cu păr negru tăiat carré și așezată confortabil pe un scaun gri, ergonomic, În fața unui ordinator cu un superb ochi albastru. Procedura era simplă: Înmânai textul, se transcria pe ecran cu o viteză amețitoare, degetele domnișoarei abia dacă atingeau claviatura, parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
firesc, la urma urmei textul era chiar bine scris, se vedea mâna unui profesionist, nu era zgomotos, gălăgios, sclipicios ca o ploaie de licurici, ca o proză deșteaptă, ci echilibrat, subtil ironic, incitant, tranchilizant prin oferta sa generoasă, un umor negru de cea mai bună calitate: negrul e se știe nu doar culoarea anului, ci și a secolului pe cale de a se Încheia. Ca să vezi ce poate să facă o decontextualizare, Își zise Petru Înaintând prin nămeți, dezinvolt ca un tab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În această Piață ca un copac cu rădăcinile În cer. Să trăiți și să mai veniți pe la noi! Întoarse capul. Un bărbat robust, roșu În obraji, cu o mustață sură, stufoasă, cu un chipiu și În livrea cu epoleți, pantaloni negri Franz Joseph, cu vipușcă de general, Îi zâmbea cu toți dinții de viplă, din ușa monumentală a restaurantului, luminat ca la Revelion, dar gol cu desăvârșire: mobilier alb pe mochetă albastră. Își duse două degete la tâmplă cum făcuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nevoie de alte detalii legate de deplasare. Cânta Patricia Kaas: Kenedy Rose, urmau În ordine Une dernière semaine à New-York și... Patricia cânta Patou blues când intrară În „Bosnia”. Privit noaptea de pe Dealul Crucii, cartierul semăna cu un uriaș ou negru. În mijlocul său clipea rar un ochi galben de pisică. 18. Ideea unui Revelion cu vânzare i se părea năstrușnică și promitea un spectacol pe care nu voia În nici un chip să-l piardă: era vorba bineînțeles de vânzarea unor tablouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta? În mintea sa se făcu un gol În care cădea de la Înălțime același cuvânt: Viena, Viena. Îngroșa conturul țării sufocând astfel viața ce pulsa Înăuntrul ei. El Însuși se Învârtea În golul propriei sale memorii ca Într-o gaură neagră gata să Îl Înghită pentru totdeauna. Îl cuprinse un soi de amețeală. Creionul Îi alunecă Într-o parte și, printr-o Întâmplare, se opri În orificiul din centrul concav al parabolei. Rămase acolo sleit de puteri. Așa Îl găsi Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altceva decât să privească lumea așa cum și noi o privim azi pe Animal Planet sau Discovery. Lâncezeala avea culoarea ochilor săi În care lumea abia mai zvâcnea când și când ca un porc Înjunghiat. 33. În jurul orei trei, o furgonetă neagră a firmei de pompe funebre, „Otto Wellmann - Cu noi spre Viața de Apoi” opri În fața vilei Ster. Șoferul și un Însoțitor scunzi zdraveni, Îmbrăcați În combinezoane roșii ca mecanicii de la Ferrari, scoaseră fără greutate din mașină două baloturi impresionante pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
salutară politicoși, Îi Înmânară un plic și, fără nici o explicație intrară În hol cu cele două baloturi pe care le lăsară să cadă cu bufnet pe pardoseală; apoi ieșiră zicând Să trăiți! ducându-și câte o mână la cozorocul caschetelor negre cu cozoroc lung deasupra cărora scria cu alb O.W. Urcară În mașină și porniră În trombă, spulberând zăpada de lângă trotuar. El rămase În prag cu scrisoarea Iolandei, două rânduri doar: „Marfă de calitate livrată la timp. De rest mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orașului, un liberal distins cum sunt liberalii În general. O alta, pe care nu o putea suferi, o Întrebă dacă rujul pe care urma să-l folosească trebuie să se potrivească cu fardul de pleoape sau cu cerceii de perle negre. Cu nici una, draga mea, a zis ea zâmbindu-i prietenos. Dar cu ce atunci? Întrebă alarmată Roxi, căci conta mult pe impresia pe care urma să o facă asupra lui Gino. Cu prezervativele, scumpo, zise ea privind-o cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sub geamul ei. Acum vedea bine: femeia era Alida, iar bărbatul Szántó. Se țineau de mâini. Și se priveau. Constatau cu uimire că aveau doi ochi fiecare. Atâta doar că acum fiecare purta În ochi culoarea celuilalt. Ea avea ochi negri, iar el albaștri. Se apropiară din nou și se Îmbrățișară. Apoi, el o luă de mână și intrară sub arcadele ce ascundeau scara atelierului. Ceasul din turn abia se mai zărea. Pași grăbiți răsunau pe scară. Când zgomotul lor Încetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așteptată. Doi. Pe tata și pe bunica. Tata a fost un bărbat Înalt, dar avea ambele picioare amputate. Accident de muncă. L-au Îngropat Într-un sicriu mare, deși ar fi intrat Într-unul mai scurt și mai ieftin. Pantofii negri de lac au fost lipiți cu clei de tâmplărie de lemnul masiv al sicriului acoperit cu voal alb. La Început au vrut să-i bată În cuie, Însă cineva a zis că nu e Isus să merite o asemenea onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-un film al unui regizor necunoscut care Încă mai lucra la capodopera sa În cine știe ce studio modest, la fel de modest poate ca laboratorul-foto al lui Grațian. Se mișcau amândoi pe o gheață subțire de cuvinte sub care aluneca leneș șarpele negru al memoriei. Când năpârlea, pielea i se ridica Încet la suprafață și se lipea de cuvinte care se prefăceau pentru cine știa să vadă În locuri și oameni. În minte Îi răsunau cuvintele Sfântului Bernard: „Doar acela care te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Beethoven. Somnul său era ca o excursie pe cont propriu În rai. Terente știa acest lucru și de fiecare dată Îl trezea cu Knockin' on Heaven's Door al lui Bob Dylan. Minunat cântec! Terente purta ochelari de soare negri, de contrabandă, cu care duminica mergea și la ski. E ceva să vezi zăpada colorată, neagră În cazul de față, Își spunea domnul Húsvágó Tamás Húnór. El nu văzuse zăpadă neagră decât la Copșa Mică. Un fel de zăpadă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucru și de fiecare dată Îl trezea cu Knockin' on Heaven's Door al lui Bob Dylan. Minunat cântec! Terente purta ochelari de soare negri, de contrabandă, cu care duminica mergea și la ski. E ceva să vezi zăpada colorată, neagră În cazul de față, Își spunea domnul Húsvágó Tamás Húnór. El nu văzuse zăpadă neagră decât la Copșa Mică. Un fel de zăpadă pentru doliu și Înmormântări. Ocazii speciale, bun Înțeles. Poate la Halivud să mai vezi așa ceva, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bob Dylan. Minunat cântec! Terente purta ochelari de soare negri, de contrabandă, cu care duminica mergea și la ski. E ceva să vezi zăpada colorată, neagră În cazul de față, Își spunea domnul Húsvágó Tamás Húnór. El nu văzuse zăpadă neagră decât la Copșa Mică. Un fel de zăpadă pentru doliu și Înmormântări. Ocazii speciale, bun Înțeles. Poate la Halivud să mai vezi așa ceva, dar nu e sigur. În Africa, cu siguranță. În privința lui, Își dorea o Înmormântare cât mai simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nou pălăria pentru a le saluta pe cele două femei. Doamna Ster Însă dispăruse și odată cu ea și Eleonora. În locul acesteia rămase un dreptunghi mare, Întunecat, cum au geamurile caselor nelocuite. Ochiul de artist al domnului Húsvágó observă pe sticla neagră a ferestrei conturul fosforescent al unui trup de femeie cu două mari crizanteme sângerii În locul sânilor. Se Întoarse și se Îndreptă spre poartă. Călca greu din pricina damigenei dar și a unei arsuri inexplicabile pe care o simțea Între omoplați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai Întâi ea Însăși, Înainte de a le oferi și altora. 7. Se Întâlniră În modul cel mai banal cu putință În Piața Gării. Ne Îmbrăcăm la Abbie Hoffmann? Întrebă ea În loc de salut, după ce Îl studiase din cap În picioare: pălăria neagră din fetru, tunica din piele, jeansul decolorat, ghetele Înalte, prăfuite, cu inscripția „Insulated” și, nu În ultimul rând, geanta de umăr, model sac de grenade, ref. U. M. 0216 Zalău/1985. Dar tu? La Barbara Koster & Adriana Farranda? Replică el amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ultima pagină În căutarea unui schimb favorabil sau, cel puțin, a unei posibile adrese atrăgătoare. El se bucura de ceașca sa cu nes și admira reproducerile după Klimt de pe coperta Omului fără Însușiri, tradus În franceză de Philippe Jaccottet. Supracoperta neagră a cărții lui Kundera, sumbră, Îi displăcea. Pachetul fusese pus la poștă În Aarhus În urmă cu o lună. Bine că a ajuns. Cafea n-ați primit, constată cu năduf funcționara de la colete externe. Se pare că nu, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
călătorilor au rămas nemișcați printre bagaje, gata să primească și o a doua explozie, ultima, nimicitoare. Stolul de grauri ce-și luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din aripi undeva departe, plutea, mai bine zis, ca o lună neagră deasupra viilor. Sfârșitul era aproape și scălda lumea Într-o lumină de o intensitate neobișnuită pentru luna august. Călugărul care aduna bani pentru construirea unei biserici undeva În Moldova Își făcea monetarul printre cruci și mătănii ca să poată da socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când pendula monumentală a casei Ster anunța ora unu. Doar o minune ne mai poate salva, Își spuse ea luând În acest fel o parte din riscurile pe care și le asumase Petru. Un Maglavit, un Lourdes sau o Madonă neagră de la Chestokova ne-ar fi de folos În acest caz. Să accepți o Înfrângere ca pe o victorie pe dos nu era genul ei. Notabil era doar faptul că răceala, dacă nu chiar ostilitatea ei față de Petru trecea pe nesimțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apartamentele de bloc. Intrară pe rând: un domn Înalt, corpolent, mustăcios, cu o față lată, lucioasă, pigmentată ici, colo cu insulițe de sânge Închegat, urme ale unui bărbierit nemilos, cu un chapeau melon trântit pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere lungi ascunse sub o blană bogată de nutrie din propria crescătorie, Încălțat cu pantofi de câteva milioane, pe care se așezau În două cute discrete manșetele pantalonilor săi marca Serousi, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și nu invitată să asculte o prelegere despre artă, care era În același timp și o mustrare adresată celor ignoranți, ușor de recunoscut după graba cu care se făceau tot mai mici pe măsură ce timpul trecea, până la a deveni minuscule puncte negre În pânza de in care proteja parchetul. Din Brândușă nu mai rămăsese decât un B cu contururile neregulate, gata să pleznească pe la cusături. În frazele scurte, cu tăietura precisă, care ascundeau În adâncime căutarea febrilă a formulei memorabile, specifică profesorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe autor În perioada sa de maturitate artistică, fiind emblematică pentru parcursul său artistic cu care s-a impus În istoria picturii băimărene. 10. În timp ce el se mulțumea să o admire, ea citea aceleași câteva pagini scrise cu un rotring negru, când Încruntată, când zâmbitoare. Mobilitatea feței contrasta vizibil cu trupul ei destins ca un arc de ceas neîntors, sau ca un braț de tutun verde pus la uscat. El nici măcar nu deschise cărțile pe care tocmai le primise după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mare portretul lui Judith, de Klimt, În care, de fiecare dată, bunica Leah credea că Își recunoaște nepoata așa cum va arăta peste ani, Îmbăcată ca acum Într-un tricou alb din bumbac, cu frunze mici galbene de arțar, și romburi negre, și Într-o fustă lungă, gitane, din pânză de in, vernil. Și a fost iunie, și a fost vară. Ea a intrat la București, la Istorie, În speranța că În timp va trece la Istoria Artelor, iar el, la Cluj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ore fixe ca să urineze, ținut strâns de zgardă ca să nu-și dea drumul pe scări, cum s-ar fi putut Întâmpla dacă n-ar fi văzut și simțit coapsele calde ale Eleonorei eliberate brusc din chingile Mustangului ei de velur negru, pâlpâind În Întuneric ca o amforă de fildeș. Se mai auzi șuieratul stins al unui fermoar, un țipăt scurt apoi, urmat de un balans insesizabil al mansardei. Ca Într-un cutremur de mică intensitate pe scara Richter cu epicentrul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]