6,985 matches
-
o constituie indienii răspândiți pe valea fluviului Mississippi, venerează pe Manitou care rulează frunzele uscate de tutun sub forma unei țigări "crude cigar" Spaniolii au introdus tutun în Europa aproximativ în anul 1518, și prin 1523, Diego Columb menționează un negustor de tutun de la Lisabona, în testamentul său, aratând cât de repede s-a dezvoltat traficul. Jean Nicot, ambasadorul Franței la Lisabona, descoperă proprietățile antimigrenoase și trimite frunze de tutun la Paris în 1559 reginei mamă Catherina de Medicis, care devine
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
Seim pentru diferite motive (vitejie în luptă, servicii deosebite aduse statului, etc - dar aceasta era cea mai rară cale de a ajunge la statutul de nobil). Mulți nobili erau de fapt niște uzurpatori de titluri, fiind doar țărani avuți sau negustori, care se mutaseră în alt colț al țării și pretindeau că sunt șleahtici. Sute de astfel de falși aristocrați au fost denunțați de către Walerian Nekanda Trepka în scrierea "Liber generationis plebeanorium" din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Seimul
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
care au deschis și alte rute comerciale). Capitala Bulgar era un oraș înfloritor, rivalizând ca întindere și bogăție cu cele mai importante orașe ale lumii islamice. Partenerii comerciali ai bulgarilor erau vikingii, hantîi, neneții și locuitorii din Bjarmland în nord, negustorii din Bagdad și Constantinopole în sud, din China în răsărit, până la orașele din vestul Europei. Alte orașe protobulgare au fost Bülär, Suar (Suwar), Qașan și Cükätaw (Juktin). Orașele din zilele noastre Kazan și Ielabuga au fost la origine fortărețe ale
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
, bogată și complexă, se întinde pe o perioadă documentată de timp de mai bine de 2.500 de ani. Începând cu secolul al VIII-lea înaintea erei noastre, corăbiile grecești purtând familii întregi de negustori, meșteșugari, ostași și marinari intră în marea denumită de Sciți "Axaina" (albastru întunecat) și o denumesc "Pontos Euxeinos" ("euxeinos" însemnând în grecă "primitoare"). Zona gurilor Dunării, prin posibilitățile sale comerciale, le atrage atenția, și coloniști veniți din Marea Egee și de pe
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
începutul secolului al XII-lea, Novgorodul a început să invite diferiți principi să conducă orașul fără a mai consulta pe Marele Cneaz din Kiev așa cum ar fi cerut relațiile de vasalitate dintre centru și provincie. În 1136, boierii și marii negustori au cucerit independența politică a orașului și ținuturilor înconjurătoare. Orașe precum Staraia Russa, Ladoga, Torjok și Oreșek, care aveau pe lângă ele posade puternice, se bucurau de o largă independență politică și erau considerate vasalii Marelui Novgorod. Orașul Pskov a fost
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
feudal al Novgorodului, care stăpânea cea mai mare parte a pământurilor și a surselor de venit, care-i fuseseră cedate de către Marele Cneaz al Kievului. Arhiepiscopul era responsabill de bugetul local și de relațiile externe și avea și puteri judecătorești. Negustorii și meșteșugarii de rând participau la viața politică internă a Marelui Novgorod. Ei erau organizați în bresle și erau împărțiți în "konciane" (кончане - locuitori ai mahalalelor), "uliciane" (уличанe - locuitori ai aceleiași străzi) și "sotnii" (сотни - grupe de câte o sută
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
Cei doi se înțeleg dintr-o privire și își fac planuri să-l aducă la sapă de lemn pe postelnic. Pentru a-și realiza scopul, cei doi au nevoie de un intermediar, astfel intră în scena Chir Costea Chiorul, un negustor și cămătar, un trădător, un om care spionează, denunță și înșală. La curtea postelnicului este vătaf Gheorghe, un tânăr cinstit și devotat care vede incorectitudinile lui Păturică și îi atrage atenția postelnicului. Drept mulțumire, postelnicul îl dă afară și îl
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
mărturii, apa izvorului avea virtuți terapeutice neobișnuite. Crucea de pe deal a devenit un loc de pelerinaj al românilor ortodocși, iar autoritățile imperiale austriece au interzis acele pelerinaje. Ieromonahul Visarion a trecut în Ardeal la 11 martie 1744, însoțit de trei negustori aromâni: Dima Nino, Gheorghe Nicola și Gavrilă Bistro. După o primire triumfală în satul Dobra, călugărul s-a îndreptat apoi spre Mărginimea Sibiului, predicând în localitățile traversate împotriva uniației. A trecut prin Deva, Orăștie, Sebeș, Miercurea Sibiului și Săliște, unde
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
fi? ... Când turcii vor termina cu Persia, vor zbura la gâtul nostru susținuți de puterea întregului est”. Chiar treizeci de ani după moartea sa "Sultan Solyman" a fost citat de autorul englez William Shakespeare ca un copil minune militar în "Negustorul din Veneția". Turbe (mormântul) din Sultan Süleyman la Moscheea Suleymaniye. Moștenirea lui Soliman nu a fost, totuși, numai în domeniul militar. Călătorul francez Jean de Thevenot un secol poartă mai târziu mărturie la "baza agricolă puternică a țării, bunăstarea țărănimii
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
(numele său armenesc fiind cel de Emanuel Mârzaian) (n. 1769 - d. 20 iunie 1817) a fost un negustor și diplomat armean, proprietar de han de la începutul secolului XIX. Emanuel (Manuc) Mârzaian s-a născut în anul 1769 în orașul Rusciuc (pe atunci în Imperiul Otoman, astăzi orașul Ruse din Bulgaria). Era fiul negustorului de grâne Martiros Mârzaian, originar
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
iunie 1817) a fost un negustor și diplomat armean, proprietar de han de la începutul secolului XIX. Emanuel (Manuc) Mârzaian s-a născut în anul 1769 în orașul Rusciuc (pe atunci în Imperiul Otoman, astăzi orașul Ruse din Bulgaria). Era fiul negustorului de grâne Martiros Mârzaian, originar din satul Karpi din Armenia, regiunea Araratului. Acesta a fost jefuit de averea sa de către persani și a colindat apoi Turcia, așezându-se, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, la Burgas și în cele din
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
Araratului. Acesta a fost jefuit de averea sa de către persani și a colindat apoi Turcia, așezându-se, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, la Burgas și în cele din urmă în cetatea Rusciuc, unde s-a însurat cu fata bogatului negustor armean Hanum-Oglu (nume turcizat). Manuc a crescut în casa părintească până la vârsta de 12 ani, învățând la școala din orașul natal. Este trimis apoi la Iași, în Moldova, pentru a învăța meserie de la un negustor armean. În anul 1795, este
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
a însurat cu fata bogatului negustor armean Hanum-Oglu (nume turcizat). Manuc a crescut în casa părintească până la vârsta de 12 ani, învățând la școala din orașul natal. Este trimis apoi la Iași, în Moldova, pentru a învăța meserie de la un negustor armean. În anul 1795, este rechemat la Rusciuc, unde se însoară cu Mariam, fata cunoscutului Avet, și, rămas în curând orfan a preluat conducerea afacerilor familiei. Moartea timpurie a tatălui său l-a facut pe Manuc să ia în propriile
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
suferind de frământări interne, guvernator al Rusciucului a ajuns Ismail Tersinicli-Oglu, un fost sacagiu care nu urmărea decât propria îmbogățire. Regiunea administrată de acesta se caracteriza printr-o agricultură aflată într-o stare de decădere, cu o țărănime ruinată, cu negustori și meseriași sărăciți de birurile plătite autorităților. Deși vremurile din oraș nu erau prielnice pentru afaceri, Manuc s-a prezentat personal guvernatorului și i-a oferit o sumă mare de bani, angajându-se să-i fie vistiernic lui Tersenicli-Oglu, în
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
având mult de câștigat. Guvernatorul Teresenicli-Oglu intră în grațiile guvernului turc, care-l ajută în lupta împotriva lacomului Pasvant-Oglu, guvernatorul din Vidin, și a rebelilor Kirdjalii. Teresenicli-Oglu este numit ca pașă de către sultan, iar sfetnicul său Manuc Mirzaian devine prim negustor și vistiernic al provinciei. Implicat în mijlocirea relațiilor economice dintre Rusciuc și București , Manuc primește în anul 1802 rangul boieresc de "serdar", iar în anul următor pe cel de "paharnic" din partea domnitorului Constantin Ipsilanti al Țării Românești (1802-1806). Încă în
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
latină, mai tardive, printre Dacii liberi și printre Vlahii (Proto-Românii) din nordul Dunării: pe de-o parte păstoritul (transhumanța reprezentând, an de an, o cale de schimburi culturale între zona carpatică, Balcani și zona pontică), și pe de altă parte negustorii (care se deplasau cu stofe, mirodenii, mătase și produse manufacturate la nord de Dunăre, de unde se întorceau în imperiul roman de răsărit (bizantin) cu sare și aur). Lipsa unor lăcașuri de cult în anumite perioade poate fi explicată și prin
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
vedere social și cultural mai târziu luând numele de Brahmins Boston. Actul de Embargo de la 1807, adoptat în timpul războaielor napoleoniene, și Războiul din 1812 au redus în mod semnificativ activitatea portului Boston. Deși comerțul exterior a revenit după încetarea ostilităților, negustorii din Boston au găsit alternative pentru investiții între timp. Manufactura a devenit o componentă importantă a economiei orașului, și de la mijlocul secolului al 19-lea, manufactura industrială a orașului a depășit comerțul internațional ca prioritate economică. Până la începutul secolului 20
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
încercare de debarcare. Prin urmare, există foarte puține mărturii anterioare anului 1860. O serie de evenimente devastatoare au dus apoi la deportarea sau la exterminarea aproape integrală a populației Insulei Paștelui. Astfel, în 1862 insula a cunoscut un raid al negustorilor peruvieni de sclavi. Răpirile au continuat timp de câteva luni, timp în care au fost capturați sau uciși circa 1500 de oameni, bărbați și femei, ceea ce reprezenta un procent însemnat din numărul total de locuitori. Printre locuitorii notabili care au
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
început să distrugă "ahu", adică platformele de piatră pe care se ridicau statuile. Numai că legătura aceasta este șubrezita de faptul că ritualurile cultului Omului Pasăre au supraviețuit și au continuat impactului devastator generat de sosirea exploratorilor, vânătorilor de balene, negustorilor de lemn de santal și raidurilor negustorilor de sclavi. Conținutul gunoiului menajer fosilizat arată într-adevăr o cădere abruptă a cantității de oase de pește și de pasăre, ca și cum pascuanii nu ar mai fi avut mijloace să-și construiască ambarcațiuni
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
piatră pe care se ridicau statuile. Numai că legătura aceasta este șubrezita de faptul că ritualurile cultului Omului Pasăre au supraviețuit și au continuat impactului devastator generat de sosirea exploratorilor, vânătorilor de balene, negustorilor de lemn de santal și raidurilor negustorilor de sclavi. Conținutul gunoiului menajer fosilizat arată într-adevăr o cădere abruptă a cantității de oase de pește și de pasăre, ca și cum pascuanii nu ar mai fi avut mijloace să-și construiască ambarcațiuni iar păsările și-ar fi pierdut locurile
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
începând cu mijlocul secolului al XVII-lea. În anul 1651 mitropolitul Simion Ștefan l-a consacrat la Alba Iulia pe călugărul bazilian Partenie Petrovic drept episcop unit de Muncaci. La 1 iulie 1667 împăratul Leopold I a acordat un privilegiu negustorilor aromâni, români și greci interesați să se stabilească la Sătmar și Mintiu (Sătmarul și Mintiul erau la acea dată orașe libere regale; cele două localități au fost unificate în 1712). În partea finală a diplomei suveranul a cerut ca preoții
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
1 diacon, in total 93 gospodării, 2 vădane, 35 burlaci. Populația constituia 132 bărbați, 2 vădane. Moșia aparține tot dlui Ioann Balși, depărtarea pînă la localitatea Sărata e de un cias. Pe la mijlocul sec. XIX trecut în Fălești trăiau 97 de negustori, 14 meseriași, 4 preoți, 6 diaconi, trăind în 111 gospodării. Ceva mai târziu încep să funcționeze o întreprindere industrială pentru producerea lumânărilor, o cărămidărie, câteva pielării. În 1842 se deschide o școală parohială, în 1871 - un dispensar. Proprietatea pământului era
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
grâul nu mai era cultivat în condițiile predominării pădurilor și mlaștinilor. Terenurile cultivate erau tot mai puține în raport cu spațiile naturale. O mare parte din suprafață Europei era dominată de păduri, însă străpunse de drumuri, poieni în care erau instalate sate. Negustorii le traversau pentru a cumpără lemn sau vânat. Vechile orașe romane au fost abandonate și invadate de pădure sau au devenit spațiu necultivat. Alte așezări romane au fost reocupate, oferind adăpost. După o peroada de ameliorare economică și socială, odată cu
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
dreptul la exploatarea pădurii și pășunilor prin plata, să cultive viță de vie și pomi fructiferi. Obligațiile lor față de seniori erau în muncă sau în produse. Schimburile comerciale s-au diminuat. Se mai mențineau legăturile cu Imperiul Bizantin, întreținute de negustorii sirieni sau evrei. Se bătea moneda de aur în regatul franc. Treptat, circulația monetară s-a redus. Apar monede noi, de argint, ca "sceattas" din lumea frizona și din insulele britanice. Odată cu ruralizarea societății, orașele decad ca centre de producție
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
internă și externă. La început se cunoaște doar o mică productivitate, meșteșugarul lucrând numai la comandă, materialele aparținând lui sau consumatorului. Încetul cu încetul produsele sale vor apărea și pe piață pentru cumpărătorul de rând, începând singur sau ajutat de negustor. Postăvăritul devine una dintre cele mai de seama meserii ce va avea o creștere înfloritoare în Lombardia și Toscana (Milano, Cremona, Bergamo, Verona, Siera, Florența), în Flandra și nordul Franței (Bruges, Gand, Ypres, Malines, Louvain), în Germania (Koln, Nurnberg) și
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]