7,693 matches
-
era și-l ajută și pe bătrânul Negruș. Cumnatusău Ghiță deshămase caii și le pusese în față un braț de fân apoi, la îndemnul lui Costache urcară scara spre casă fiind conduși să intre în odaia „de din jos pentru oaspeți”. Odaia aceasta este împodobită cu cele mai frumoase scoarțe, aici se păstrează așternuturile, pernele și covoarele, clituite până la pod precum și lada de zestre a fetelor de măritat. Maria auzind gălăgia făcută de noii veniți, veni din odaia de din sus
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
femei. Numai moș Negruș a mâncat cu mare plăcere vreo două mere domnești aromate iar Maria i-a propus să ducă acasă, dacă vrea, o traistă de mere, că aveau din belșug în livadă. Soarele se apropia de asfințit iar oaspeții se pregătiră de plecare. − Mulțumim din suflet pentru masa îmbelșugată și gustoasă, spuse Ghiță, dar trebuie să ne așternem la drum, ca să nu ne prindă noaptea . Eu merg să înham caii și să pregătesc căruța, spuse el și ieși pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lucra sub poala muntelui la tăiatul buștenilor, în vecinătatea unei foste fabrici de sticlă. Locul se numea „Glăjărie”, de la glajă, adică sticlă. Pleca dis-de-dimineață și venea seara, apoi discutam de una, de alta până mergeam la culcare în camera de oaspeți. După o săptămână de la sosirea mea, dimineața, la ora plecării la muncă, cineva îl anunță pe „Nea Vasile”, gazda mea, că tovarășul lui de muncă e bolnav și că va trebui să rămână acasă. Gazda mea e nemulțumită că și-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
locului mi-a adus un spor de prețuire din partea localnicilor. Am mai rămas încă o săptămână hoinărind alături de Nicu, însoțitorul și gazda mea. Tot în această săptămână, însoțit de „Nea Vasile”, gazda mea, ne-am avântat în urcușul muntelui, fiind oaspete la stâna unor ciobani din Cârțișoara. Ne-am ospătat copios cu produsele lactate ale locului și nu mai pridideam să văd, să cunosc cât mai mult frumusețea deosebită a muntelui, pentru mine fiind o noutate. Ne aflam sus, la peste
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Cucu se mai aflau în viață și participau cu drag, în amintirea unor vremuri când și noi și ei eram mai tineri și mai încrezători în viitorul nostru. Deci, toată pregătirea și adunarea se consumă la casa noastră dornică de oaspeți de suflet. Era o masă colegială, ca în cazul unei aniversări în familie, fără pretenții bănești din partea celor invitați la noi acasă. Soția a avut această idee, motivând că n-am dat o petrecere atunci când am devenit posesorii casei sau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fluxul permanent al unei circulații cu multe semne și puțini agenți de circulație... Ne vedem liniștiți de drum, încadrându-ne acestui intens flux circulator. Puțin după aceasta, cu soarele în față ajungem la granița franco-italiană în același timp cu niște oaspeți așteptați cu flori și zâmbete. Ca nou sosiți în acel grup am fost și noi primiți cu aceleași zâmbete și flori, fără controlul vamal obișnuit. Eu mă cam temeam să nu am unele neplăceri cu privire la viză, dar nu s a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
popas pe timpul nopții. Către miezul nopții abia am găsit o cameră la un hotel, părându-mi-se că am fost norocoșii-norocoșilor pentru că rezolvasem problema odihnei de noapte, mai ales că ne aflam în miezul sezonului turistic. Pe 9 mai suntem oaspeții orașului Siena. Îmi aminteam de anii de școală, că aici au funcționat bănci cu bancheri vestiți în toată lumea medievală. Urmărim anumite obiective turistice, ne încadrăm în fluxul mișcării generale, oarecum grăbită. Nimeni nu vine aici ca să stea în loc, ci să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tocmai de aceea pictorul s-a stabilit prin acele minunate locuri!... Mi s-a imprimat pe retină un limpede și prea frumos albastru al apelor din jur! Soția pictorului e de o voioșie exuberantă ce ne molipsește și pe noi, oaspeții. Veselă peste poate că are musafiri de la drum lung și mai ales că fiică-mea îi este cea mai bună și mai dragă prietenă! În ziua următoare, complet reconfortați, părăsim aceste priveliști ale apelor albastre din jur. Cine ar fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Politice a Universității "Petre Andrei" din Iași, Institutul de Studiere a Ideologiilor și Revista Polis, în parteneriat cu Editura Institutul European. Un prilej cât se poate de bun pentru realizarea acestui proiect editorial. Astfel, la începutul lunii august am fost oaspetele domnului general la casa din Poșta Câlnău, unde s-a retras pentru a-și îngriji livada și superba curte plină cu trandafiri și, timp de două zile, într-o atmosferă de pace, am vorbit despre războiul nostru, despre Revoluție. A
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am cazat marinarii. Noi n-am participat la paradă, participau alte unități de tancuri. S. B.: Cred că a fost una dintre cele mai grele perioade pentru noi, la Divizion. Ne-au pus în corturi. M. M.: Da, ca să doarmă oaspeții. S. B.: Nu, tot Divizionul a intrat în perioada aceea la văruit pe interior, în curățenie generală. Și în cort, ca-n cort: pe terenul de zgură, căldură, praf. Cumplit mai era. Curgea apa pe noi când intram în corturile
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
oră de odihnă, porneam să colindăm pe mica insulă sfântă. Am văzut peștera unde Sf. Ioan a trăit, am vizitat două Mănăstiri - una de călugări și una de călugărițe unde am luat masa alături de un pictor grec și soția lui, oaspeți mai vechi. A fost minunat. Tot anul trecut am fost la Cap Sounion, unde se spune că este cel mai frumos apus de soare din lume. Acolo este un templu al lui Poseidon. A fost primul templu pe care l-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Olănești, într-un local nou, proprietate a unui doctor veterinar. Restaurantul se cheamă Stupca, iar noi am continuat starea de bună dispoziție care sper să fie permanentă timp de 10 zile cât vom sta pe capul Ecaterinei. Acum, seara, primim oaspeți. Sponsori, primar, doctori și nu în ultimul rând trupa Teatrului Ariel care ne va oferi spectacolul O Noapte Furtunoasă, pentru că tot este anul Caragiale. Mă impresionează starea de emoție a copiilor și felul în care singuri și-au improvizat spațiul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de vis-a-vis de livada de meri. Acum s-au sprijinit de foișor și luminați de soare par o adunare de oameni înțelepți care se întreabă cum s-ar putea rezolva problema țânțarilor ce-ar putea deranja liniștea distinșilor și înalților oaspeți. Și măgarul Ionel, de origine turcă, rage în depărtare și se întreabă: „Oare cum îmi vor închide gura ca să nu rag când va veni măria sa ACELA?”. Și vântul suflă, și pictorii pictează și mai e un pic și cortul al
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lor și doi electriceni care-și fac tăcuți treaba montând ce au de montat. Dacă n-ar fi drujba, care face un zgomot infernal tăind lemnele, ar fi chiar liniște. Trebuie montate băncile din bușteni de brad că poate înaltul oaspete o să vrea să se așeze pe vreo una din cele multe confecționate și așezate astăzi prin curte. Dar toate cele de mai sus pălesc în fața următoarei relatări. În jurul prânzului, înainte de a ne așeza la masă, una din pictorițe apărută peste
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
problemele de presă. Oratorul întârzia peste "sfertul academic" și invitații erau nerăbdători să ciocnească paharele cu șampanie, așa că directorul general Agerpres, N. Puicea, a luat inițiațiva tăierii nodului gordian, neștiind de fapt ce se întâmpla cu colegul de la externe: "Stimați oaspeți, întrucât domnul Gliga este țintuit la pat de o gripă rebelă, ne-a comunicat că..." Nu apucă să spună ce i-a comunicat, că persoana cu "gripă rebelă" și-a făcut apariția surâzător și sănătos, spre plăcuta surpriză a participanților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
televiziune, redactori-șefi, oameni "cu funcții" și cu experiență, fiind selectați și propuși de ambasadele României. Programul de "documentare" prevedea discuții cu conducerile unor ministere și instituții centrale, vizite în București, 2-3 zile de vizite și discuții în 1-2 județe. În funcție de "oaspete", acesta era primit la încheierea vizitei de Nicolae Ceaușescu, pentru un interviu. Pentru însoțirea acestor invitați în București și provincie, eram desemnați noi, cei 3-4 diplomați de la "ziariști străini", aleși pe criterii bine definite: buni cunoscători a două-trei limbi străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din translație? La vizitele la nivel înalt avea grijă să acorde presei străine, înaintea începerii convorbirilor oficiale, cele câteva minute tradiționale pentru filmări și fotografii. La primirea la București a vicecancelarului H.D. Genscher, programul fiind ușor decalat datorită întârzierii avionului oaspetelui german, s-a sugerat trecerea peste "momentul presei", Ceaușescu insistând pentru primirea ziariștilor, declarați ca "a treia putere în stat". Vicecancelarul a răsuflat ușurat, comentând bine dispus: "Nu știu a câta putere e presa la dumneavoastră, dar în Germania e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
300 lei, ospătarul care i-a servit pe ziariștii americani, gândindu-se la lupta împotriva imperialiștilor, a mai adăugat la notă un zero, cerându-le 3000 de lei, iar la o reuniune internațională cu taxiuri albastre puse gratuit la dispoziția oaspeților, bravii noștri șoferi și-au zis că e rost de făcut valută și au trecut "la atac". Menționez aici și situația penibilă creată de ospătarii de la restaurantul "Calul Bălan" din Neptun cu prilejul recepției organizate de primul-ministru iranian, Abbas Hoveida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în față, un "cameraman" român "vigilent", aflat în spatele fotografului sirian, i-a "scăpat" acestuia pe chelie, pentru "atenționare", ditamai camera TV profesională, în greutate de cca 20 de kilograme. Victima a resimțit lovitura, Ceaușescu a observat scena și, la retragerea oaspetelui, tovarășul i-a spus secretarului general Agerpres prezent: "Pe ăsta să nu-l măi văd la vizite!", vizându-l direct pe "agresor". O mostră clară a "umanismului socialist" și a grijii "Omului față de om"! Reversul medaliei: La vizita președintelui Eanes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
drum spre litoral, cei doi președinți s-au oprit în jurul orei 10 să viziteze un CAP, fiind întâmpinați de autoritățile locale, săteni, pionieri. Conform tradiției, un bătrân frumos "ca în poveste", cu plete albe, lungi, îmbrăcat în costum popular, oferea oaspeților pe o tavă pâinea și sarea de bun venit. Când s-a apropiat Ceaușescu să rupă din colac, Moș Ion Roată al nostru n-are ce face și-i spune: "Bine că ați venit, domnule președinte, că noi vă așteptăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
totul și cu totul inedite. Amintesc doar câteva: am fost desemnat să însoțesc o delegație din Germania Federală, condusă de un prim-ministru de land, din care făceau parte și mai mulți ziariști. După discuțiile oficiale de la București, la solicitarea oaspeților, într-o frumoasă zi de sâmbătă, ne-am deplasat la Brașov, pentru Castelul Bran, Poiană, Biserica Neagră etc. Deși sâmbătă, prim-secretarul de partid al județului, Virgil Trofin, s-a arătat dispus să primească delegația. La ora 11,00 eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
A fost primit la Neptun de Nicolae Ceaușescu. Însoțeam grupul de ziariști iranieni și, la încheierea discuțiilor, Hoveida și ai săi urmau să plece cu mașinile la aeroportul "Mihail Kogălniceanu" din Constanța pentru a se întoarce la Teheran. În jurul reședinței oaspetelui, lume de pe lume ochi albaștri, căprui, verzi, telefoane de campanie, oficiali români alergând de colo-colo. Ora din program fixată pentru plecarea coloanei către aeroport trecuse de mult, dar nimic nu se mișca. La întrebarea mea "nu plecăm" mi se răspundea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Au fost două personalități cu sfârșituri stranii Maurer în uitare, Hoveida executat în pușcărie de partizanii lui Khomeiny. așteptam într-o seară la Otopeni cursa TAROM de la Amsterdam cu care urma să sosească un ziarist olandez, de la o publicație importantă, oaspete al MAE. Aterizează avionul, îmi reperez "omul", un tip oareșicare, cu o mutră cam ciudată. Apar bagajele și "Olandezul zburător" mă anunță că al său nu-l găsește. Pleacă toți pasagerii, rămân câteva valize, nimic. Anunț personalul, specificând că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
MAE. Aterizează avionul, îmi reperez "omul", un tip oareșicare, cu o mutră cam ciudată. Apar bagajele și "Olandezul zburător" mă anunță că al său nu-l găsește. Pleacă toți pasagerii, rămân câteva valize, nimic. Anunț personalul, specificând că e un oaspete al MAE, caută funcționarii, nimic! Se dă un telefon la reprezentanța TAROM de la Amsterdam, se confirmă plecarea valizei cu avionul ce aterizase. Pentru a nu pierde timpul, îi rog pe cei de la protocolul aeroportului să mă sune la hotelul "Dorobanți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace", la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-a explicat că a fost prizonier la ruși, că e traumatizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]