13,698 matches
-
piept, Uneori primeam lumină Și o oază în deșert. Te simțeam pe raza lunii Când golită de putere Invocam în rugi toți sfinții Și a lor duioasă vrere Te simțeam în lumânarea Ce-mi ardea în toiul nopții Și-n obrajii arși de lacrimi Însemnați de firul sortii. Te simțeam în dimineață Când o aripă de înger Îmi pansa durerea minții De necaz să nu mai sânger. Te simțeam în iarba verde Ce o sărutam cu talpa Și voiam atunci în
TE SIMȚEAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377036_a_378365]
-
în 1995. A deschis ușa barului a scos sticla și și-a turnat un păhărel din licoarea bahică. Cu paharul în mână s-a așezat în fotoliu la măsuță în așteptarea cinei comandate. Nu peste mult timp Violeta, roșie în obrajii, a intrat în cameră cu un platou în mână, pe care se găsea mâncarea acoperită cu un capac sub formă de clopot. -Gata, am adus, ce mi-ați cerut, sper, ca de această dată să fie pe placul dumneavoastră. -Nu
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
PENU (București) - PREMIUL III la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTĂ BUCHETUL DIN FLORI DE CÂMP Pe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
fi avut atâta timp să vorbeasc cu Bunelu, nu să mă duc mereu pe ulițele Tohatinului,la joaca !...Sau cu gândul la Orașul Mare cum numea ea Chșinăul.... Să fi stat la povești cu el,să-i fi mângâiat eu obrazul brăzdat de cutele vieții și să-i fi șters eu lacrima cu șervetul... “Mă arde tare dorul de satul meu și de casă cu cerdac.Acu, după atâția ani n-o mai fi așa,.. sau n-o mai fi deloc
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
ochi negri, doar doi ochi negri sfredelitori ridicați peste un zâmbet abea schițat și șigur... nimic nu te poate face să pleci ochi tăi, nici valul de căldură din piept, nici ușoara amețeală din urechi, nici gerul pătruns în roșeața obrajilor prin fereastra întredeschisă... doar privești cu nesaț, doi ochi negri care atrag și care ard... vocea continuă egală, șigură, interogativă, apoi se oprește, mulțumește și caii dau din nou să rupă zăpada sub copite... dar nu înainte ca un alt
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
trăsură un înger de fecioară îmbrăcată în rochie lungă, albastră, străvezie, având părul de aur-mătăsos, revărsat în plete lungi fluturând departe în urma trăsurii. Pe frunte purta o diademă de trandafiri și albăstrele. Era prințesa Primăvara... Cu ochii albaștri și cu obrajii îmbujorați, râdea cu hohote și arunca flori din brațele ei peste cei din jur, care o salutau, chiuind de bucurie. - Trăiască Primăvara! strigau cu toții în urale. Trăsura Primăverii era escortată de voinici în armuri aurii, călări pe cai albi înaripați
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
-i paznic, Mările, drogul,poem, visul Nirvanei, bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei. Se făcea că mările au secat, Umblam în gigantice cratere, Mă priveai cu alți ochi, Eu mă scufundam în nisipul marin, Un picior, un braț, un obraz, jumătate eram afară, tu străluceai nemiloasă, apoi apele s-au așezat. Părintele meu, ești de mult în pământ, Eu mă mai caut în scris și în gând, Eu te aud, noaptea, în vis, Iar prin uitare nu te-am ucis
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
-i paznic, Mările, drogul,poem, visul Nirvanei, bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei. Se făcea că mările au secat, Umblam în gigantice cratere, Mă priveai cu alți ochi, Eu mă scufundam în nisipul marin, Un picior, un braț, un obraz, jumătate eram afară, tu străluceai nemiloasă, apoi apele s-au așezat. Părintele meu, ești de mult în pământ, Eu mă mai caut în scris și în gând, Eu te aud, noaptea, în vis, Iar prin uitare nu te-am ucis
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
adunată din cât mai multe cunoașteri ale melodiilor glăsuite de interpreta Alexandra Ungureanu, acestor cântece li s-ar putea spune șoapte! Particularitatea melodică a lor e că sunetele glasului care le emite se ating de ureche ușor, ca sărutul de obraz și emoționează ca așezarea tâmplei la sânul inimii, ca apropierea buzelor de ochi! Din aceste emoții se zămislesc șoapte ce cutreieră într-o milionime de clipă corpul pe care îmbrățișarea bruscă nu-l poate înfiora într-un million de clipe
ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ŞOAPTE ŞI FEERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377077_a_378406]
-
hotărât în sfârșit să vii. Ce bine arăți Adi! se minună Elena sincer. Se pare că-ți priește iubirea lui Radu. - Și ție, Italia, răspunse veselă Adriana, cu un alt compliment, strângând-o în brațe și sărutând-o pe ambii obraji. Se îmbrățișară cu multă căldură sufletească. Cei doi ani în care nu s-au mai văzut, se ștergeau în câteva clipe de îmbrățișare. Erau ca două surori. Elena știa că de când Adriana a rămas singură și, nemaiavând pe nimeni apropiat
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
o vițică, fără să-i pese de conversația pe care o începură Liana și soțul ei. Nu se vedea nici un interes în sclipirile tăioase și adânci ale ochilor îngustați cercetător. De fapt, nu se putea citi nimic mai departe de obrazul imobil, impecabil ras. Nu interveni deloc în discuția celor trei, rămânând imobil la fiecare intervenție a Monei. Ea se simțea ca la examene! Ar fi dorit să aibă un dialog cu el, să -și poată face o idee cât de
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
Ministry”, toți sunt ortodocși astăzi. Au făcut și un film „Come back Home” (Întoarce-te sau revino acasă), când îl vezi începi să plângi. Toți iau Sfânta Cuminecătură din linguriță pentru prima dată și încep să le curgă lacrimile pe obraz. Să-l iubești pe eterodox. Nu poți să-l convingi prin discuție, ci numai Duhul Sfânt îl convinge și îl poate aduce la adevăr. Sfântul Ioan Teologul ne arată că, dacă ne iubim unul pe altul, Dumnezeu este între noi
RELUAREA UNUI INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… DESPRE ADEVĂRATA RUGĂCIUNE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/377713_a_379042]
-
au ieșit pe hol. “Te invit la vagonul restaurant, vreau să stăm de vorbă, sunt atâția ani de când nu ne-am văzut.” De emoție Dana nu știe ce să-i spună. Ochii albaștri o privesc scrutător înfipți drept în inimă. Obrajii-s în flăcări de parc-ar fi școlăriță. „Ce să fac cu mîinile?”, se cearta în gând. Dă să-și roadă o unghie. Își mușca buzele. Se privesc în tăcere. Inimile strigă una la alta. “Îmi vine s-o sărut
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
eu maritată am copil. ” Pe sub masa îngustă genunchii li se ating ușor. Îi prinde între picioarele mușchiuloase de ofițer bine instruit pulpele gingașe și le strange cu putere. Femeia scoate un țipăt mut. Se înroșește, până în albul ochilor. Își ascunde obrajii în palmele reci și umede. Nu-și vorbesc. El fredonează încet cântece de iubire, unul după altul. Au pierdut noțiunea timpului, orele au trecut de parcă ar fi fost clipe.“ Vei fi a mea!””Când”?, îl întreabă prostește dar glasul se
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
îl întreabă prostește dar glasul se pierde în zgomotul infernal făcut de trenul accelerat la trecerea pe podul de la Cernavodă”.” Noi coborâm la Medgidia, dar am să te caut, acum trebuie să ne întoarcem la ai noștri.” Mână în mână, obraz lângă obraz, inimă lângă inimă de parcă ar fi fost magnetizați, au trec prin vagoane lovindu-se de mulțimea pestriță din trenul pea aglomerat. Adan și Eva gata să muște din măr! Trenul merge cu viteză. Pentru cei doi timpul pare
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
prostește dar glasul se pierde în zgomotul infernal făcut de trenul accelerat la trecerea pe podul de la Cernavodă”.” Noi coborâm la Medgidia, dar am să te caut, acum trebuie să ne întoarcem la ai noștri.” Mână în mână, obraz lângă obraz, inimă lângă inimă de parcă ar fi fost magnetizați, au trec prin vagoane lovindu-se de mulțimea pestriță din trenul pea aglomerat. Adan și Eva gata să muște din măr! Trenul merge cu viteză. Pentru cei doi timpul pare oprit deodată
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
glasul celui care o strigă în gând...” Vino iubito vino / și-apoi nu mai pleca”. În fața hotelului un grup de tineri gălăgioși vorbesc tare, fumează, glumesc. Dana le zîmbește. Intră pe ușa rotativă în holul elegant. Caută cu privirea recepția. Obrajii i s-ai îmbujorat din cauza gerului dar și a emoției. “Caut pe cineva cu numele CN.”” Aaaa, tov colonel vă așteptă. Urcați la camera patru sute trei.” Pentru doar o clipă, cât și-a ridicat ochii spre vocea din spatele tejghelei înalte
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
Pentru doar o clipă, cât și-a ridicat ochii spre vocea din spatele tejghelei înalte a zărit zâmbetul ironic, profesional al recepționerului, un tânăr cu trăsături aprope feminine. În timp ce liftul urcă etaj după etaj tânăra femeie își apasă palmele reci pe obrajii în flăcări. Nu se gândește la nimic. “Patru-sute unu, patru sute doi, patru sute trei! Aici trebuie să fie!” Ciocănește ușor în ușă. “Intră, e deschis” îi aude vocea. Camera elegantă de hotel e luminată doar de o veioză. Pe masa pusă
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
să rog să stea cu ele. Vă rog!” “Doamne ajută-mă, știu că am greșit. Nu mă pedepsi acum. Trebuie să ajung acasă.” După plecarea femeii, rămasă singură, Dana s-a lăsat cuprinsă de disperare. Lacrimile i-au încremenit pe obraz în următorul moment când femeia cu bagajele i-a întins biletul de tren și i-a spus: „Peste cinci minute trenul dumneavoastră sosește în gară.” ” Dati-mi o adresă ca să vă trimit banii” i-a spus Dana nevenindu-i să
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
va fi dor să credem, că am iubit Veacuri și timpuri, scrise-n clepsidră, Cu un nisip, mult mai mărunt decât visarea, Trilurile le-am răscolit... să ne tot privim în oglindă. Cu un prezent mai rafinat decât sărutul pe-obraz Au trecut ani și urmele lor se opresc în impas- Pe un colț, neatins și dulce, de lună, Am mai putea să re-cântăm sufletul, ce a rămas?.. Am putea să ne trecem și noi printre anii , ce nu-s?.. Deși
NE VA FI DOR DE UN AN de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377858_a_379187]
-
îmblânzești distanța. Prins în capcana discursului retoric gustul cuvintelor ca un dans pe buzele fierbinți, alunecă pe întâmplări cu dezgust. Ne îndepărtăm de noi înșine fără să știm nu spunem nimănui dar tăiem în carne vie, cruzimea face diferența și obrazul subțire. Te-am privit cum te dezbraci de caracter, în lipsa de atitudine a oamenilor m-aș fi oferit să-ți temperez pornirea cu câteva rugăminți, dar cineva m-a tras de mânecă să nu mă leg la cap dacă nu
COTIDIAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377854_a_379183]
-
trează,/ Dar cum o minune doar trei zile ține,/ Atât a durat ce aveai pentru mine.// Dar am jurat în ultima clipă,/ Să fiu lângă tine o lacrimă mică,/ Și dacă în viață rămâi fără lacrimi,/ Să-ți spăl eu obrazul și chinul, cu patimi.// (Să- rutul iertării, pag. 74). Când sala a răsunat de ropote de aplauze, marele actor a stat locului câteva secun- de privind în ochii noștri, cei care umpluserăm sala până la refuz, după care, cu ca- pul
DOUĂ MINUTE ÎN HAINĂ DE ACTOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377847_a_379176]
-
amăgesc cerșind săruturi și priviri vorace blândețea mâinii când îi asupresc stârnește simțuri trupul să-ți îmbrace *** regăsire soarbe gura lăcomită sân cerșind-o de sub ie susură a bucurie adiere molcomită vorbe dulci spuse-ntr-o doară ars sub sărutări obrazul ochii-și potolesc necazul sub atingerea ușoară mi te dărui, cad veșminte șoaptele devin tăceri asupriți de mângâieri la nimic nu luăm aminte *** Ciclul "Dragobete" Volumul "Ucenic în dragoste" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: DRAGOBETE - IUBIREA / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
la morga spitalului și cel puțin te-a liniștit în această privință... Nu vreau să mă gândesc ce ai fi făcut, dacă... - Atâta timp cât fetița este vie și sănătoasă, toate se vor rezolva, draga mea, completă mama, ștergându-i lacrimile de pe obraji și mângâind-o pe cap. Hai liniștește-te și te culcă! Mâine te trezești dimineață și ai treabă! Trebuie să fii odihnită, cu mintea limpede! În timp ce părinții părăseau camera, Emanuela privea gândind în urma lor: „Doamne, Dumnezeule! Ce m-aș face
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Ajuns, eu îl rugam - Mă iartă, Străfulgera privirea cruntă. Mă iartă, îi spuneam, că minte Iubirea mea, că trufaș sunt, Că mă răzbun, am suflet crunt, Deși am arme din cuvinte. Alb mă privea idolul, vântul Venea să-mi mângâie obrazul, Ca o fecioară fără nazuri, Dar muntele-ascundea Cuvântul. De multe ori caut alinare, Iar oamenii par munți de piatră, Ei niciodată nu te iartă, Deși sunt frați cu mândrul Soare. Deși au stele-n jur, sunt duhuri Care șoptesc vechi
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]