6,675 matches
-
nici până azi. Mai mult ca sigur sinucidere. Papa, cel atât de viu, nu putea să suporte starea de "legumă" în care ajunsese în ultimii ani. Moartea a fost un subiect adesea abordat în scrierile lui Hemingway, iar sinuciderea o obsesie. La Finca, în mai multe rânduri, le declarase oaspeților că se va omorî cu propriile mâini și chiar demonstra cum o va face, punându-și țeava puștii Mannlicher în gură: "asta-i tehnica pentru harakiri cu glonț... Cerul gurii e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
În consecință, nici un proces. Este o legislație de stat polițienesc, sancționînd o stare. Alte state au Început să imite Louisiana. Vedeam cum șansa de a scăpa fără condamnare se micșora zi după zi, pe măsură ce curentul antidrog sporea, luînd proporțiile unei obsesii paranoide, ca antisemitismul sub naziști. Așa că m-am hotărît să șuntez cauțiunea și să rămîn defintiv În afara Statelor Unite. La adăpost, În Mexic, urmăream campania antidrog. Citeam despre copii dependenți și senatori cerînd pedeapsa cu moartea pentru traficanți. Nu-mi suna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care stă la baza morfologiei moderne. În acest sens, V.L. Bologa afirma, în 1963, că "bazele școlii românești de morfologiei au fost puse de către savantul multilateral Fr.I. Rainer, la Iași". Ideea unui studiu dinamic al anatomiei l-a preocupat până la obsesie pe prof. Rainer. "Lecția mea de deschidere anuală a cursului de anatomie... va trebui să caracterizeze nivelul cunoștințelor mele despre organismul uman luat ca întreg. Până ce nu va trăi în mine o concepție largă și bogată asupra substanței vii, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
eroului, părăsirea lumii afacerilor după achi tarea datoriilor bucureștene, retragerea la o margine de țară, în insignifiantul târg Mihăileni, unde crede a fi descoperit într-un băiețaș localnic un geniu muzical, care ar putea să ajungă „un al doilea Beethoven“ (obsesie!), acestea compun un final dacă nu grotesc, oricum exterior cazului expus până atunci, o adău gare nesudată, romanul rămânând interesant cu adevărat în prima sa parte. Proza lui Ury Benador reunește destul de neobișnuit însușiri de observator tăios al crizelor interioare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
însoțitor. „Merg și cu tine“, îl auzeai, și mergea într-adevăr și cu tine, și mai mergea și cu alții, cu mulți alții, căci multora le inoculase Titel, în epoca de care vorbesc, microbul cinefilic. Erau filme pentru care făcuse obsesie, vorbea despre ele tuturor cu pasiune, le crea văzând cu ochii o legendă. Îmi amintesc, dintre acestea, de Inimă rece, ecranizarea unui basm german, sau de tulburătorul N-a dansat decât o vară, cu Ulla Jacobsson, văzute și răsvăzute, comentate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe discuri la care altfel nu am fi avut acces. Am ascultat acolo piese pe atunci puțin circulate, precum Poemul extazului de Skriabin sau Un american la Paris de Gershwin, iar Sorin nu pleca niciodată fără a mai auzi (altă obsesie!) aria lui Solveig din Peer Gynt-ul lui Grieg. Și pentru că am amintit de Grieg, să mai spun că, în plan literar, autorii nordici - Hamsun, Sigrid Undset, spre a nu mai vorbi de Ibsen sau de Strindberg - exercitau asupra lui Titel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
propria lor ființă, scindată, uneori până la conștiința acută a schizoidiei. A atinge dublul, a te contopi cu el, a i te substitui uneori, a-l presimți, a-l cunoaște, a-l lăsa să te substituie chiar sunt, toate, forme ale obsesiei dublului la Eminescu". Călin Teutișan a construit un sistem de reprezentare imagologică pe ideea oglinzii, ca metaforă a dedublării, în canonul căruia așează cu inteligență speculativă întreaga creație eminesciană, care se dovedește a răspunde perfect acestui nou tip de analiză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poet și poezie, "mult mai modern decât erau romanticii în opoziție cu clasicii. Opera sa poate să conducă la o nouă lectură a literaturii chiar și prin faptul că reactualizează conceptele despre modern și modernitate". La Eminescu, comentatorul observă o obsesie a imaginii. Discuția despre imaginar pornește de la definiția lui Gilbert Durand, extinzând-o la concepția lui Huizinga despre un Homo ludens, apoi ia în considerare punctele de vedere ale unor J. Baudrillard, J. Derrida, apelând la ideea creației în formularea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a lumii ca labirint, în imaginarul eminescian. Sunt incursiuni de subtilitate și de finețe în interpretare, într-un context al universalității ("Eminescu trăiește visul labirintic ca un drum către unitate, dar în același timp descoperim neliniștea, suferința până la tăcere"). Observând obsesia lui eu în toate expresiile poetice la Eminescu, exegetul urmărește în fapt cum întreaga poezie a acestuia este străbătută de mitul orfic, într-o dimensiune tragică: "Orfismul eminescian este simbolul central al "panoramei deșertăciunilor" lumii", poetul atribuind cântării orfice "calitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
C. Vlad nu le intuiește nu înseamnă că ele nu există, trecând cu vederea ideea labirintică a poziționării insulei spre care acced eroii nuvelei, el văzând acolo doar o poartă uterină, mă tem că avem de-a face cu o obsesie sexuală a autorului studiului, care îl vede pe Eminescu doar, și întotdeauna, sub aspectul unei posturi... homosexuale, impotente ș.a., ancorat definitiv în infantilism. Etc. Domnia sa ia seama și la "simboluri". În basmul Fata în grădina de aur, din culegerea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și parte însemnată din atitudinea soci[...]ală a scriitorului. Dar păcătuiește îngrozitor nefăcând nici o clipă pasul către o interpetare filosofică, estetică a operei acestuia. Pentru domnia sa, toate scrierile lui Eminescu nu sunt altceva decât produse ale unui pacient schizofren, cu obsesiile, cu fixațiile, cu angoasele lui, în articulațiile unei gândiri malade. Psihiatrul nu ia în considerare nimic din bagajul imens de cunoștințe pe care Eminescu îl acumulează, studiind filosofia antică, gândirea veche indiană, sistemul kantian și cel schopenhauerian de înțelegere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unele doar fragmente nefinisate, vădesc ambiția de a privi "creația universului și epopeea lumii într-o oglindă românească". Publicistica lui Eminescu pune în valoare spiritul polemic al autorului articolelor, beneficiar al unui discurs politic în forță, "un ideolog pasionat până la obsesie de cauza românității și de destinul a ceea ce el socotește a fi clasele pozitive ale societății". Eugen Simion punctează câteva teme majore abordate de gazetarul Eminescu, cum ar fi aceea a formelor fără fond ("pune în ostilitatea lui față de formele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
am intrat În valuri. Nu m’au mângâiat, așa cum mă așteptam, ci m’au lovit acele valuri. Și au generat altele, În suflet. Refugiat pe o stâncă, ferit de ele, dar nescăpându-le din ochi, am aflat răspuns la o obsesie de o lună: Bendis, zeița tracă, simbol al regenerării, dar și al morții, o antiteză interioară, dar atât de profundă prin extremele ei, adică negentropia cea mai curată; adică acel element care conferă viață la orice nivel, În opoziție cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
când în România erau luminile stinse peste tot, străzile întunecate, trecerile de pietoni neluminate, automobilele trebuiau să circule doar cu lumina lanternelor, nu se admitea nici măcar faza scurtă (de întâlnire), drept pentru care traversarea străzii, noaptea, era o aventură periculoasă. Obsesia economiei de energie electrică împreună cu un exces de zel prostesc, a ajuns la forme aberante, stupide, de exemplu în autobuzele clasice, pentru transport de călători în oraș, fiecare al doilea bec de pe tavan era demontat, deși energia provenea de la propriul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
întâlni astfel de clasificări, dar de când a renunțat la personaj și mizează doar pe text, nici ei nu-i mai putem cere mare lucru. Pomeneam mai devreme de Cartea Junglei. Pomenesc destul de des despre ea. Am și io marotele mele, obsesiile. Dar, astfel, se confirmă ce am spus. Și eu am crescut cu cărți despre animale, reviste despre coioți, șacali și maimuțe urlătoare. Important e că orice text, orice material de genul ăsta dă de înțeles că lumea animală maimuțărește ordinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
așa că tu ai o mașină peugeot, nu piujo, cum zice ăsta? - Mi-am luat și io acu’an carnet. Iete-al dracu’, intrase în viață, io eram un amărât. Oaia neagră. El avea un statut. Ca să revenim la bunele noastre obsesii. - Să vezi ce-am pățit cu psihologu’, când să-mi iau carnetu’! Că m-a întrebat doar tâmpenii. Că mai ai frați p-acasă? Auzi la el? Ai câine? Am cașin din ăla, îl știi! Sau caniș? E vre’nic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zicem, nu ai apăsa pe tasta dorită, mașina bate exact ceea ce trebuie. Ea știe mai bine decât tine să găsească varianta corectă, pe care tu ai fi vrut s-o scrii acolo. Ceva magic. Mă rog, bănuiesc că a căpătat obsesia asta de când a luat-o pe calea religiei. Odată îmi povestea, profund mișcat, ce virtuți extraordinare are mirtul cutare pe care i l-a adus un coleg de la muntele Athos. Eu nu pot înțelege așa ceva și oricum am o propensiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Europene (1919-1928), Împiedicat fiind, Între altele, de un complex dificil, aspru și inextricabil de timidități ascunse cu grijă, nimeni nu știe cum și În câte feluri de cute; de o bănuială de prețiozitate care mă pândește Încă și astăzi; de obsesiile blestemate ale stilului, ale acelui beau style pe care cineva Îl socotește a fi, În realitate, cel mai rău dintre stiluri; de acele temeri supersti țioase În fața hârtiei albe și nevinovate de dinaintea mea și care mă silesc să folosesc la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ția musafirilor mei de treabă, o piatră lunguiață și rotunjită În chip și măsură potrivită de phallus, pe care se mai poate Încă descifra scrisul de acum treizeci de ani al lui Emanoil Bucuța: Coram populo. Calambur ieșit dintr-o obsesie sexuală continuă și greu disimulată la acest om care, tot pe atunci, bântuit cum era de atâtea și atâtea contradicții dintre cerebralitatea lui auto flagelantă și natura sa greu de Împăcat, scria În Ideea Europea nă, cu o voluptate amară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noastre, lamura strădaniilor unei vieți Întregi de lecturi bune sau rele, de experiențe reușite sau ratate, de frecventări alese sau mediocre. Cariera unor femei ca aceasta, capabilă de asemenea intuiții quasi-geniale, este de foarte scurtă durată, Întunecată fiind curând de obsesia comună la o anumită vârstă tuturor femeilor: măritișul, oricum și cu orice preț. Nu le mai recunoști, de la o vreme, pe aceste victime ale unei povești eronate În multe pri vinți, nu-ți vine să crezi ochilor și urechilor privind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
deodată a avut revelația sau, cu expresia lui, i s-a aprins în creier un bec de două sute de wați, că acesta fusese nu un om, ci un titan. A aflat de ici, de colo, de peste tot (era preocupat până la obsesie de Stalin) nu numai chestiuni pozitive, ci și atrocitățile comise de el, punctele negre din biografia genialului georgian: toate, și, culmea, mai ales părțile întunecate, l-au fascinat și l-au convins că are de-a face cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a împrietenit cu ei și a aflat ce-i doare cel mai tare: că apele or să le acopere cimitirul și biserica. Cimitirul n-aveau cum să-l salveze, dar biserica - da. Acesta a devenit principalul țel al tatei, obsesia lui - își punea toată iscusința, toată energia să salveze biserica și Irina a putut iarăși să-l vadă pe tata așa cum și-l dorea - plin de vitalitate, neostenit, inventiv, optimist. Cei mai mulți dintre oameni se mutaseră în casele noi, construite pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să vină dinspre Răcăciuni, și nu din altă parte“. Ne îndreptăm cu mașina spre Vaslui și doctorul M. devine din ce în ce mai nostalgic: „Acuși o să dăm și de Răcăciuni. E undeva, la dreapta. Sau la stânga. Zău c-aș opri. Scap de-o obsesie. Mai știți jocul ăla pentru copii « Ziceți repede trei orașe mari», când toți începeam cu Parisul? Ei, bine, puneți-mă acum să spun niște nume de orașe. Primul care îmi vine-n minte e Răcăciuni“. Șoseaua e plină de gropi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de zahăr. Apoi au dispărut cu totul, se apropia Crăciunul și excesul de proteină nu este recomandat. (Adăugat ulterior: am citit multă literatură a Gulagului și a universului concentraționar. Până în armată nu înțelegeam de ce ciorba, zeama, în general, este o obsesie, iar cubul de carne o bucurie. Varza este detestată, pesmetul, adulat. Iar peștele sărat, o tortură rafinată. ) 16 ianuarie 2000 " Legătura de spaimă" de care pomenește Saul Below în Iarna decanului care există între noi, sufletul nostru și organele noastre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
perfect al intelectualului de stânga angajat din Occident. Dar angajat pentru ce? Stânga fără muncitori se plimbă în bicicletă cu flori. Criticii de "stânga" ai americanilor și ai politicii din Irak îmi amintesc de apostolii dreptei din anii '30. Aceeași obsesie a victimizării, întreținerea suspiciunilor, "dezgropare" perpetuă a victimelor etc. 5 martie 2003 O simplă întâmplare (am primit un volum gratuit la cumpărarea unui ziar) m-a făcut să (re)citesc cu plăcere descrierea minuțioasă a pensiunii din Père Goriot de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]