7,411 matches
-
sub Ceaușescu. AVOCAT: Mai e o cale. Politică. Pune în mișcare ceva politicieni, să facă scandal, să miște lucrurile, adresează-te presei, televiziunii, ca cu judecătoria e de durată. Nu spun că nu îți dau dreptate, dar, stii, justiția e oarbă, balanța cam dereglata, si ăștia sunt bugetari, leafa merge, timpul trece. Într-un fel și asta e un avantaj, nu vezi că din 27 am câștigat 16, au rămas 11. Îi vom câștiga și pe ăștia. Dacă vor și restul
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
pe tronul său de beton, dar nu mai povestea lucruri noi, ci o luase de la capăt cu cavalerii Mesei Rotunde. De multe ori se oprea, incapabil minute întregi să-și amintească vreun cuvânt. Atunci își ațintea privirile goale pe zidul orb al blocului, iar în tăcerea penibilă se auzea doar huruitul mașinilor care descărcau grâu în curtea morii. Cred însă că doar eu și cu Luci simțeam cu adevărat că se petrece ceva. Iar apoi, în fiecare după-amiază, în patul meu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pragul schizofreniei, care nu știa nimic în afară de-o brumă de literatură, care nu avea nici un fel de experiență de viață. Mă îmbrăcam cum se nimerea, nu călătorisem niciodată, nu aveam prieteni. Nu îi puteam opune decât spaima mea oarbă de-a nu o pierde. Pentru mine Gina era cu mult mai mult decât o prietenă, era o ființă cu [...] trebuia să-l am. Știam că mai curând sau mai târziu totul avea sa eșueze, că Gina avea să mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la foișor, dar știa cărarea până acolo, așa că am plecat de mână, sporovăind și râzând, pe poteca abia vizibilă, pe marginea căreia creștea cîte-o păpădie singuratică. Am ocolit spre stângă, pe după ultima casă, cu zidul din spate cenușiu, zgrunțuros și orb, și apoi am luat-o peste câmp. Seara de vară aducea un vânt slab și cald dinspre liziera care abia se zărea la orizont. Era încă lumină ca la amiază, norii erau trandafirii și lăcustei cosași și musculițe de toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un mărăciniș osos, tare ca sârma, cu scânteierile mov ale florilor pitite după ghimpi. Intru în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu mânuțe de om. Iar acolo, în centru, înfășurată în noapte ca într-o gogoașă de mătase, ești Tu, așa cum nu te știe nimeni, tu cu fălcile pline de colți strâmbi și curbați, tu cu nările dilatate, aruncând jerbe de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
di Lasso, suprapunând acorduri aproape alchimice, cât pentru că începea s-o atragă, de ce să n-o spunem, înfățișarea destul de romanțioasă a tânărului saxofonist. Ea își dăduse de mult seama că, atâta vreme cât cânta, Emil Popescu practic ieșea din lumea concretă, rămânând orb și surd la orice fel de stimul exterior. Orice i-ai fi spus, el mormăia același text cu claxonarea, din ce în ce mai obscur, mai delirant. Așa că nu se sfii să se plângă în toate felurile de bărbatul ei Profesorului, care o ascultă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru mulți asemeni mie, tinde să semene cu un Moby Dick pe care îl „harponesc“ regulat autoritățile, atunci când se apropie vreun raport de țară, doi fugari își exersează arătatul dedesubturilor fustelor în public. E clar că justiția nu e numai oarbă, dar provine și dintr-o familie cu probleme, în care fra-su mai mic, Internele, s-a dus la băut și nu și-a mai revenit, iar verișorul drept, Serviciile, se ocupă cu tot soiul de prostii, pe la colț de stradă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
cele mai multe animale vor muri pe drum. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă am bea din apa asta? — Habar n-am. Este ulei de mașină și am auzit mereu spunându-se că oamenii se îmbolnăvesc și rămân orbi de pe urma lui. — Orbi? întrebă fata, îngrozită. — Orbi sau paralizați, ce mai contează? — Dar uleiul rămâne deasupra apei. Poate că... — Nu putem să riscăm, o întrerupse fratele său... Nu putem ști cât ulei este suficient pentru ca un om să se îmbolnăvească și nici ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe drum. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă am bea din apa asta? — Habar n-am. Este ulei de mașină și am auzit mereu spunându-se că oamenii se îmbolnăvesc și rămân orbi de pe urma lui. — Orbi? întrebă fata, îngrozită. — Orbi sau paralizați, ce mai contează? — Dar uleiul rămâne deasupra apei. Poate că... — Nu putem să riscăm, o întrerupse fratele său... Nu putem ști cât ulei este suficient pentru ca un om să se îmbolnăvească și nici ce leacuri există pentru asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și în vecii vecilor, Amin. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, imitându-l pe preotul Mihuță al cărui fin eram, fiind botezat de preoteasă. Slujba se termina cu ungerea frunților cu mir și înfruptarea cu nafură ori agheasmă. Prejudecata lor oarbă în Dumnezeu le întărea speranța unei răsplăți divine, uitând că de la pământ la stele drumul nu e neted. Raportarea lor lăuntrică la Dumnezeu prin Hristos pornea pe drumul crucii și al pocăinței, crezând că la timpul potrivit vor fi luate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
decât peste câțiva ani, fiind în tranzit, spre Budapesta și Viena. De ce, și cum s-a legiferat desființarea serviciului militar în așa-zisa democrație postrevoluționară, pentru mine personal este o inexplicabilă enigmă. Am înțeles că pe plan extern, în lupta oarbă dintre Vest și Est, cunoscută sub denumirea de „războiul rece”, celor două mari puteri mondiale nu le convine să aibă în coaste un stat puternic din punct de vedere militar, ci mai degrabă unul demilitarizat, neutru, jucând un rol de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
îngenuncheat în fața mormântului deschis și în fața Lui. Acest din urmă gest, insondabil întro privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca întrun fel de întrecere retorică, atemporală, sau formulat propoziții absurde sub cele mai variate intenții. Un exemplu bine cunoscut este cel oferit de Noam Chomsky
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fie. 23. Legea, un nume al nonsensului (Kafka) În conștiința omului pe care îl socotim simplu, cuvântul legii produce de regulă adevărate spaime. Legea înseamnă putere nemăsurată - comparabilă probabil doar cu cea a timpului. Intervine imprevizibil și definitiv. Este întradevăr oarbă, căci lovește cumplit. Este de nevăzut, încât atunci când se face simțită vine din întuneric. Nu știe nimeni cui folosește, nici măcar cei care îndrăznesc să spună că o fac. Non sensul ei poate să apară dea dreptul terifiant. De aceea, este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cuvinte dintre omul simplu și păzitorul legii pare să suspende orice morală, orice interpretare sigură. Nu lasă loc unui sens clar și distinct. Însă nici simplei lipse a sensului. Nu găsim o referință sigură la absurdul lumii, la vreun sistem orb și monstruos. Știm în cele din urmă doar atât, că omul așteaptă întreaga viață în fața legii și că ușa deschisă, pe care nui este îngăduit să intre, îi era doar lui hărăzită. Pare să fie regăsită, astfel, ideea mai veche
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să te dedici numai lor, să-ți impui să devii exclusivist, în ciuda tentației de a strecura alte cărți în „pauze“. ĂȘi, de aceea, tocmai ele merită efortul de a fi citite pe nerăsuflate). Un roman lung e ca un om orb. Știe drumul pe care îl are de urmat - fiindcă ăsta rămâne unicul lui obiectiv -, intuiește care sunt obstacolele de care trebuie să se ferească și se ferește, dar înaintează cu toate celelalte simțuri perfect ascuțite. E și cazul romanului Asasinul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Știe drumul pe care îl are de urmat - fiindcă ăsta rămâne unicul lui obiectiv -, intuiește care sunt obstacolele de care trebuie să se ferească și se ferește, dar înaintează cu toate celelalte simțuri perfect ascuțite. E și cazul romanului Asasinul orb ĂEditura Leda, traducere de Lidia Grădinaru, prefață de Florin Irimia) care intuiește 689 de pagini fără să se „izbească“ de nimic, din greșeală. Sunt fană Margaret Atwood - căci despre ea este vorba -, poate cea mai influentă scriitoare canadiană de literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cu pix: Nu ucide. Sub asta, cu marker purpuriu: Nu mânca. Iar sub asta, ultimul cuvânt la zi, cu litere negre groase: La dracu’ cu vegetarienii - „Toți zeii sunt carnivori“ - Laura Chase. Astfel, Laura continua să trăiască.“ - Margaret Atwood, Asasinul orb Ceea ce ne desparte Epistolarul de la Hanu lui Manuc Antract I Bogdan-Alexandru Stănescu Dragă Vasile, deși începusem, în cele din urmă, să discut subiectul meu preferat, și anume Joyce, îmi dau seama că lucrurile vor lua o cotitură cel puțin neașteptată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
bătrânească. Ea-i moștenitoare și are vie acolo. O găsît butoiul gol și a dat vina pe Teletin, cumnatul ei. Și atunci, Maghița, fimeia lui Teletin, o luat-o pi Verjinica lu Barbu șî s-o dus la vrăjîtoru șel orb di la Slobozîia. Așiala vedi tăt, bre... Șî vrăjitoru i-o zîs: „Vinu l-o furat Marșica cu Jicî, băietu ii!” Șî Verjinica o spus la tăt satu... Ș-acu, i-o furat Jicî șî tauru lu Teletin... Nu-i
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
țara românească, și-i ștampilează pe cei care de-abia vor să intre În viață cu titlul de hoți, infractori periculoși de care trebuie să se teamă lumea și astfel, Îi nenorocește pentru Întreaga viață. Dar ce contează. Justiția e oarbă. Da. E oarbă; dar numai pentru cei necăjiți și neajutorați, pentru cei care vor să mai creadă că mai este dreptate și pentru "căței" În România. Nu mai așteptați, fraților, pentru că dreptatea a dispărut de mult de la noi și mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-i ștampilează pe cei care de-abia vor să intre În viață cu titlul de hoți, infractori periculoși de care trebuie să se teamă lumea și astfel, Îi nenorocește pentru Întreaga viață. Dar ce contează. Justiția e oarbă. Da. E oarbă; dar numai pentru cei necăjiți și neajutorați, pentru cei care vor să mai creadă că mai este dreptate și pentru "căței" În România. Nu mai așteptați, fraților, pentru că dreptatea a dispărut de mult de la noi și mai ales pentru noi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a bazat poliția secretă sovietică (de la CEKA la NKVD) se bazează pe secretul unei condiții de absolută fidelitate, adică pe ambiția de a fi un subaltern perfect, ceea ce înseamnă să ai vocația, înțeleasă ca destin de înfăptuire, a unei supuneri oarbe, vocația de a exista ca subaltern, de a face din condiția de subaltern o misiune supremă. Este contradictoriu ceea ce spunem, dar pe această contradicție se bazează caracterul absolut al represiunii: să execuți, să fii înfăptuitorul unei misiuni pe care nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
vorba de un hazard care se transformă el însuși în providență, sau, invers, de o providență care ea însăși peregrinează înăuntrul ei, și se tulbură, ca să devină hazard, orbire, ceva al cărui sens nu se dezvăluie omului. Ca un destin orb ale cărui intenții nu le vom cunoaște niciodată. În sfera iubirii, care cuprinde mai multe circuite de sens, actul sexual reprezintă atât o problemă, cât și o soluție. Dacă luăm dragostea ca aspirație, ca nevoie a spiritului de a se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
rândului. De aceea, cel care este un bun soldat nu lasă să se vadă că e soldat. El pare absent și distrat, tocmai pentru că nu poartă uniformă și stă ațintit către un orizont pe care nu-l vede nimeni. E orb, pentru că nu vede ceea ce văd ceilalți. E fără abatere, pentru că n-are către ce să se abată. Fii propriul tău soldat! Nu se poate nega realitatea propoziției. Orice ai spune, orice vorbă, fie ea și o exclamație, ai mereu de-
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
plutești, înălțat deasupra mersului. Așa este coloana: ea alunecă în sus, blândă ca apa, în arcuirea ei puternică; și ține totul în picioare, drept, privind înainte, aproape fără să vadă pe unde calcă. Coloana apare ca o înălțare de lumină oarbă. Căci, ochiul feciorelnic nu privește în afară, ci doar în sine, purtat departe, deasupra orizontului. Și ce culme de împlinire mai atinge ideea de coloană: gândul că acolo a fost zidit un trup de femeie, că orice putere de a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
zidit un trup de femeie, că orice putere de a zidi are puterea unei materii care se ridică mereu deasupra propriei sale ponderi, ideea anume că zidul conține mișcarea ocultă, dezinvoltă și mereu ascultând de melodia curbei, ca o mișcare oarbă, care n-are nevoie să vadă, ideea deci că acolo, înăuntru, este zidit și ținut împietrit un suflet de femeie! Printre cele câteva variante de sfârșit plauzibil spre care pare să evolueze lumea, atât cât poate fi ea guvernată de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]