6,005 matches
-
cooptarea unor strategii specifice pentru fiecare nivel, din dorința de a activa resursele tămăduitoare, indiferent unde sunt capitalizate. Desigur, contribuția medicinei alopate și a psihiatriei clasice trebuie conservate cu respect și obstinație. Dar în același timp, și fără a leza orgolii de castă, asocierea în demersul terapeutic și a altor metode, care aparțin de medicina complementară și alternativă, sporesc șansele de vindecare (sau remisie) ale pacientului. Acupunctura, homeopatia, fitoterapia etc. trebuie promovate cu mai mult curaj și perseverență, având în vedere
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
rivalizeze cu idealurile Antichit]ții referitoare la caracter și care s] poat] funcționa ca principiu al egalit]ții morale între oameni (mai puțin între oameni și animale). Filosoful german Frederich Nietzsche a scris despre modul de formare a caracterului prin intermediul orgoliului și al imaginii prototipice. Și de aceast] dat] vorbim despre o form] idealist] de caracter, incompatibil] cu egalitatea moral]. Idealul lui Nietzsche se remarc] nu atât prin ceea ce afirm], cât prin ceea ce respinge (etică iudeo-creștin]). Ins] nici autorul însuși nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în tot ceasul, de ce mai suferă Baris, e neliniștitor. Ca să nu spun că totu-i de prost gust (ca deontologie radiofonică). Țarul bulgarilor, trăind în străinătate, e pe locul unu în topul populației de la sudul Dunării. Ar fi jenant, pentru orgoliul nostru, să ne-o ia înainte. Monarhic vorbind. Tinerii mei colegi de breaslă! Cîțiva, excepționali. Dar... Dar... Nu fac îndeajuns ce ar trebui să facă pentru ca numele lor să strălucească. Un fel de abulie nobilă îi poartă în hamacurile ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la serbările unanime de la 10 Mai, la Marea Încoronare de la Alba Iulia, la parăzile briante ale lui Carol al II-lea. La care tot românul exulta în felul lui, netrecîndu-i prin cap să cîrtească, ceea ce făcea parte din propriu-i orgoliu. Azi? Comunismul i-a învățat pe oameni să fie săraci, egali și umili, orice victorie să fie bine atenuată ca efect, să nu stîrnească difuza rîcă. Președintele Emil Constantinescu, beneficiarul (și numai el) al unei victorii net istorice, a fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plăcerea scormonirii propriilor mizerii vine din acest apropiat trecut al tragediei noastre. Dar, ce dracu', ocupantul nu mai există (deocamdată). De ce nu revenim, Dumnezeule, la România cea profund frumoasă? 31 decembrie Dacă ar fi să mă las dulce-otrăvit de zemurile orgoliului, aș spune, repezit, că evenimentul anului ce se încheie a fost, pentru mine, expoziția personală de la Cupola, din octombrie: vernisaj înțesat cu lumea bună a urbei (și nu numai cu cea bună), extazieri pînă în pragul colapsului în fața Păsării paradisului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zic pe loc și mă uit în ochii lor mijiți. Formidabil, după ce v-ați dat seama? Fac pauză retorică și, meditativ, zic: după pălărie. Zbaaang. Se poate termina și altfel. Jung, îmbătrînind, se așeza cu modestia, dar și cu imensul orgoliu al gînditorului în categoria celor care "au învățat să-și ferească ochii de lumina orbitoare a părerilor comune și să-și astupe urechile la zgomotul lozincilor efemere". Iar în ultimul an al lungii sale vieți (1960), într-o scrisoare către
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însemnată" a lumii, fie fitecine. Pentru că a intra în Veneția și a te supune ritmului ei, adică a te include în aiuritorul șuvoi uman ce vînzolește, zi și noapte, orașul din lagună, înseamnă a te lepăda chiar dacă nu vrei de orgoliile... măreției proprii, a te confunda cu ceilalți, a deveni, într-un cuvînt, un simplu anonim, viețuind un răstimp în Veneția: a fi veritabilul anonim venețian. Ce-ți rămîne să faci? Să fii simplu (sau complicat) spectator al acestei minuni lumești
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mă și contrariază. Redeschid ușa și-l găsesc pe june pe culoar. Îl întreb: Chiar așa, Eveniment? În loc de răspuns zîmbetul pișicher al crudului expozant. Îi răspund cu același zîmbet și-i urez încă o dată succes. Moment meditativ. Oricît ar indispune orgoliul creatorului, oricît de antipatic ar părea el publicului, dar mai ales confraților de breaslă, fără această ritoasă supraevaluare, valoarea autentică nu are nici o șansă. Fără conștiința că doar tu deții, discreționar, soluția notorietății unice, nu se poate realiza nimic măreț
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Treptat însă, după război, se stinsese. Lumea se schimbase, dispăruseră clasele suprapuse, dar și emblematicul "mic burghez", țintă predilectă a nebuniilor avangardiste. Calul lor de bătaie. Cel care trebuia, o dată pentru totdeauna, anulat prin agresivitate și deriziune. Altele deveniseră armele orgoliului. Se produsese, în fond, o nivelare a societății postbelice, artiștii nu mai percepeau propria marginalizare ca efect al coalizării micilor burghezi, prosperi și suficienți, împotriva originalității lor oricum stridente. "Democratizarea" după care tînjiseră aproape un secol, chiar în coloratură de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
egolatre. Internetul concură, și el, la civilizarea creatorului contemporan. În sensul unei afirmări cît mai discrete, mai de bun simț/de bun gust, dar și mai eficiente, în ultimă instanță. Dacă e să observăm totuși o anume recrudescență a spectacolului orgoliilor, s-o facem în perimetrul noilor categorii vizuale, de genul celor consumate în recent internaționalul "Periferic" de la Iași. Ritos aseptic din toate punctele de vedere. Și tot atît de discreționar în hrănirea egolatriilor. Printr-o delimitare netă și eclatantă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ministru, el însuși descendent al celor care, jumătate de secol, au opresat țara, sîntem îndemnați cu rictusul aferent să nu ne pierdem timpul cu trecutul, pentru că prezentul, nu-i așa, este extrem de presant. Care prezent? Evident, prezentul edificat, cu obstinat orgoliu, de structurile de suprafață, dar mai ales subterane ale comunismului remanent, cele care, de altfel, configurează actualul relief. Diversiunii îi este rezervat, firește, un rol ca fiind de mare efect în anestezierea opiniei generale. Ca să nu se spună că memoria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și care să nu accepte fundamentalismul... gascon. Dar să nu fim prea inchizitoriali cu Malraux și să acceptăm și reversul tonului său de solomonar de serviciu. În sensul bănuielii că scriitorul și potentatul gaulist și-a dorit în marele său orgoliu să producă o frază memorabilă, pur și simplu memorabilă, în stare a da de gîndit multora și mult timp. Ceea ce a și reușit. Secolul care a expirat a stat, sapiențial, sub apăsarea frazei sale. Numai pe cutiile de chibrituri n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea. Ce s-o fi declanșînd în făptura bîntuită de orgolii, de îndoieli, de reușite și insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu e formă bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar astlaltă nu-ți place? Gata să mă ia de rever în nu știu ce ambiguă toană: de autentică indignare sau de șagă humuleșteană. Soiul acesta de orgoliu nemăsurat are și el motivația lui, nu? Dacă e produs de insul care se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat e penibilă, de nu chiar tristă. Dacă însă e practicată de un Dali autorecomandîndu-se, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tocmai terminat. Dar ce frumoasă e proaspăta lucrare! S-o mănînci, nu alta! Sună telefonul! E șarmanta midinetă de Șanta: ce faci? mă întreabă. Fac o balerină, zic. La care ea, automat: Eu sînt balerina, nu? Da, tu ești. Tiranicul orgoliu al șarmantei: totul trebuie să graviteze în jurul ei, în jurul ombilicului ei omologat. Tot ce fac acum, aici, să stea sub semnul ei! Altă dată, intrîndu-mi în atelier, tocmai termin o mare pînză abstractă. Eu sînt acolo, nu? decide ea interogativ
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atare. Pictura epocii moderne delimitează fără echivoc cele două naturi: ea se ferește deliberat de literatură, urmărind vigori specifice. Cu cît această pictură se menține mai departe de literatură, cu atît imaginea devine mai specifică, mai autonomă, deci mai convingătoare: orgoliile unei arte care se emancipează, orgolii îndrituite. Cine încearcă să exerseze cele două arte, știe prea bine ce înseamnă să treacă de la una la alta. Cele două ființe, sălășluind sub același acoperămînt, sînt două persoane extrem de simandicoase, care, ca Voltaire
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
echivoc cele două naturi: ea se ferește deliberat de literatură, urmărind vigori specifice. Cu cît această pictură se menține mai departe de literatură, cu atît imaginea devine mai specifică, mai autonomă, deci mai convingătoare: orgoliile unei arte care se emancipează, orgolii îndrituite. Cine încearcă să exerseze cele două arte, știe prea bine ce înseamnă să treacă de la una la alta. Cele două ființe, sălășluind sub același acoperămînt, sînt două persoane extrem de simandicoase, care, ca Voltaire cu bunul Dumnezeu, se salută, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu plusul de rafinament cerut acum de vremurile nouă (în grafie sadoveniană, evident). - s-a bătut multă monedă pe "rezistența prin cultură"; asta vrînd să însemne, de fapt, cvasilașitatea categoriilor intelectuale, neînstare a se confrunta deschis cu dictatura; limitîndu-se la orgoliul de a produce valori paralele, de care, la drept vorbind, dictatura nu s-a prea sinchisit. Același fals orgoliu e întreținut în prezent de aceiași maeștri ai "turnului de fildeș"; tocmai pentru asta fiind ei răsplătiți de actualul "învîrte frigare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rezistența prin cultură"; asta vrînd să însemne, de fapt, cvasilașitatea categoriilor intelectuale, neînstare a se confrunta deschis cu dictatura; limitîndu-se la orgoliul de a produce valori paralele, de care, la drept vorbind, dictatura nu s-a prea sinchisit. Același fals orgoliu e întreținut în prezent de aceiași maeștri ai "turnului de fildeș"; tocmai pentru asta fiind ei răsplătiți de actualul "învîrte frigare" (apud Anatole France) de la Cotroceni; - majoritatea vocilor auzite azi e bugetară; cum așadar să supere aceste voci o putere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anacronic. Cu toată alura lui gros populară, Băsescu a lucrat cu eleganță de ring, inimaginabilă pentru mohicanii ultimului comunism central-european și amuzant de spectaculoasă în ochii noilor cancelarii continentale. Și după ce, singur, rupsese gîtul mafiei de viță roșie neascunzîndu-și imensul orgoliu a găsit în silueta unui burghez ponderat și elegant pilonul ministerial fără de care vendeta lui antipesedistă ar fi rămas doar vendetă. Ce păcat însă că în venele victoriosului nu curge și puțin sînge albastru! Dacă ar fi curs, tandemul victorios
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Tănase" e în materie de Constituție. Cînd umoristul își dă seama că începe să se piardă în...nimicuri, cum ar fi traficul de influență (i.e. marea corupție), se duce direct la Constituție. Vexîndu-i pe iliescienii pur-sînge, moașele Constituției iorgovane, cu orgolii de cod napoleonian. Și, cum noul show nu putea fi unul oarecare, lansat, la o adică, de pe prăpăditul pod al inundațiilor, de la Mărăcineni, a așteptat să simtă pămîntul Broadwayului sub tălpi, ca de-acolo să trimită încoace torpila constituțională. Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ani în urmă, într-un inform anonimat, îmi era și teamă să le pronunț, mai și gîndindu-mă că vreodată o s-ajung să mi-l regăsesc stupefiat și pe al meu între ele, așadar, de cîte ori mi se pansează antipaticul orgoliu, am grijă imediat să spun că, da, mulțumesc, sînt într-adevăr acolo, dar sînt între... Gheorghiu-Dej și Miluță Gheorghiu. Chestiune de literă, în fond. Și nu prea. Anii juneții mi s-au consumat în plină dictatură, și numai hormonii în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avem audiență internațională, poanta vidului nu rezolvă prea mult. O cinstită simeză cu fotografie pentru că, între provocările de ultimă oră, fotografia ocupă un loc extrem de revendicativ ar fi fost de o mie de ori mai fericită. Dar care fotografie? Supraevaluîndu-și orgoliile, soluțiile foto la zi încearcă și, din păcate, de n-or fi și reușit să surclaseze pictura, făcîndu-i acel gen de cinică propagandă proastă, doar-doar se va sălta deasupra propriei condiții. Una de altfel demn intrinsecă, slujită cu atîta onestă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea însăși de o desuetudine greu de mascat. De vreme ce alte... locații, administrate vivant de incitantele soluții alternative ale Perifericului, de pildă, merită, și ele, cu prisosință, aceeași luare în calcul. Chiar împreună. Numai că vectorul al doilea, prin probabil justificate orgolii, nu admite... desueta juxtapunere. Dar, hai, în creștinească îngăduință, fie și împreună. Pentru că, dacă memoria nu ni se alterează, atunci trebuie să avem în vedere și trecutul unui Iași în care s-a pictat serios și eminamente... desuet. Dacă, respectuos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rictusul său paralizant (și bonom în aceeași măsură). Pe cînd nu aveam încă atelierul spațios de-acum, încropindu-mi-l într-un cotlon al demisolului clădirii din Armeană, sîntem vizitați de Baba, venit într-un juriu. Nu-mi pot reprima orgoliul de-a reproduce momentul în care, arătîndu-i pînza la care lucram, îi și divulg titlul: Nuntă la Dorohoi. Cu specificul destul de șarjat al tîrgului... bilingv. Declanșîndu-i marelui pictor de gen grimasa încîntată. În alt moment, mai tîrziu, îmi intitulam textul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]