7,850 matches
-
ști și apoi s-a înscris la „Școala Politehnică” din Iași. După obținerea titlului de inginer, în 1942 a fost concentrat și trimis pe front. A trăit toată drama armatei române care s-a retras de la Cotul Donului până în Carpații Orientali. în intervalul de la 23 august până la 14 septembrie 1944, când a fost semnat armistițiul, a scăpat cu greu de ducerea în robie ca prizonier. Se afla ca sublocotenent în Ardeal, și într-un sat un român ardelean l-a îmbrăcat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cercetare a religiilor și ideologiilor (Sacri) și președinte al Societății Sociologilor din România. Volume de autor: Imaginarul social al tranziției românești. Simboluri, fantasme, reprezentări (2001), Fractalii și timpul social (2003), Herme neutica simbolismului religios. Studii și eseuri (2003), Mișcări religioase orientale. O perspectivă socioantro pologică asupra globalizării practicilor yoga (2006), România în starea Bardo. Publicistică și dialoguri culturale (2006) și Mama proștilor e mereu gravidă. Sociologia patologiilor cotidiene (2010). La Editura Polirom au apărut Mentalități și ritualuri magico-religioase. Studii și eseuri
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
necesare căutării mântuirii tocmai prin efortul specific „vocației” intramundane - și anume în opoziție față de concepția riguros tradi ționalistă a hinduismului: prin îndeplinirea raționalizată metodic a vocației. ideea este dezvoltată pe larg în Etica protestantă și spiritul capitalismului. Opoziția dintre spiritul oriental de tip confucianist și protestantismul ascetic european este excelent ilustrată de Max Weber și în Introducere în istoria religiilor. Confucianism și taoism. Ea se baza, printre altele, pe jocul social diferit al încrederii. Neîncrederea generală a confucianistului instruit față de toți
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
doar un declin al vieții religioase sociale/instituționalizate. Timpul recent este cel ce cunoaște, pe de o parte, ocultarea unor credințe și rituri consacrate instituțional, iar pe de altă parte, izbucnirea neașteptată a altora, până atunci neglijate. Exemple: resurecția practicilor orientale concomitent cu o criză a instituției Bisericii creștine; explozia unor vechi „erezii”, „schisme” din primele secole ale creștinismului ce devin obiect de analiză a sociologiei religiilor. Ocultismul, cu toate metamorfozele lui, de la astrologie și chiromanție la levitație și clarviziune, stă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
to, în chineză dao) urmată de kami, divinitățile tutelare ale tuturor lucrurilor”. XIII.7. Spiritele kami Tot ce este creat are ca model hierogamia cosmică, ancestrală, scrie Mircea Eliade. Rezultă, printre altele, generații de zei mijlocitori numiți kami. În tradiția orientală, acestea sunt „manifestări omniprezente ale sacrului”. Indiferent ce au fost la origine - forțe ale naturii, strămoși venerați sau simple concepte -, spiritele kami nu aveau sanctuare. „Teritoriul lor nu este marcat decât atunci când se celebrează rituri în onoarea lor.” Din punct
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ideile de bază ale acestei mișcări religioase speciale. În esență, ele sunt următoarele: a) depersonalizarea lui Dumnezeu; b) divinizarea panteistă a omului; c) interpretarea ludică a creației; d) răul constă în ignoranță; e) New Age practică o sinteză a înțelepciunii orientale cu știința occidentală. automântuirea. XV.3. Personalități New Age una dintre tezele de bază ale mișcării New Age susține existența unei crize sociale și spirituale a creștinismului. Ierarhiile ecleziale n-au putut transforma omul. Numai oamenii transformați de divinitate ar
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și de exportul de șamanism”. alți inițiați în șamanism dau „lecții de învățare a roții medicinei”. Cursurile conțin și ceva șamanism, alături de arte marțiale, dansul soarelui, tehnici militare specifice infanteriștilor Americani și învățătură de tip castaneda. acest neoșamanism combină ritualuri orientale de control și ritmare a respirației cu dansuri frenetice, practici șintoiste de servire a ceaiului și muzică contemporană. În concluzie, șamanismul actual de tip comercial este cu totul altceva decât ceea ce „făcea, în anii ’50, aldous Huxley grație mescalinei”. cum
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în Eros și magie în Renaștere. 1484). Capitolul XXII Sahaja Yoga XXII.1. Sahaja Yoga. Considerații generale Din perspectiva sociologiei religiilor, Sahaja Yoga face parte din noile mișcări religioase. De fapt, exemplificăm în această carte noile mișcări religioase de inspirație orientală cu denumirea de acum clasică Sahaja Yoga. întemeitoarea lor este Shri Mataji Nirmala Devi (n. 21 martie 1923). Mataji înseamnă „mama sfântă”, Nirmala se traduce prin „imaculata”, „cea pură”, iar Devi prin „cea divină”. Mataji Nirmala Devi a învățat tehnicile
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
bun? b) cel de-al doilea model este cel al fundamentalismului definit ca antielitism. În joc este reacția frustrată, deseori elementară, a categoriilor sociale paupere din întregul Occident. Reacția presupune, printre altele, o reconvertire în cadrul noilor mișcări religioase, creștine și orientale, ce se bazează pe fundamentele scripturale și sacre. Poate cel mai specta culos exemplu este cel al teleevenghelismului American. Sute de mii de oameni se lasă fascinați de charisma unor lideri religioși, excelenți vorbi tori și manipulatori ai unor discursuri
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a mai ține Împreună sub control diferitele dimensiuni ale experienței religioase, individuale și colective”. Lipsa de control și de ofertă spirituală adecvată structurii de așteptare a tinerelor generații au dus, uneori, la apariția noilor mișcări religioase de ispirație iudeo-creștină sau orientală. ideea este surprinsă și de robert Merton. Pentru cunoscutul sociolog, secularizarea presupune înlocuirea unor mecanisme sociale nefuncționale cu altele funcționale. Astfel, „magia sau anumite rituri și credințe religioase sunt funcționale din cauza efectului lor asupra stării de spirit sau de siguranță
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
bazei pronotului se află câte o adâncitură superficială. l=4-4,5 mm. ♂ Tibiile anterioare îngroșate începând cu a 2-a treime distală. Primul articol al tarselor mediane lățit. 21 Genul Rybinskiella Reitter La noi o singură specie răspândită în Carpații Orientali. Rybinskiella magnifica Rybinski Partea dorsală a corpului este prevăzută cu puncte adâncite și îngroșate, fiind acoperită cu o pubescență deasă, ușor ridicată. Antenele lungi și subțiri, toate articolele antenale sunt mai lungi decât late, articolele 7 și 9-11 fiind îngroșate
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
întretaie vârful strălucitor al unei moschee. Avea impresia că a murit și că sufletul îi atinge înălțimile cerești. Apoi încetul cu încetul zărește intrarea moscheei, și văzu cum pe niște scări mari de marmoră urca Eminescu, îmbrăcat în haine scumpe orientale.” După un somn odihnitor, în chilia ei, a așternut pe hârtie poezia „Tot e vis...” care va merge la „Fântâna Blandusiei”. După cum vedem, preocupările insistente ale lui Eduard Gruber pentru paranormal, psihologie experimentală, se întâlnesc cu eresurile halucinogene ale Veronicăi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
GEORGESCU, născut la 6 septembrie 1950, în satul Jupânești, com. Coșești, jud. Argeș, este absolvent în 1969 al Liceului teoretic nr. 2 din Onești, jud. Bacău, iar în 1973 termină cursurile la Universitatea București, Facultatea de Limbi romanice, clasice și orientale (secția: limbi clasice). în 1973 (iulie-septembrie) urmează Cursurile de vară ale Fundației Giorgio Cini, Veneția, Italia, iar în 1997 devine Doctor în filologie cu teza ,,Eminescu și editorii săi. Nucleul maiorescian până la Perpessicius“. Cunoaște limba franceză, latina și greaca veche
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Studii de gramatică, I-III, București, Editura Academiei Române, 1956, 1957, 1961. SMFC = Al. Graur, J. Byck, M. Avram (red. resp.), Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, I-VI, București, Editura Academiei Române, 1959-1972. ȘIO = L. Șăineanu, Influența orientală asupra limbei și culturei române, I-II, București, Socec, 1900. Ștefănescu, Corpus = A. Ștefănescu, 2002, "Caracteristici ale limbajului vag în jargonul informaticii", în Pană Dindelegan (coord.), p. 288−296. TDM II = B. Cazacu (red.), Texte dialectale Muntenia, II, București, 1975
[Corola-publishinghouse/Science/85033_a_85819]
-
ridicată la vîrsta de 19 ani. Studiile interculturale/transculturale, așa cum aminteam, presupun compararea unor loturi de subiecți provenind din diferite culturi în ceea ce privește anumite caracteristici. De exemplu, comparînd stilurile de predare din țări ce aparțin culturilor occidentale cu țări aparținînd culturilor orientale, am putea observa că stimularea gîndirii critice a elevilor de către profesori, de exemplu, este mai prezentă în culturile occidentale decît în cele orientale. Diferențele obținute pot fi atribuite fie proceselor de socializare, de mediu familial sau educațional, fie unor factori
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
Toffler Goethe Henry Ford Henry Ford Henry Ford A. Roe Platon Corneille Eric Hoffer A. N. Whitehead John Steinbeck John Steinbeck Issac Asimov George Bernard Shaw Gr. Moisil G. Paicu Gr. Moisil Gr. Moisil Platon V. Pavelcu Gerard Din înțelepciunea orientală
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cu Octavian Goga, care îi va vedea unele versuri înainte de a fi încredințate tiparului. Între 1895 și 1897 colaborează la „Familia” mai ales cu adaptări și traduceri după narațiuni populare din literatura străină (Said și Hassan, din germană; Visul, basm oriental tradus din franceză; Baba Sălcuța, din germană; Dracii pe câmpia cerului, după R. Baumbach). La revista „Luceafărul”, în a cărei activitate redacțională se va implica, trimite, în 1904-1905, versuri, câteva poezii fiind publicate postum tot aici. În privința prozei, T. își
TASLAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290095_a_291424]
-
schița În jurul lui Muratacai, o oarecare reușită în sugerarea atmosferei. Alte secvențe, cu un mic nucleu senzațional, suferă de banalitate. În Idylle din viața antică (1935), așa cum spune T. în prefață, încearcă să restituie cât mai fidel aspecte „din antichitatea orientală, greacă, romană, creștină și chiar românească”, „obiceiuri dispărute”, „evenimente istorice puțin cunoscute”, mai mult chiar, să analizeze „sufletul antic în întreaga gamă a simțimintelor și a culturii sale.” La nunta Uraniei din Callatis, Dionysopolis sub aripa morții, Axiopolis, Mucapor ș.a.
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
Obține mai multe doctorate: în științe religioase cu tema Icoana - partea mistică (Sorbona IV), Icoana - partea istorică (Institutul Catolic), ambele încheiate în 1984, ulterior în filologie, cu Proza lui Nichita Stănescu, în 1986, la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale, teza fiind tradusă în românește sub titlul Prin ochiul lui Nichita (1996). Debutează în 1959, când semnează recenzii (despre Ducas și Xenofon) în revista „Mitropolia Ardealului”. Publică apoi versuri în presa literară, în 1967 revista „Luceafărul” acordându-i un premiu
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
Utopia însingurării în Evul Mediu arab. Este profesoară de violă la Liceul „Dinu Lipatti” și lector la Universitatea din București, iar din 1985 lucrează ca redactor la „Neue Literatur” și ca editor al revistei „Orient” (București-Viena). Conduce Societatea de Studii Orientale. Din 1992 intră în diplomație: director al Centrului Cultural din Viena (1992-1995), consilier în Ministerul Afacerilor Externe (1995-1997), ambasador în Danemarca (1997-2001), ministru plenipotențiar al Ambasadei României la Atena (din 2002). Debutează cu versuri la „Amfiteatru”, în 1968, iar editorial
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
emoția sau de a ieși definitiv din „lumea” culturii în adevărata lume a vieții. Substituiri (1983) este o culegere eteroclită, în care se întâlnesc mai multe influențe sau tipuri de discurs practicate și înainte: livrescul pe alocuri prețios, de inspirație orientală, expresionismul sau poezia cotidianului, discursul simbolizant neomodernist sau construcția de tip puzzle (turnura dinspre vizionarism spre expresionism e constatată aici de Al. Cistelecan). O constantă remarcabilă a poeziei publicate de T. înainte de 1990 o constituie prezența filonului moral, în parabole
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
Muthu, Alchimia mileniului, București, 1989, 133; Coșovei, Pornind, 33-37; Steinhardt, Monologul, 208-215; Andreea Deciu, Melopoetica și ideopoezia, RL, 1992, 37; Octavian Soviany, „Proba Orientului”, CNT, 1992, 46-48; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 168-172; Bucur Demetrian, Labirintul și covorul oriental, R, 1993, 6-7; Adrian Popescu, Amprentele divine, ST, 1993, 7; Dan Cristea, „Cum să nu intri în rând”, LCF, 1994, 2; Poantă, Scriitori, 143-145; Ierunca, Semnul, 197-201; Horea Poenar, Ca un cuvânt în fața lumii, ST, 1997, 8; Grete Tartler, PRA
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
-lea - tablouri evocate și în proza lui T., dar care în sonete sunt învăluite într-un umor nostalgic, generator de lirism. Siluetele „bizantine” au o surprinzător de rafinată grație, sugerând o ambianță crepusculară, cu gesturi leneșe și triste, cu tabieturi orientale. Se inaugurează astfel, și prin scrisul lui T., un univers caracteristic, balcanic și fanariot, plin de parfumuri, culori și podoabe, impus ulterior de Mateiu I. Caragiale și Ion Barbu. SCRIERI: Nuvele, pref. A. Lupu-Antonescu, București, 1883; Scene și portrete, București
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
și istoric literar, traducător. Este fiul Mariei (n. Marcu) și al lui Ion Toma, meșteșugar. Urmează cursurile medii la Liceul „Al. I. Cuza” din Galați, absolvit în 1966. În același an este admis la Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția franceză-română, pe care o va termina în 1971. Funcționează ca asistent stagiar la Catedră de franceză a acestei facultăți, fiind titularizat în 1975. Deși își susține doctoratul în 1979, cu o lucrare având ca temă românul francez al secolului
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
în câteva zone ale Munteniei și la românii din sudul Dunării, are la bază un obicei ancestral, simbolizând resurecția naturii, și a fost răspândită cândva în toată Peninsula Balcanică. Povestea morții lui Lazăr și plângerea lui de către Lăzărițe amintesc riturile orientale evocând figurile lui Osiris, Attys sau Adonis. Treptat, Lăzărelul a devenit o colindă de Florii, pierzându-și caracterul dramatic inițial. În Transilvania a circulat, sporadic, drama religioasă Adam și Eva sau Jocul cu pomul, care este, de fapt, traducerea piesei
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]