6,963 matches
-
domicilia misiunea militară germană, fără ca Siguranța Generală și Prefectura Poliției să aibă cel puțin un agent de supraveghere sau vreo informație de prevenire a atentatului. Pretenția responsabilului de redactarea cărții e de o stupiditate fără margini. De când o armată trebuie păzită de agenți de poliție? Misiunea militară germană, în afară de orice dubiu, își avea serviciul ei special de informații, incomparabil mai bun, decât paza ce o puteau oferi forțele de ordine din Capitală. Și apoi dacă era vorba de obligația Statului Român
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de la Weimar”, instituită după pacea de la Versailles, de la încheierea primului război mondial. Se coboară în stație și se urcă tot grupul de 130 legionari în autobuze, care pornesc, dar sunt oprite de mai multe ori la o serie de bariere păzite de soldați. În sfârșit se opresc în fața unor barăci clădite în mijlocul unei păduri. Aici este lagărul Buchenwald, unde legionarii văd oameni îmbrăcați în haine vărgate și-și dau seama că au intrat într-un lagăr de concentrare. Se formează un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în timpul spălatului la duș mai spălau și ceva batiste sau rufe intime. Ca să mai câștige timp plecau aproape dezbrăcați, ceea ce iarna era destul de periculos. Comunicarea între celule se făcea prin alfabetul „morse”. Ca să nu fie surprins cel care bătea era păzit la vizetă de cineva, care cu ureche sensibilizată la maxim auzea târșâitul pâslarilor cu care umblau gardienii. Celula în care stătea Nicolae Petrașcu era complet izolată, căci era ultima, iar penultima în mod intenționat era păstrată în permanență goală. Totuși
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lângă rană, șiroind de sânge. O mai mare barbarie nici nu se putea imagina. În timp ce Tavi Voinea era la executarea celei de-a doua întâlniri cu locotenentul Ștefan domnul Nicole Petrașcu mi-a făcut o destăinuire de taină pe când îl păzeam pe Nuti să ațipească: Dragă Popicule, dacă Dumnezeu va voi să mor aici să nu mă lăsați în pământul ăsta blestemat al Jilavei, ci să mă aduceți în pământul de acasă. Așa mă legasem cândva testamentar și cuHoria Sima și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Se vedea că le purta de multă vreme. Stătea rezemat de calorifer. L-am recunoscut repede: ochii negri, sprâncene stufoase mari. M-a recunoscut și el. Nu ne văzuserăm de prin 1948. N-a manifestat nici un sentiment. Sergentul care îl păzea n-a zis nimic, n-a făcut nici un semn că n-am avea voie să vorbim între noi, dar am stat tăcuți, prudenți, la trei metri unul de celălalt. În gândul meu mă întrebam : cine o fi sergentul care asistă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se afle adevărul asupra morții lui Nicolae Petrașcu? Dacă lucrând cu mănuși de gumă ca să nu se vadă amprentele, l-a executat pe Nicolae Petrașcu cel venit din București? Timp era suficient până veneau ai casei de la serviciu, în plus păzeau și în exterior să nu apară nimeni până ar fi operat ei. Un fapt ca cel de jos, dă de gândit. în luna februarie a acestui an (1990), deci la două luni de la Revoluție, se prezintă la sora mea, Ancuța
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a emis celebra CIRCULARĂ din august 1945, prin care a cerut oamenilor săi să intre în viața normală, atât cei liberi cât și cei care ieșiseră din închisori a fost reținut într-o închisoare relativă, într-o vilă în București, păzit lejer și unde mâncare ni se aducea de la un restaurant sau o cantină. A primit aprobarea să stăm cu dânsul mama și cei doi copii. Noi eram liberi, ne jucam prin casă și curte, mergeam câteodată în oraș, când o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un control al Cabinetului Militar al Conducătorului Statului inventaria starea precară de sănătate, sustragerea de la muncă sau starea proastă a clădirilor din taberele de muncă. De asemenea, raportul menționa lipsa echipamentului corespunzător pentru evrei, dar și pentru trupe, cei care păzeau detașamentele (doc. nr. 177). În aceste condiții, firesc, rezultatele au fost sub așteptări. Există în acest volum câteva documente ce reușesc să contureze o imagine sintetică a muncii obligatorii pentru evreii din România. Aceste analize consemnează în special dificultățile implementării
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
masă în fața mea. — N-am terminat cu pregătirile, așa că o să începi să citești vise de mâine. Îți convine camera asta? Dacă nu, pot descuia și sala de lectură. — E bine și aici. O să mă ajuți? — Da. Treaba mea este să păzesc visele și să dau o mână de ajutor la cititul lor. — Nu cumva ne-am mai întâlnit? A făcut ochii mari și m-a privit fix, încercând să scotocească printre amintiri. Am avut câteva clipe impresia că voia să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
grijă să nu obosești și psihic. Mama îmi spunea mereu lucrul ăsta. Oboseala n-are decât să cuprindă trupul, dar nu și sufletul. — Grozav sfat! Să fiu cinstită, nu prea știu cum stau lucrurile cu sufletul, ce înseamnă să-l păzești de oboseală, dar așa am auzit și eu. — Sufletul nu e ceva concret, dacă vrei să știi. Există și-atât. E ca vântul. Îi simți doar existența. A închis ușa sobei, a luat ceainicul emailat și ceștile și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gura râului e un grilaj imens de fier. Deci, nu ne-a mai rămas decât lacul de sud. Evadăm și noi împreună cu râul. — De ce ești atât de sigură că e calea cea mai bună? — Doar lacul de sud nu e păzit. Este neatins. Nu ți se pare ciudat? Nu are gard și nici n-ar avea nevoie. E înconjurat de spaimă. Dacă reușim să ne înfrângem spaima, suntem salvați. Când ți-ai dat seama de asta? Când am văzut râul. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
semnată de Ion Minulescu (Nocturna, 4/1922, Cânta un matelot, 6/1922), Nichifor Crainic (Romanță, 7/1922), Octavian Goga (Oltul, 13-14/1940), Duiliu Zamfirescu, Al. A. Philippide, George Mihail Zamfirescu, Zaharia Stancu, Maria Cunțan; proza, de Camil Petrescu (Soldatul care păzește satul, 3/1934), Gala Galaction, Duiliu Zamfirescu, George Mihail Zamfirescu, Alexandru Cazaban, F. Aderca. În paginile revistei, C. Nedelescu-Zlotești inserează romane în foileton. Articolele, de asemenea preluate, tratează subiecte de istorie și critică literară, aspecte ale vieții culturale și sociale
DRUM NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286880_a_288209]
-
1289, a demonstrat rigoarea matematică după care se desfășoară trecerea prin Purgatoriu și Paradis, oferind, astfel, cheia unor alegorii. Comentariul cuprinde intuiții admirabile, iar traducerea impresionează, sub raport artistic, prin atingerea înălțimii stilistice a originalului. Respectându-i vigoarea și plasticitatea, păzindu-i înțelesurile, C. reușește să redea suflarea dantescă a Divinei Comedii. În comparație cu numărul limitat de motive, față de cvasiabsența invențiunii epice, tehnica versificației este copleșitoare. Bogăția ritmurilor, raritatea, felurimea și perfecțiunea lor fac din Coșbuc un poet unic la noi [...] Cu
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Revistă de tendință modernistă, C. publică texte originale semnate de scriitori români și texte traduse. Sunt prezenți Ion Minulescu (Nocturnă, 1/1921), Duiliu Zamfirescu (O partidă în trei, 1/1921), Ion Slavici (Pe povârniș, 2/1922), Camil Petrescu (Soldatul care păzește satul, 4/1922). Traducerile sunt selectate din scrierile lui Henri de Régnier, Jules Lemaître, Apollinaire, Maeterlinck, Giovanni Papini, Villiers de l’Isle Adam. De altfel, alegerea textelor transpuse în românește indică preferințele lui Ion Minulescu. Alți colaboratori: Gala Galaction, Ion
CETIŢI-MA!-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286183_a_287512]
-
și strâmbă socoteală va putea întoarce, și de ciia amândoi împreună mărgând și pre Corb la calea dreptății și la luminarea adeverinții a duce să nevoiască (căci Brehnacea mai de folos a fi cineva ale sale hotară pe dreptate a păzi decât toată lumea tirănește a agonisi socotiia)"33. Am redat întregul fragment pentru a pune la vedere argumentele care combat interpretarea Doinei Ruști, care vede în personajul lui Cantemir un "intrigant politic" ce ar urmări exclusiv propriile scopuri 34. În cel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
intitulată, în spiritul vremii, Izvoditoriul cititorului sănătate: "Așijderea în minte să-ți fie, te rog, că, ca moimâța omului, așé eu urmele lui Iliodor, scriitoriului Istoriii ethiopicești, călcând, mijlocul istoriii la început și începutul la mijloc, iară sfârșitul scaunul său păzindu-și, pre cât slăbiciunea mea au putut, pre picioare mijlocul și capul să stea am făcut. Cătră aceasta, măcar că tot trupul istoriii unul și nedespărțit ieste, însă în doaăsprădzéce părți a-l împărți am socotit, precum pentru mai lesne alcătuirea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
contribuție la istoria ideilor alchmiei (Psihologie și alchimie volumul 2), traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Teora, București, 1996, p. 183-215. 8 Decupez un simplu exemplu, poate cel mai elocvent dintre toate, din Sf. Vasile: "Ai grijă și tu, omule, și păzește-te de licornă, adică de demon", cf. C.G. Jung, op. cit., p. 192. 9 Jean-Pierre Jossua, La licorne. Images d'un couple, Éditions du CERF, Paris, 1985, p. 18. 10 Francesca Y. Caroutch, op. cit., p. 9. 11 Un excelent rezumat al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
contribuție la istoria ideilor alchmiei (Psihologie și alchimie volumul 2), traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Teora, București, 1996, p. 183-215. 295 Decupez un simplu exemplu, poate cel mai elocvent dintre toate, din Sf. Vasile: "Ai grijă și tu, omule, și păzește-te de licornă, adică de demon", cf. C.G. Jung, op. cit., p. 192. 296 Jean-Pierre Jossua, La licorne. Images d'un couple, Éditions du CERF, Paris, 1985, p. 18. 297 Francesca Y. Caroutch, op. cit., p. 9. 298 Un excelent rezumat al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
specii, există manifestări violente între indivizi, reflectând mecanismele de supraviețuire ale unei anumite specii sau poate chiar echilibrul biologic. „Călugărița”își devorează partenerul în timpul împerecherii, masculii unor specii atacă și devorează puii în absența unei mame vigilente care să-i păzească de pericol. Cât despre violența manifestărilor între specii, aceasta este în majoritatea cazurilor generată de cel mai puternic instinct, instinctul de supraviețuire. Sunt rare speciile care atacă pentru a ucide, atunci când hrana prisosește, dar majoritatea atacă pentru a se hrăni
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
S. Ț.: Eram la tăiat porumb, de fapt la tăiat cocenii după cules. Un coleg de brigadă, Ladislau Balogh 22, ce făcuse de era în lagăr nu știu. Plouase cu o zi înainte, pământul era moale iar sergentul care ne păzea - un țigan cu o burtă mare, deformată, căruia îi spuneam "Șoșoiu", pentru că așa spun țiganii la iepuri - a luat un bulgăre de pământ și a aruncat în Balogh și l-a nimerit în ochi, de a căzut ăla jos și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
puteai să coși când vedeai că vine câte unul de genul ăsta, că se ducea la poartă și turna: "la brigada cutare este unul care coase, care are un ac făcut din..., care are nu știu ce mai are". Trebuia să te păzești permanent de ăștia. Trebuia să fii atent și în alertă în mod permanent. C. I.: Raportau la conducerea lagărului și eventuale discuții pe care le mai aveați între deținuți? S. Ț.: Sigur că raportau când se mai purtau discuții și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
asupra deținuților. S. Ț.: I se mai dădea un supliment de pedeapsă de 5, 10 ani în funcție de gravitatea discuțiilor purtate, după cum considerau ăia. De aceea nu se prea purtau discuții sau, dacă aveai discuții, le purtai în surdină și te păzeai. Erau știuți cei care informau. Se făceau plecări dese, nu eram lăsați într-un lagăr prea mult timp, probabil rațiunea fiind aceea de a nu ne lăsa să ne facem legături de încredere cu gardienii ori cu cei ce aduceau
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
I.: Luați cărbune care să vă scadă ph-ul stomacal și ceai de mentă care să vă strângă la burtă. S. Ț.: Da, făceam ceai într-un bidon militar, atât cât se făcea. Între dig și canalul la care lucram ne păzea un soldat, pe nume Brânză. Eu aveam niște mustăți așa mari lăsate și poate că eram mai mare decât Brânză cu doar câțiva ani, dar el făcea către mine: "Băi, moșule, stinge dracului focul ăla c-o să vină șeful de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
râde singuri. Că uneori era de ajuns doar să te gândești la ceva și râdeai de unul singur. C. I.: Erau mecanisme de compensare și de defulare. Era probabil singura manieră de a rezista în realitatea cruntă, concentraționară unde erați păziți, supravegheați în permanență, înfometați, extenuați prin muncă peste măsura puterilor. S. Ț.: Era singura posibilitate de descărcare de realitatea împovărătoare. Nu puteai să reziști altfel. La un moment dat o luai razna fără să vrei. Camarazii Brigadieri organizați după apartenența
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fir de porumb. Dar, ce, el prășise la operă!? Sau ceilalți? Că erau unii care văzuseră sapă pentru prima dată în viața lor. Eram la prășit și săpând a rămas un fir de iarbă lângă porumb, iar sergentul care ne păzea l-a chemat și i-a zis: "Vezi firul ăla de iarbă?" "Vă rog să mă iertați, îl culeg imediat!" Nu, nu, nu îl scoți cu dinții!" Cu dinții nu-l scot, îl scot cu mâna!" "Nu! Îți rup mâna
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]