6,049 matches
-
Øystein Magnusson" - (c. 1088 - 29 august 1123) a fost regele Norvegiei din 1103 până în 1123, împreună cu frații săi, Sigurd Cruciatul și Olaf Magnusson. În timp ce Sigurd a câștigat faima ca "rege războinic", Eystein a fost posterizat în legende ca un "rege pașnic", care a rămas acasă în Norvegia și a îmbunătățit țara. Deși Eystein nu a fost implicat niciodată în război, se cunosc puține informații despre el, în ciuda domniei sale lungi de 20 de ani. Eystein a câștigat totuși afecțiunea oamenilor săi și
Eystein I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331152_a_332481]
-
frați vitregi ai săi, Magnus și Sigurd, au fost numiți co-guvernatori în alte regiuni ale țării. Împărțirea regatului nu pare să fi fost teritorială, toți frații deținând statul egal în toate părțile țării. În conformitate cu legendele, relațiile dintre frați au fost pașnice cât timp tutorii lor se aflau în viață. Această perioadă a domniei lor a fost o perioadă de independență norvegiană a Arhiepiscopiei din Nidaros (Trondheim), în 1152. Atunci când tutorii lor au murit, relațiile dintre frați au început să se strice
Inge I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331169_a_332498]
-
a Norvegiei), în timp ce Magnus a controlat zonele înalte și Trøndelag (părțile de mijloc din Norvegia), împreună cu Norvegia de Vest și de Nord. În ciuda acestei divizii, nu există nici un semn de ostilitate între frați, iar relația lor pare să fi fost pașnică. După ce a domnit timp de mai puțin de trei ani, Magnus s-a îmbolnăvit și a murit la Nidaros, pe 28 aprilie 1069. Cronicile raportează că Magnus a murit de pecingine, însă oamenii de știință moderni susțin că ar fi
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
Olaf s-a îmbolnăvit și a murit când avea doar 17 ani. El a fost urmat de frații săi care au guvernat împreună. În timp ce Sigurd a câștigat faima ca "rege războinic", Eystein a fost posterizat în legende ca un "rege pașnic", care a rămas acasă în Norvegia și a îmbunătățit țara. Deși Eystein nu a fost implicat niciodată în război, se cunosc puține informații despre el, în ciuda domniei sale lungi de 20 de ani. Eystein a câștigat totuși afecțiunea oamenilor săi și
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
fiu legitim al regelui Harald al IV-lea al Norvegiei, conceput cu soția sa Ingiríðr Ragnvaldsdóttir Împărțirea regatului nu pare să fi fost teritorială, toți frații deținând statul egal în toate părțile țării. În conformitate cu legendele, relațiile dintre frați au fost pașnice cât timp tutorii lor se aflau în viață. Această perioadă a domniei lor a fost o perioadă de independență norvegiană a Arhiepiscopiei din Nidaros (Trondheim), în 1152. Atunci când tutorii lor au murit, relațiile dintre frați au început să se strice
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
s-au întâlnit pe coasta de vest lângă Moster, forțele lui Eystein au fost distruse. Eystein a reușit să fugă, însă a fost prins și ucis în Bohuslän mai târziu, în același an. Potrivit legendelor, relațiile dintre frați au fost pașnice atâta timp cât tutorii lor se aflau în viată. Odată cu creșterea lor, tensiunile dintre frați au început să apară. În 1155, o întâlnire între cei doi frați la Bergen a dus la o luptă între oamenii lui Inge și cei ai lui
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
de fiul său mai mic, Haakon Sverresson. Haakon a domnit până la moartea sa, pe 1 ianuarie 1204. Haakon a urmat o politică de pace și reunificare între Birkebeiner și Bagler în timpul domniei sale de scurtă durată, dar după moartea sa, relațiile pașnice dintre cele două grupuri s-au prăbușit și a dus la o nouă fază a războaielor civile norvegiene. Grupul Birkebeiner a fost nemulțumit de politica lui Haakon de reconciliere cu grupul Bagler, iar după moartea sa, echilibrul de putere a
Guttorm Sigurdsson al Norvegiei () [Corola-website/Science/331243_a_332572]
-
armatei. Deși ideea din spatele acestei legi a fost, posibil, pentru a asigura un număr constant de soldați țărani, mai târziu a fost privată ca subjugarea țărănimii daneze. Actul a fost abolit în 1788. Politica externa a lui a fost una pașnică iar Danemarca a rămas strict neutră. În comerț și industrie, a fost o epocă de avansare, fiind fondate unele companii și bănci. Planurile sale de a-și face singura fiică Regian a Suediei în timpul alegerilor moștenitorului pentru tronul suedez vacant
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
Garcia, Rodriguez și Rivas într-un jeep Cherokee în parcul de rulote. Agenții federali i-au urmărit până la o benzinărie și i-au arestat. Apoi au fost găsiți Halprin și Harper tot în parcul de rulote. Halprin s-a predat pașnic, dar Harper a fost găsit mort; s-a împușcat în piept cu un pistol. Cei patru membrii care au supraviețuit au fost luat în custodia federalilor. Pe 23 Ianuarie, FBI a primit informația unde se ascundeau ultimii doi. Ei se
Cei șapte texani () [Corola-website/Science/331394_a_332723]
-
tribunalului Călărași descind pe moșia Balta pentru a judeca pricina fostului arendaș cu obștea satului; țăranii se revoltă în fața judecătorilor sosiți să împartă dreptatea, după ce prânziseră anterior în casa lui Scatiu, iar confruntarea capătă aspecte violente, fiind dezamorsată de intervenția pașnică a lui Matei Damian. Tănase solicită sprijinul autorităților, iar țăranii sunt schingiuiți în mod abuziv. Boierul Dinu Murguleț anunță public căsătoria lui Matei cu Sașa, recomandându-le amândurora să nu-și părăsească pământurile deoarece aici au găsit „fericirea cea adevărată
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
trufaș/ Moartea gigantic privește-n oraș"”. Acesta este un alt poem clasic al lui Poe care se referă la moarte și o prezintă într-un mod neconvențional. Ea este văzută ca un zeu care domnește peste o cetate glorioasa și pașnică din Apus. Există „"turnuri și palate regești,/ Temple ce dau babilonice vești,/ Bolti de piatră demult părăsite..."” Situarea orașului în Apus este adecvată, deoarece vestul, în care apune soarele, a fost în mod tradițional asociat cu moartea. La sfarsitul poemului
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
râurilor pe distanțe mici în grupuri foarte numeroase spre locurile de depunere. Fiecare femelă depune icrele în prezența mai multor masculi, pe substrat tare, în curent, sub formă de benzi. În primii 2-3 ani de viață, răspărul este mai degrabă pașnic, hrănindu-se cu râme, viermișori și, din când în când, cu câte un peștișor. Odată depășită această fază a vieții devine prădător, vânând în haită, alături de numeroase exemplare de aceeași talie. La maturitate devine singuratic. Se hrănește, la fel ca
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
ca și ghiborțul, cu nevertebrate bentonice (care trăiesc pe fundul apei). În afară de insecte, larve de insecte, râme, raci, melci și scoici, mănâncă icre și puiet de pește, cu predilecție icrele șalăului și ale crapului și în general puietul tuturor speciilor pașnice de pești.
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
la Cioara și a construit un mic schit ortodox din lemn în pădurea din apropierea satului, adunând și câțiva ucenici. Acolo a ținut câțiva copii la învățătură. Și-a dedicat viața monahismului până în 1757, când a început să promoveze o răzvrătire pașnică a populației ortodoxe românești din Transilvania împotriva politicii habsburgice care îi încuraja pe toți românii să adere la Biserica Unită. Faptul că românii din Transilvania, din cauza religiei ortodoxe, erau supuși bisericește unor mitropolii din afara Imperiului Habsburgic nu convenea Curții de la
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
8 noiembrie 1781. Această situație i-a făcut pe mulți români să se întoarcă la Biserica Ortodoxă, fapt ce arată că un element de constrângere a fost prezent în multe din convertirile anterioare. Mișcarea lui Sofronie a dus la răzvrătirea pașnică a populației ortodoxe române țărănești, cu scopul de a schimba statutul Bisericii lor din „tolerată” (cu toate că din ea făcea parte majoritatea populației transilvănene) în „recunoascută oficial”. În cele din urmă, ortodocșii au obținut o victorie notabilă: recunoașterea de către curtea de la
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
a întors la Viena, unde Nigra fusese înlocuit la post de ambasadorul Giovani Avarna Gualtieri. Rapoartele sale din timpul celei de a doua șederi în capitala habsburgica, exprimă convingerile sale că disputele dintre Austria și Italia pot fi soluționate pe cale pașnică și că prima prioritate pentru statul italian era prezervarea păcii, în vederea câștigării timpului necesar pentru creșterea puterii și influenței sale în raport cu celelalte mari puteri. În 1908 este numit secretar de legație clasa întâi, fiind mutat în țară pentru a lucra
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
sau celelalte minorități. Din cauza ideologiilor și a tacticilor diferite, a loialității tribale sau a ambiției personale aceste grupuri nu au format până în prezent un front unit. Unii militează pentru rezistența armată, în timo ce alții cred în soluționare pe cai pașnice. Cei mai mulți fac referire la întreaga provincie Khuzestan cu termenul al-Ahwaz (care definește, în realitate, doar o regiune din sud-vestul provinciei). În funcție de dezideratele lor, grupurile separatiste se împart în două filiere: cei care caută să pună bazele unui stat independent și
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
se împarte în două mari categorii : sedentarii și beduinii nomazi. Relațiile dintre aceștia sunt motivate de interesele personale. Beduinul nomad încearcă să obțină de la sedentar ceea ce lui ii lipsește și face acest lucru prin violență sub forma raziilor sau pe cale pașnică , prin schimburi. Nomadul reprezintă cea mai bună adaptare a vieții umane la condițiile de deșert. El trăiește și în ziua de astăzi în corturi din păr de capră sau de cămilă și se ocupă cu creșterea oilor și a cămilelor
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
care permite cititorilor să se joace în universuri create de scriitorii SF. Universul "Cold Cash War" a fost creat de Robert Asprin în romanul omonim publicat în 1977. Acolo, el prezenta un viitor în care marile corporații apelează la „războaie pașnice” pentru a rezolva conflictele dintre ele. Fiecare corporație angajează mercenari de elită care formează o armată menită să înfrunte armatele adverse în teritorii convenite anterior cu adversarii lor. Corporația a cărei armată învinge are câștig de cauză în problema influenței
Mercenarul (carte de Robert Asprin și Bill Fawcett) () [Corola-website/Science/331539_a_332868]
-
conflictele dintre ele. Fiecare corporație angajează mercenari de elită care formează o armată menită să înfrunte armatele adverse în teritorii convenite anterior cu adversarii lor. Corporația a cărei armată învinge are câștig de cauză în problema influenței economice. Acest război pașnic nu are victime. Mercenarii poartă uniforme cibernetice și arme cu unde electromagnetice care, atunci când ating un luptător într-un punct considerat vital, provoacă blocarea uniformei acestuia. Incapabil să se mai miște, cel lovit trebuie să aștepte intervenția arbitrilor - persoane neutre
Mercenarul (carte de Robert Asprin și Bill Fawcett) () [Corola-website/Science/331539_a_332868]
-
a ridicat noi orașe cu denumiri evocând elenismul, precum Tiraspol, Ovidiopol, Odesa, Herson, Simferopol, Sevastopol, Melitopol, iar în Kuban, Stavropol. Istoria acestui regat, înainte de secolul al V-lea î.Hr., este puțin cunoscută. La fondarea cetăților, contactele cu triburile indigene erau pașnice, ceea ce a permis dezvoltarea rapidă a acestor noi orașe cu restul lumii grecești. Cetățile vor fi distruse apoi, spre sfârșitul secolului al VI-lea în timpul expediției lui Darius contra sciților, la care ele au participat. Apoi, la începutul secolului al
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
reeducării era îndoctrinarea elementelor vizate cu ideologia marxist-leninistă, ceea ce fi urmat să rezulte în lipsa unei rezistențe active sau pasive la adresa partidului comunist. Din acest motiv, principala țintă a reeducării au fost deținuții politici. Reeducarea s-a efectuat fie prin mijloace pașnice, de convingere: propagandă comunistă, fie prin mijloace violente de tipul reeducării de la Pitești. Substratul teoretic pentru reeducarea comunistă l-au constituit principiile fundamentate de Anton Semionovici Makarenko, un pedagog sovietic născut în 1888 în Ucraina. Având ca pregătire teoretică un
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
foștii membri ai partidelor istorice, văzuți ca principalul pericol. Ulterior li s-au alăturat și opozanții colectivizării, "frontieriști" - cei care încercau să fugă din țară, membrii rezistenței armate și în general, cei care se opuneau regimului comunist, chiar dacă în mod pașnic. Regimul comunist nu vedea pedeapsa cu închisoarea ca pe o formă de îndreptare a deținutului, ci ca pe o metodă de eliminare a acestuia din viața socială și politică, și, eventual, de convertire, de reeducare a acestuia după linia partidului
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
Bosfor semnifică „strâmtoare” și provine din cuvintele vechi grecești "bous" (sau "buzō"), „a strânge”, și "poros", „trecere”. Istoria acestui regat este destul de puțin cunoscută, pe perioada de dinainte de secolul al V-lea. La fondarea cetăților, contactele cu triburile băștinașe erau pașnice, ceea ce a permis dezvoltarea rapidă a relațiilor acestor noi orașe cu restul lumii grecești. Cetățile care, spre sfârșitul secolului al VI-lea, au luat partea perșilor în decursul expediției lui Darius I (522 î.Hr. - 486 î.Hr.) împotriva sciților, au fost
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
aflată în proces de dezvoltare. Hanafi abordează problemă relațiilor dintre cele două civilizații și modul în care acestea s-au influențat reciproc. Pentru civilizația arabo-islamică alteritatea este reprezentată de Occident cu care a stabilit permanent contact fie că acesta era pașnic sau armat. Cruciadele reprezintă o etapă de contact între cele două lumi, etapă în care Europa rămâne în cronicile orientale cotata că barbara, necivilizata și fanatica. Colonialismul se constituie tot că o perioadă de contacte între cele două civilizații, cu
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]