6,627 matches
-
anunță buimăcit: — Călugării Metodiu și Iovănuț, de la gurile... ale cui guri? șopti el uitându-se peste umăr. — Guri ale Dunării - îi suflă, din spate, Metodiu. — De la guri ale Dunării, cer permisiunea unei întrevederi - spuse Piotr. în același timp eu cer permisiunea unei retrageri. — Cu mare plăcere! - sări sprintenă de pe sofa doamna Potoțki. Era îmbrăcată într-un capot vișiniu de casă, decoltat, ce-i punea în valoare biblioteca de nuc maroniu, înțesată de volume legate în piei. Primul care păși în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-se în cele mai variate medii, fără deosebire de avere, sex, cultură. Mai reușite erau, evident, balurile de gradul I la care lua parte high-life-ul Veneției și care se făceau de regulă, marțea, joia, sâmbăta și duminica, iar uneori, cu permisiunea clerului, și miercurea. Erau baluri unde, cum se zice, se punea țara la cale, unde se făceau și se probau căsătorii, se comentau ultimele cancanuri din bătăliile navale etc. Veneau apoi balurile veleitarilor, mici nobili scăpătați, cavaleri fără portofoliu, curtezane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lăsa impresia unei atmosfere de familie gospodară. Soarele ieșise de după nori și Întreaga grădină părea un iaz de lumină. Pentru că se mai Încălzise și voiam să-mi scot paltonul, am refuzat invitația de a intra În casă și am cerut permisiunea să rămîn pe verandă. Conform spuselor doamnei Toyama... (În clipa aceea s-a auzit un claxon. Se pare că s-a Întors domnul Toyama În persoană.) Aceeași zi, ora12.19. S-a Întors Toyama. Deoarece mi-a spus că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avea un dulăpior acolo... era numai al lui. Dacă-i dulăpior, are și cheie, presupun. — Bineînțeles, ca toate dulăpioarele... — Cum l-ai deschis? — Cu șperaclul... știți... cunoștința asta a mea... stăpînul atelierului... — Vrei să spui că l-ai deschis fără permisiunea nimănui? — De fapt am găsit decupajul din ziar În dulăpior. Nu considerați că-i foarte important? E de la sfîrșitul lui iulie sau Începutul lui august... exact perioada În care a dispărut domnul Nemuro. Cred că i-a venit ideea citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dispărut domnul Nemuro. Cred că i-a venit ideea citind articolul. Poate că s-a gîndit că la optzeci de mii de persoane dispărute... Încă unul În plus sau În minus nu mai contează... — Deci recunoaște, l-ai deschis fără permisiune ? — Dar era spre binele domnului Nemuro. CÎnd cineva e pe punctul de a se sinucide, nu cred că-i o crimă să forțezi ușa și să intri... — Eu nu te trag la răspundere pe tine, vreau doar să știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ăștia nu prea au bani și eu cer cam mult. Dacă mă plătește, fac ce-mi cere clientul. Își termină și ea ginul, pe care-l sorbise Încet și, ridicînd brusc paharul, mai comandă unul, fără să-mi ceară Însă permisiunea. — Mă căsătoresc În curînd și vreau o ceremonie În toată regula. Nici prin cap nu-mi trece să-mi Închiriez rochia de mireasă. Îmi voi găzdui toate prietenele și toți prietenii la cel mai scump hotel și voi da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
răspunse ea pe același ton șugubăț și amândoi izbucniră în râs. Atâta doar că propun să fie pe teren neutru, pentru a evita eventuale neînțelegeri... - Da! Te înțeleg perfect și te admir pentru asta, răspunse Iustin cu toată seriozitatea. Cu permisiunea ta, aș dori să știu..., aș dori să... Ufff! Laura! Ești singură cu adevărat? Aici și acasă la tine în... de unde ești tu? Îmi place că dorești să precizăm câteva date. Nu te condamn și nu o iau în nume
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pragul falimentului, ca familie... Nu știu... - Înțeleg ce vrei să spui, dar nu este ceva care să ne împiedice a face ceea ce trebuie. Nu sunteți singure, Iuliana... Voi fi mereu alături de voi. Sigur că da, cu Tainicele cărări ale iubirii permisiunea voastră, adăugă el cu toată hotărârea pe care o putea exprima prin cuvinte. - O, nu! Nu te angaja la astfel de lucruri... Nu știu la ce anume te referi, concret, dar... lasă să vorbim altădată despre asta. Te rog frumos
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sprijin să-l trimitem mai departe. Nu avem aparatura necesară, oricum, nu avem specialiști... Vă rog, scuzați! Nu asta am dorit să spun... Specialiștii au nevoie de aparatură pentru a lucra la nivelul competențelor lor profesionale, voiam să spun... - Cu permisiunea domniei voastre, interveni doctorul Cezar Nistorescu, departe de a crea impresia că joc rolul împăciuitorului, cred că susținerea colegului Tomescu poate fi înțeleasă numai strict profesional, în caz că ne-am permite cumva să ignorăm factorul uman.... Doamna doctor, eram pregătit să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
atât de mult, după cum am înțeles eu... Se înțeleg foarte bine. Tare mult aș dori să știu cum arată omul acesta! Poate că...”. Deși investigațiile de ultimă oră indicau o revenire aproape totală sub aspect somatic vegetativ, Iustin nu obținuse permisiunea de a merge încă acasă, pentru că nimeni nu putea prevedea că o nouă cădere ar fi total exclusă. Așa încât pacientului nu-i rămăsese decât să se conformeze și să accepte... Își recăpătase memoria aproape în totalitate. Mai existau unele momente
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
apă rece adunată în căușul mâinilor ei micuțe și bău un pahar de apă la fel de rece. Simțind că se înviorează, își așeză părul și arboră un zâmbet prietenesc, cuceritor, exact în clipa în care asistenta bătu la ușă și ceru permisiunea să-l prezinte pe Eugen. - Mulțumesc! Nu-i nevoie..., ne cunoaștem de ceva vreme..., nu-i așa, domnule doctor? - Da, da, da! Mulțumesc pentru primire! Sărut mâna, doamna... - Laura, dacă nu ai uitat... - Cum aș putea să uit? Scuze! Poate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o povestire a vieții anonimă decât nici una. Asigurați-vă că povestitorul înțelege că are ultimul cuvânt în aprobarea oricărei transcrieri sau a altor utilizări ale poveștii vieții sale. Întotdeauna trebuie să respectăm dorințele celor pe care-i intervievăm. Se cere permisiunea de a realiza înregistrarea (audio sau video) și se menționează finalitatea înregistrării (în scop educațional, pentru arhivare sau pentru o cercetare). Cereți-le să semneze un formular prin care își exprimă acordul, în special atunci când caseta va fi păstrată într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
citească transcrierile și să le folosescă pentru studiile lor sau în scopuri educaționale. Se înțelege, de asemenea, că nici un fragment din materialul reprezentat de casete sau transcrieri nu poate fi folosit pentru publicare (tipărită sau în format electronic) decât cu permisiunea scrisă a Directorului Centrului. Semnătura: Data: Înțeleg și sunt de acord cu: Cercetător: Director: Număr de acces: [Acest formular poate fi adaptat, cu ușurință, pentru aplicațiile personale sau instituționale specifice.] Anexa B: Fișa / Pagina de gardă Nume: (Respondent) Număr de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
în direct și aș vrea să vă adresez câteva întrebări. Ce părere aveți despre declarația prim-ministrului privind fondurile alocate educației?. Din nefericire, aceste practici s-au pierdut și reporterii uită tot mai des să se prezinte și să ceară permisiunea de a face interviul. Cel puțin 90% dintre interviurile de acest gen încep direct cu întrebarea: Domnule X, ce părere aveți despre fondurile alocate educației și declarația prim ministrului de ieri?. 8.3. Interviuri din mijlocul mulțimii În terminologia de
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
reportajele lui. Eu n-am răbdarea lui. El caută un subiect și apoi stă și lucrează la el până îi iese. Mă gândesc la reportajele din Guantanámo, unde a stat și a cerut aprobări luni în șir până a primit permisiunea să filmeze acolo. Sau când vrea să meargă pe un portavion american... Eu n-am răbdare. Eu merg doar la evenimente. Se întâmplă ceva, sunt trimis, îmi fac treaba, mă întorc. Nu stau să caut, nu stau să trimit mailuri
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
de ciudați. Da, din păcate, a trebuit să mint, și când am văzut dezamăgirea în acei ochi albaștri, am fost terminată. Într-o zi, m-am gândit, într-o bună zi nu voi mai fi nevoită să-i cer mamei permisiunea să ies cu cineva la un pahar. Și atunci eu și Paul ne vom căsători și vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Doamne, ce naivă eram pe-atunci. Eram convinsă că ne vom reîntâlni cândva. Dar nu s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la ce oră să-mi pun alarma și, Doamne, urăsc asta! Într-o zi, o să fac totul cum vreau eu! La asta visez, cel puțin. Vreau să-mi trăiesc viața cum îmi place. Și să nu fiu nevoită să cer permisiunea cuiva pentru un weekend liber. Dacă mă duc la doctor, ar trebui să fie treaba mea. Nu vreau să îi dau angajatorului meu un raport scris în care să-i explic orice. Doamne, anumite lucruri ar trebui să fie sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai mult, un preludiu, o pierdere de vreme ireparabilă. Atunci lua trenul și se ducea la părinți, oricum, sâmbăta și duminica, Ovidiu n-o vizita niciodată, acele zile aparțineau fără discuție Larisei, exista un consemn nescris și ea, Carmina, avea permisiunea să plece. Privea cu atenție în jur, pe stradă, în tren, știa că va trebui să-i relateze totul pas cu pas, uneori reținea instantaneu și amănunte ale vestimentației oamenilor, se specializase, ce bizar începuse să se comporte! În compartiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ani de studenție în cămin, de teamă să nu se țină numai de prostii o dată ce se trezea în Tokyo. Pe Nagasawa, însă, nu-l deranja viața de cămin și cele câteva reguli pe care trebuia să le respecte. El obținea permisiunea să lipsească din cămin ori de câte ori avea chef și pleca la vânătoare de fete sau își petrecea noaptea acas\ la prietena lui. Biletele de favoare erau destul de greu de obținut, dar pentru el nu constituiau o problemă... și nici pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dacă o pot vizita pe Naoko a doua zi după-amiază. M-a întrebat cine sunt și m-a rugat să revin după o jumătate de oră. După ce am mâncat de cină, am sunat iar și a răspuns aceeași voce. Aveam permisiunea să o vizitez pe Naoko a doua zi. I-am mulțumit și m-am apucat să-mi fac bagajele, adică să bag în rucsac niște schimburi și câteva articole de toaletă. Am pus mâna apoi pe Muntele vrăjit și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
două persoane pentru o parte. Ar putea cuprinde optzeci de persoane în total, dar pentru moment suntem doar treizeci și două. — E foarte multă liniște aici! am zis eu. — La ora aceasta nu e nimeni, mă înștiință Reiko. Eu am permisiune specială ca să mă pot mișca în voie, dar ceilalți sunt toți la programele lor. Unii fac sport, alții sunt prin grădină, alții la terapia în grup, iar alții prin pădure, la cules de plante. Fiecare își stabilește programul și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nemișcați, erau atât de depărtați, Încât păreau să nu aibă nici o legătură unul cu celălalt. Cercetându-i, mi-am dat seama că arătau de parcă ar fi fost din porțelan. — V-o prezint pe domnișoara Wilms și pe prietenul ei. Cu permisiunea dumneavoastră, doctore Röser, aș vrea să le arăt colecția noastră. — Cum doriți, doctore Karp. Bătând din călcâie, Röser aruncă o privire pe ceas. — Alf trebuie să apară din minut În minut. Vă poate arăta el Împrejurimile. Dacă ați fi amabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
este faptul că porumbeii s-au declarat de la bun început stăpîni pe locuința mea și i-au triat cu grijă întotdeauna pe ceilalți vizitatori. Ciorile și corbii, de exemplu, n-au fost lăsați să intre. în schimb au primit această permisiune specială vrăbiile (dar nu mai multe de cinci sau șase în același timp), cîteva rîndunici, cîteva gaițe, grauri și coțofene, precum și cîțiva cuci și mierle. Cred că am mai identificat în acești ani mai mulți pitpalaci și cîțiva sticleți scăpați
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
inspir din geografia dumneavoastră natală, sper că nu v-ați supărat. Al dumneavoastră cu fidelitate, Bernard 47. Domnișoară ri nu cumva să citiți acest poem este un poem obraznic de altfel s-a scris singur pe sine fără să ceară permisiunea nimănui este poemul care face ce vrea el vă sărută cum vrea el și cît vrea el se strecoară în dumneavoastră cum vrea el și rămîne lipit unde vrea el cît vrea el de ce vrea el este poemul impudic căruia
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este timp, nu mai e vreme." Bîlbîie înghiți în sec, se ridică, nu-i plăcu deloc cum spusese Mihail ultimele cuvinte, avea ceva foarte neliniștitor în ele. "Permiteți, domnule Mihail, să pun o întrebare?" Și o puse fără să capete, permisiunea, "aveți informații sigure că nu mai este timp, că nu mai este vreme?" Șeful Serviciului începu să strîngă de pe birou hîrtiile, le așeză una peste alta, era un fel de a spune că întrevederea s-a terminat, Bîlbîie pricepu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]