6,691 matches
-
care-i dezvelea din nou dinții, Elvis Presley te place. Jina ar fi stat în continuare cu clătitele și cafea rusească tare și extrem de gustoasă a Helenei. S-ar fi cuibărit în sufrageria confortabilă și-ar fi citit reviste pentru pescari vechi de zece ani, dar Zach încărcase deja gabara. Făcuse o copie după harta lui Ellis, pe care vâltorile nu erau clasificate conform sistemului Clasa I-VI, pe care îl foloseau majoritatea navigatorilor, ci erau numerotate pe baza unui grafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
el. * * * Alice a fost prima la rând ca să folosească telefonul prin satelit pe care Ellis l-a adus de la subsol. S-a așezat la masa din bucătărie în timp ce Jina s-a întins relaxată în sufragerie, răsfoind paginile unei reviste pentru pescari care era posibil să fie aceeași pe care o citise în urmă cu doisprezece ani. Bunicu’ nu se ia de tine, nu ? l-a întrebat ea pe fiul ei. Ți-a lăsat lumina aprinsă în baie azi noapte ? Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i? Ia spune, tușo Florico, zicea Marinescu, cum e cu mangalițele alea ale dumitale? Floare s-a jurat că a văzut la viața ei zeci de motohalițe, ba-n copilărie, alături de tatăl ei, l-a văzut chiar și pe dracu’ pescar În carne și oase, noaptea, pe Crasna, cînd stătea ăla cu o sită mare În susul rîului și nu-i lăsa pe bieții oameni să prindă nici măcar porcușori, le fura toți peștii, iar dacă ei se mutau mai sus, spurcatul urca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tii sparge tu, rîdeau „pișcăranii“, cum obișnuiau ei să-și zică. Numele satului venea de la țipari. Erau pline bălțile Crasnei de vietățile astea lungi, subțiri și cafenii semănînd cu șerpii. Unii le spuneau „cici“, alții „pișcari“ fiindcă ciupeau rău mîna pescarului prin glanda lor electrică. Prăjiți pe jăratec, se pare că erau tare buni la gust. Afară de aceste delicatese la vreme de vară, pișcăranii se hrăneau, ca toți sătenii din CÎmpia Tisei, cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Zărnescu imită în mod exterior această tehnică, descriind prozaic diverse scene, lipsite de orice iradiație lirică. Textele sale seamănă cu niște chibrite ude: au băț, au măciulie de fosfor, dar nu se aprind. Iată un exemplu: „lac înghețat - / lângă copcă / pescarul și ultima țigară“. Și ce dacă lacul e înghețat? Și ce dacă pescarul nu mai are decât o țigară? Treaba lui, de ce nu și-a făcut provizii? Sau alt exemplu: „reîntâlnire - / ușor, ușor, / se gată palinca“. Se gată - se gată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
orice iradiație lirică. Textele sale seamănă cu niște chibrite ude: au băț, au măciulie de fosfor, dar nu se aprind. Iată un exemplu: „lac înghețat - / lângă copcă / pescarul și ultima țigară“. Și ce dacă lacul e înghețat? Și ce dacă pescarul nu mai are decât o țigară? Treaba lui, de ce nu și-a făcut provizii? Sau alt exemplu: „reîntâlnire - / ușor, ușor, / se gată palinca“. Se gată - se gată! Asta-i situația! Autorul își închipuie poate că lenta scădere a alcoolului în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unei flori / ce s-a uscat / și a murit“; „ca un vierme minuscul / am încercat / să îmi ucid amantele / prin indiferență“; „un strigăt venit de mult mai departe / mestecat în gura ta / ucide memoria celor neîntâmplate“; „spre miazănoapte catarge / de pescari morți ce / nu lasă să se / împrăștie putreziciunea“; „o moarte firavă / mi se strecoară pe sub ușă“; „aveai chipul înecaților / uriași pereți / în care intrau toate șoaptele / acea senzație de incertitudine uriașă / până îmi plesneau timpanele / asemenea unei încăperi înguste / ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Aflu din presă că în timpul somnului ne lungim cu 5-6 cm. Ni se lungesc toate organele, oare?“ „O nedumerire: oare de ce nu există în comerț mâncare de pisici și cu gust (sau miros) de șoareci?“ „Decembrie 2005. Citesc că un pescar sportiv din SUA a prins un păstrăv cu două guri. Vă dați seama ce-ar însemna să ai o nevastă cu două guri? Sau (și mai rău) o soacră cu o așa dotare?...“ Rareori s-au mai formulat idei și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Îngenunchea. 25 noiembrie 1474, Drumul Mătăsii, China Ștefănel trecuse Marea Chinei de Est cu o barcă pescărească. Vânduse cei doi cai Într-un târg din apropierea țărmului, Își luase desaga În spate și plătise de trei ori prețul traversării, fiindcă nici un pescar nu voia să iasă În larg pe o vreme atât de urâtă. Iar cel care pornise, totuși, o făcuse de frică. Voise să ridice desaga ciudatului călător, dar nu o putuse clinti. Avusese senzația că Înăuntru sunt greutăți metalice, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În aer. Dăduse disperat din picioare, dar tânărul nici nu păruse a observa eforturile lui. Îl fixase cu o privire albastră, metalică, și Îi spusese calm: - Plecăm chiar acum. Apoi Îl lăsase jos și ridicase, parcă În joacă, misterioasa desagă. Pescarul se duse la barcă tremurând, dar Își spuse că mai bine ia banii și iese În larg decât să moară acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu un catarg și o pânză. Dar călătorul nu păruse deloc neliniștit. Vântul bătea exact În direcția coastei chineze, iar Înaintarea micii ambarcațiuni era extrem de rapidă. Chiar prea rapidă, se gândise pescarul. Cerul era Întunecat, ca și cum dintr-o clipă În alta ar fi Început ploaia, dar, totuși, ploaia nu Începea. Puținele bărci japoneze care ieșiseră la pescuit se Întorceau, În grabă, spre țărm. Apoi marea devenise cu desăvârșire pustie. O nemărginire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întorceau, În grabă, spre țărm. Apoi marea devenise cu desăvârșire pustie. O nemărginire de valuri alungându-se unele pe altele, biciuite de vânt. Abia spre seară se desluși țărmul chinez al strâmtorii Tsushima. Ajunseseră când Întunericul căzuse deja, iar pescarul se grăbi să plece. Ștefănel rămăsese pe țărm, cu senzația ciudată că revenea la o viață pe care o uitase cu desăvârșire. Fusese covârșit de amintiri. Era țărmul pe care murise Nogodar. Mai departe se afla lungul Drum al Mătăsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
false și că era vorba de un agent dublu. Și că armata de la Trei Ape era, până la urmă, reală. De aceea au atacat acolo cu toată puterea. - Cum ajung informațiile la Istanbul? Întrebă Oană. -Peste Dunăre, răspunse Neculai. Cu bărcile pescarilor bulgari. Rețeaua noastră Îi supraveghează de trei luni. La porunca măriei tale, Îi putem elimina. - Nu, spuse voievodul. Va apărea altă rețea, prin alt loc. Trebuie să aflăm totul. De unde pornește trădarea, prin cine iese din țară, unde ajunge. - Ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acum, când totul e pus la cale, vrei să amânăm plecarea? Căpitanul Oană tăcu. Știa că voievodul avea dreptate. Rețeaua Apărătorilor descoperise că mesajele cifrate plecau din Suceava spre moșia Brăneștilor În apropierea Dunării, și că de acolo ajungeau la pescarii turci de pe malul dobrogean. Sursa era vornicul Isaia, care asista la toate adunările Sfatului domnesc și avea putința de a fi la curent chiar și cu deciziile militare care erau luate fără participarea lui. Era boier de viță veche, odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru mine, ci pentru domnia ta. Vom face un drum Împreună, pentru lămurirea unei pricini. Vom lua și câțiva din slujitorii domniei tale, ale căror nume le cunoaștem. Și, dacă nu e cu supărare, ne vom Întâlni și cu doi din pescarii care Îți aduc pește proaspăt de câte ori e nevoie... - Desigur, căpitane... se grăbi să Încuviințeze vornicul. Voi grăbi la chemarea măriei sale... dar mă cam dor oasele, poate mâine sau poimâine voi face drumul la cetate... - Acum, vornice! Vornicul păru puțin stânjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
A doua: care sunt consecințele acestei pierderi și cum le putem anula cât mai repede. Vreau răspunsuri de la spătarul Albu și de la logofătul Cânde. - Ceea ce știm până acum, spuse spătarul Albu, este că turcii au trimis Întâi un grup de pescari care reveneau pe gheață fiindcă bărcile fuseseră prinse de Îngheț pe malul celălalt. Acest grup a ucis străjile noastre de la Dunăre și le-a luat locul, semnalizând că trecerea poate Începe. Fluviul a fost trecut repede, cu copitele cailor Înfășurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de demonstrat. Că nu poate fi Învins. Oan-san lăsă să cadă pe lângă umărul lui drept trupul unui războinic voinic, cu două capete mai Înalt decât el, o masă de mușchi care devenise faimos În ultimii zece ani. Ismail, fiul de pescar dintr-un sat de la Marea Egee, zdrahonul care ridicase un tun de fier În bătălia de la Trebizond și Îl aruncase În războinicii lui Uzun Hassan, fusese trimis În neființă din două lovituri de picior. Una Îi rupsese ambii genunchi, iar zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe malul fluviului. E un peisaj odihnitor și majestuos În același timp. În Italia avem mări, dar n-avem Dunăre. Marea e infinit și frământare, dar Dunărea e curgerea lentă, puternică, sigură de sine. Dunărea e o perpetuă cucerire. Văd pescari aruncând plase. Scena se poate petrece acum, sau cu o mie de ani Înapoi. Nimic nu s-a schimbat. Portul Cetății Albe e aproape pustiu. Cu Moldova ocupată de trupele otomane, Întregul comerț s-a oprit. O singură siluetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu s-a schimbat. Portul Cetății Albe e aproape pustiu. Cu Moldova ocupată de trupele otomane, Întregul comerț s-a oprit. O singură siluetă de corabie dispare, fantomatică, spre vărsarea fluviului În Marea Neagră. Ca să mă aflu În treabă, Întreb câțiva pescari care acostează ce corabie e aceea. Mă privesc cu un aer ușor uimit. E o corabie celebră, o legendă a corăbiilor de pe Dunăre și Marea Neagră. Corabia care a ajuns la Istanbul cu un detașament de Apărători și a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al măriei sale Ștefan. Simțurile mele de vechi „diarist” s-au trezit imediat. Eram călare pe un subiect pe care nu-l văzusem până atunci. Pot afla și eu despre ce căpitan e vorba? Cum despre ce căpitan, s-au crucit pescarii, despre căpitanul Morovan, bineînțeles! Am Înlemnit. Firește. Cum de putusem să fiu atât de năuc! Omul de Încredere al lui Ștefan În materie de misiuni secrete și, pe cât posibil, primejdioase. Căpitanul Morovan nu plecase de capul lui, singur, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o nouă armată, capabilă să Înfrângă din nou Moldova. Apoi, aceea de a Îmbarca suita sultanului pentru Întoarcerea la Istanbul. Așadar, căpitanul Morovan plecase În Întâmpinarea acelei flote. Ce putea Însemna asta? Am Întrebat câți oameni se aflau la bord. Pescarii m-au privit puțin neliniștiți, dar unul din ei Își aminti că m-a văzut lângă măria sa Ștefan. Deci eram om de Încredere, chiar dacă vorbeam limba română uneori incorect. Adică vorbeam italiana, ceea ce, pentru oamenii de aici, nu e decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
delta Dunării. Ștefănel alesese un loc pustiu. Apoi tot ce se Întâmplase fusese nefiresc. Ceruse ca fregata lui Morovan să se adăpostească Într-un golf ferit de valurile venite din larg. Mai ceruse ca, În drumul ei, fregata să avertizeze pescarii aflați În larg că trebuie să revină la țărm În cel mai scurt timp. Rămas singur cu Alexandru, Îi trimisese În spatele unor dune de nisip, unde valurile unei nebănuite furtuni n-ar fi putut să-l ajungă. Din depărtare, marinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cana peaua Îngustă de trestie, iar Karl Îi citea basme culese de prin insulele Indoneziei. Așa a aflat Adam de micul Biwar cel curajos, care a ucis un balaur Înfricoșător, ori de nerecunoscătorul Si Tanggang, care părăsise satul lui de pescari și care, deși se trăgea din oameni simpli, cum suntem și noi, zicea Karl, ajuns bogat și vestit n-a mai vrut să știe de sărmana lui mamă. A aflat și de frumoasa Lara Djonggrang, preschimbată de pizmașul Bandung În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
A clătinat din cap. — Să știi că e un adevărat privilegiu! — Ce anume? — școala! I-ai văzut pe ceilalți copii? Cum Îți Închipui că sunt familiile lor? Dezgustătoare, i-a venit să răspundă. Murdare, josnice, dezgus tătoare! — Sărace. Cultivatori și pescari. Nu știu nici să scrie, nici să citească, și totuși, toți au trebuit să plătească Într-un fel sau altul ca să-și trimită copiii să-nvețe carte. Se duc cu un mic teanc de bani sau cu un cartuș de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici măcar de ce-avea să aducă ziua de mâine nu-i mai era frică. Pe unde-ai umblat, fiule? l-a Întrebat Karl, alergându-i În Întâmpinare cu un mare prosop pe care-l ținea cu brațele Întinse, așa cum fac pescarii cu plasele, Înainte de a le arunca În mare. — Pe nicăieri, a răspuns el, lăsându-l să-i frece bine părul. Am venit mai Încet. A... a plouat. În Întuneric, Înfășurat În prosop, Adam și-a dat seama că nu prea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]