6,695 matches
-
lasă și urme (pe sol, pe plante, în ființe vii, pe oameni, în aparatură etc.), vorbim de o "întâlnire de gradul al 2-lea", iar dacă apar și "ocupanți" se numește "întâlnire de gradul al 3-lea". Mai recent, o presupusă răpire de oameni este numită "întâlnire de gradul al 4-lea". Adesea sunt luate drept OZN-uri fenomene naturale: planete, bolizi, nori stratosferici (îndeosebi în amurg), fulgere globulare etc. dar și creații omenești: avioane (mai ales experimentale), elicoptere, baloane etc.
Obiect zburător neidentificat () [Corola-website/Science/302230_a_303559]
-
pe umeri. Acesta îi transmite telepatic lui Adamski, între altele, informația că extratereștrii sunt foarte îngrijorați de experiențele nucleare pământene. Adamski afirmă că ulterior a fost luat pe un OZN și descrie o centură de radiații din jurul Pământului, văzută în presupusa lui călătorie cosmică (știința va descoperi abia după câțiva ani centurile de radiații Van Allen, în 1958 ca urmare a misiunilor sateliților Explorer 1 și Explorer 3). Tot el afirmă că, în timpul aceleiași călătorii, i s-a spus despre unii
Obiect zburător neidentificat () [Corola-website/Science/302230_a_303559]
-
pitagoreicii prețuiau muzica și armonia ei, ca mijloace de înălțare sufletească, au efectuat cele dintâi cercetări științifice asupra muzicii. La intrarea în școală, discipolului i se prescria un anumit timp de tăcere. Fiecare avea "timpul" său, stabilit în funcție de capacitatea sa presupusă. Discipolul tăcea și asculta ce spuneau alții timp de cel puțin doi ani. Cei care se găseau pe acest parcurs de tăcere și ascultau se numeau "akustikoi" (auditori). Cei ce aveau voie să vorbească, să întrebe și să-și spună
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
ale populației germane din țara noastră, cum își găsesc reflectarea în literatura de limbă germană.-" În toamna lui 1975, Wagner, Totok și Ortinau, împreună cu susținătorul lor cel mai activ, criticul Gerhardt Csejka, sunt arestati și interogați cu privire la programul și la presupusele intenții „conspiraționiste“ ale grupului. La scurt timp, Totok a fost reținut din nou și închis aproape nouă luni de zile. La ieșirea sa din închisoare, la sfârșitul lunii iunie 1976, grupul nu mai exista ca atare. Iată ce relatează Gerhardt
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
confirmă existența unei fortărețe române la „Bisericuța” și înainte de Dioclețian, dar ruinele ei n-au fost identificate. În sec. IV au fost înălțate în interiorul cetății refăcute de Dioclețian mai multe construcții, dintre care au fost dezvelite prin săpături arheologice ruinele presupusului „praetorium”, ale unei basilici, ale casei („domus”) unui aristocrat ș.a., iar în exterior, la cca 100 m NE de incinta, în marginea gârlei Lățimea, ruinele unor terme. Cetatea, împreună cu bazilica și alte clădiri din interior, au fost refăcute în timpul lui
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
străin. Nerăbdător să scape de toți sprijinitorii militari și politici ai lui Troțki, Stalin a pus în scenă între 1935 - 1938 procese-spectacol ale opt ofițeri de cel mai înalt rang ai armatei sovietice, procese care s-au încheiat cu executarea presupușilor vinovați. Primul din această lungă listă a fost mareșalul Uniunii Sovietice Mihail Tuhacevski, cel care a fost comandantul suprem al armatei în timpul războiului polono-sovietic, un personaj considerat de mulți istorici unul dintre cei mai talentați strategi ai sovieticilor. În ciuda politicilor
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
aduce contribuții însemnate la istoria începutului tiparului românesc. Cu toate aceste frumoase jurăminte, relațiile dintre domn și puternica familie de feudali se înrăutățesc spre sfârșitul anului, aceștia din urmă trec Dunărea și solicită sprijinul armat lui Mehmed Beg, invocând o presupusă tentativă de arestare și executare a lui Neagoe. În ianuarie 1512, trupele otomane invadează Țara Românească îndreptându-se spre București. Voievodul le iese în întâmpinare, și "[...]s-au bătut la Văcărești, den jos de București, și bătându-l, l-au
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
puțini decât un popor sau un grup etnic. Aceste concluzii i-au făcut pe slavologi să respingă sau să reinterpreteze "Povestea anilor care au fost", care pretinde că rușii danezi sau suedezi au fost "invitați" să conducă. Aceștia susțin că presupusul autor al "Poveștii... ", Nestor Cronicarul, suporter al taberei pro-scandinave a prințului domnitor Sviatopolk, era în conflict cu tabăra pro-greacă a lui Vladimir Monomahul. Slavologii antinormandiști consideră că inexactitățile dovedite ale cronicii lui Nestor sunt manipulări pro-scandinave și compară povestea invitației
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
intervin fenomene biochimice sau fiziologice compensatorii față de acțiunea medicamentului care se dezvoltă adaptativ în timpul folosirii acestuia. Sindromul de abstinență s-ar datora acestor fenomene, care, în absența medicamentului sau toxicului, își pierde caracterul compensator dînd naștere simptomelor caracteristice. Printre mecanismele presupuse: Psihotoxicitatea se manifestă prin tulburări de comportament, uneori cu aspect psihotic care apar în cazul folosirii îndelungate a doze mari de substanță care dezvoltă dependența: barbiturice alcoolul, cocaina, amfetamine, lisergida. Tratamentul dependenței este foarte dificil, datorită prezenței concomitente a 3
Dependență de substanțe psihotrope () [Corola-website/Science/302092_a_303421]
-
serbările anuale pe care le organiza în Parcul Copou), Marghiolița Rosetti Rosnovanu, Leon Bogdan, Natalia și Elena Suțu, Maria Catargi sau Dimitrie Mavrocordat. Împreună cu familiile boierești ale capitalei Moldovei, „mondenii” de marcă foloseau plimbările în Copou pentru a-și etala presupusul rafinament și pentru a socializa cu indivizi similari: „înlocuind salonul, aristocraticul Copou prelua toate funcțiile sociabilității, devenind un imens salon fără frontiere”. Amintirile lui Alecu Russo confirmă acest tablou: "„Copoul este teatrul unde tânărul debutează în lume, sentimental culcat într-
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
femeia moștenea blazonul de la mama ei, sau îl adopta pe cel al familiei soțului. De asemenea, nu se făceau deosebiri între blazoanele fraților. Ideologia predominantă a șleahtei era manifestată prin "Sarmatism", al cărui nume care deriva din cel al strămoșilor presupuși ai șleahticilor, sarmații. Acest sistem de credințe a devenit o parte importantă a culturii nobililior polonezi, afectând toate aspectele vieții lor. Prin sarmatism erau păstrate cu sfințenie tradițiile vieții rurale, pacea și pacifismul. Tradițiile sarmatice explicau componența costumului nobiliar cu
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
naturaliștii îi reprezintă colorați asemănător reptilelor de azi, în nuanțe de verde, gălbui sau cenușiu. Este doar o presupunere, dar probabil nu vom ști niciodată care era adevărata culoare a dinozaurilor. Nu se cunoaște nici cauza dispariției dinozaurilor. Există câteva presupuse cauze: o schimbare bruscă a climei Pamantului, o epidemie devastatoare, lupta pentru existență cu mamiferele care tocmai își făcuseră apariția, o erupție vulcanică de mari proporții, un meteorit care a lovit Terra... Însă, la o analiză atentă, nici una dintre aceste
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
internațional și teoria statului, dându-i posibilitatea să ocupe funcții oficiale sau catedre universitare în aceste domenii. În timpul războiului s-a înrolat, ca voluntar, într-un regiment de infanterie bavarez. În același an s-a căsătorit cu Pawla Dorotic, o presupusă contesă din Serbia, pe care o întâlnise la Görlitz, unde aceasta era angajată ca dansatoare. Ulterior s-a dovedit că Pawla nu era o contesă ci o impostoare.. Căsătoria a fost anulată în 1924 de un tribunal din Bonn. După
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de pericol, acționează bazat pe rolul său de conducător și ia decizii referitoare la dreptate în calitatea sa de șef al justiției. Un adevărat conducător este totdeauna și un judecător, din calitatea de Führer decurge și calitatea de judecător."" . Această presupusă suprapunere dintre calitatea de conducător ("Führertum") și calitatea de judecător („Richtertum“) este considerată o dovadă a perversității gândirii juridice a lui Schmitt. Schmitt încheia articolul său cu chemarea politică: "Cel care este conștient de baza violentă a situației noastre politice
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de mile de Roma, a fost promulgată în Lex Aelia Sentia special pentru eliberați. Imposibilitatea de a moșteni (de la un roman) a fost o incapacitate împărtășită de toți peregrinii. Incapacitatea de a dori ceva a fost sugerată de Gaius din presupusele intenții ale legii. Se poate deduce din acest argument că imposibilitatea de a-și dori ceva nu a fost moștenită în "condicio" a unui "dediticus". Rămâne o caracteristică a dediticilor imposibilitatea de a primi cetățenie romană, nefiind afirmată de multe
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
discursul de adio la moartea reginei în 1938 va afirma că: „"În tot cazul, se va putea spune ca a fost o femeie care și-a trăit viața intens"”. Unul dintre cele mai controversate aspecte din viața reginei au fost presupusele sale relații extraconjugale. Relația cu Zizi Cantacuzino Prima dintre acestea este relația cu locotenentul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino, consumată în anii 1897-1898. „"Nu se știe dacă atunci, în vara lui 1897, a fost mai mult decât un mic flirt între Maria
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
toate cantonamentele armatelor aliate"”. Gârneață susține că regina Maria ar fi fost chiar alcoolică, relatând că ea a fost văzută în repetate rânduri „"coborând beată dintr-un yacht, purtată fiind de tot atât de trejii săi tovarăși de beție"”. Această afirmație de presupus alcoolism al reginei, este o pură invenție a autorului, ea ne mai fiind menționată de nici o altă lucrare, fiind contrazisă chiar de către istoricii oficiali ai PCR din anii ’80, Mircea Mușat și Ion Ardeleanu, care referindu-se la momentului morții
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Ludo este criticat chiar de unii reprezentanți de de seamă ai comunității evreești pentru modul său de a proceda. Ludo este cel care a pus în circulație una dintre cele mai mari mistificări referitoare la regina Maria, aceea referitoare la presupusa participare a reginei, împreună cu principesele Elisabeta și Maria, la o orgie sexuală care ar fi avut loc la spitalul de campanie de la Coțofănești. El pleacă de la următoarea mențiune făcută de Alexandru Marghiloman în memoriile sale: "„16/29 august 1918 - Interpelarea
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
16/29 august 1918 - Interpelarea doctorului Gerota asupra ambulanțelor «Regina Maria» și asupra spitalului de la Coțofenești. Întorc destul de fericit chestiunea și discuția se sfârșește cu o bună impresie.”" Pornind de la cest pasaj Ludo dezvoltă o întreagă scenă referitoare la o presupusă orgie sexuală la care participă infirmierele conduse de regina Maria și fiicele ei și ofițerii străini (francezi). Scena se termină cu un ritual purificator în care un grup de soldați revoltați dau foc așezământului spitalicesc. Pasajul este luat, prelucrat și
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
ne înconjoară constituie, cu vremea, inventarul nostru intim, manifestîndu-se nu o dată autoritar și orgolios. Într-un anume fel se produce o răstur- nare de termeni, posesorul devenind posedat. Dincolo de utilitatea imediată, obiectul țin- tește mai departe spre eterni- tate în virtutea, presupusă și insinuată permanent, a dreptului său la admirație. Sigur, am putea glosa copios pe tema raportului dintre om și obiect, mai ales că, supremă ironie a soartei, pe lîngă stresul obiectu- lui, ne-am împovărat, de veacuri, și cu reprezentarea
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
în opera sa "Eneida". Grecii și romanii nu disputau autenticitatea istorică a Războiului Troian, și identificarea Troiei homerice cu cetatea din Anatolia. Alexandru cel Mare, spre exemplu, a vizitat acest loc în 334 î.Hr. și a făcut sacrificii la mormintele presupuse ale eroilor homerici Ahile și Patrocle. Istoricii antici greci considerau că Războiul Troian a avut loc în secolele al XII-lea, al XIII-lea sau al XIV-lea î.Hr.: Eratostene în anul 1184 î.Hr., Herodot prin 1250 î.Hr., iar, Douris
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
contacte cu cazacii până la ocuparea Moscovei, în 1814. Cum erau, fără nicio îndoială, cei mai exotici luptători ai armatei ruse, din punctul de vedere al francezilor, cazacii s-au bucurat de o mare atenție și notorietate, în parte, legată de presupusele lor excese din timpul campaniei din 1812. Cazacii ruși au înființat numeroase așezări (numite "stanițe") și fortărețe de-a lungul "frontierelor primejduite": fortul Vernii (Almatî, Kazahstan) în Asia Centrală, Groznîi în Caucazul de nord, fortul Alexandrovsk (Fort Șevcenko, Kazahstan), Krasnovodsk (Turkmenbași
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
după ce Alexandru a implementat schimbările pe care le-a dorit, a fost asasinat în public de o organizație teroristă, Narodnaya Volya. Educația sa ca viitor Țar a fost realizată sub supravegherea unui poet liberal romantic și talentat translator, Vasili Zhukovsky. Presupusa lui lipsă de interes în treburile militare detectate de istoricii de mai târziu ar putea fi doar reflecția sa cu privire la rezultatele pe propria familie și pe întreg spiritul țării dat de războiul din Crimeea. Neobișnuit pentru acele vremuri, tânărul Alexandru
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
Vrăjitoria, în variate contexte istorice, religioase și mitice este folosirea unor presupuse puteri supranaturale sau magice. O vrăjitoare este o persoană care practică vrăjitoria. În contexe moderne de practicare a vrăjitoriei, în special în cel Wicca, și bărbații pot fi încadrați drept "vrăjitori". Populația din spațiul carpato-danubiano-pontic nu făcea diferența în trecutul
Vrăjitorie () [Corola-website/Science/303308_a_304637]
-
cu Nicolae Bălcescu au găsit refugiu la Mănăstirea Snagov. Podul construit din bârne de stejar, care lega insula de țărmul lacului, a fost incendiat în timpul Revoluției din 1821, nemaifiind niciodată refăcut. Se pare ca mănăstirea ar fi devenit faimoasa după presupusa înmormântare a lui Vlad Țepeș în incinta acesteia. Conform legendei, după moartea lui Vlad Țepeș, survenita în urmă bătăliei cu turcii din 1476, care îi susținuseră pe Dănești în obținerea tronului Valahiei, călugării mănăstirii i-ar fi găsit și ascuns
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]