6,571 matches
-
de autonomie al populațiilor creștine de sub stăpânirea sa, și să readucă teritoriul lor la situația de simple provincii, Mihail Kogălniceanu a înțeles că momentul luptei decisive pentru independență a sunat. În ședința Camerei Deputaților din 9 mai 1877, el a proclamat „Independența absolută a României”, și în acest moment, Mihail Kogălniceanu s-a afirmat ca exponent al aspirațiilor întregului popor român. Într-o formă clară și concisă, este descrisă activitatea lui Mihail Kogălniceanu ca ministru al Afacerilor Străine în lucrările lui
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
epocă eroică din frământata sa existență când, s-a plămădit națiunea română, când s-au așezat temeliile statului național și sau fixat datele fundamentale ale culturii noastre originale. În fruntea evenimentelor se află Mihail Kogălniceanu. Minstrul de externe fiind el, proclamă în fața adunării independența Românei dobândită prin jertfe de sânge pe câmpiile Bulgariei. De asemenea, a apărat cu demnitate interesele naționale ale românilor nesocotite de marile puteri la Congresul de la Berlin. La orice răspântie a culturii noastre din veacul trecut aflăm
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
țării”. În aceeași zi, el, își instruia agenții cu privire la acest angajament explicându-le că România plasată prin poziția ei geografică în inima unui război inevitabil era datoare să se ocupe de conservarea sa. Puțin mai târziu răspunzând unei interpelări el proclama independența României, în ședința din 9 mai 1877 a Adunării Deputaților: ” În stare de răzbel cu legăturile rupte ce suntem? Suntem independenți; suntem națiune de sine stătătoare. Însă domnilor, aci se oprește travaliul nostru? Aici se oprește misiunea noastră? Am
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
5/17 mai, redactat de C. A. Rosetti notează că ”nu s-a rostit ultimul cuvânt”. Milioane de români „cu opincă” cu arma pe umăr „sânt acei care mâine poimâine, când vor înfrânge ca odinioară ordiile turcești” vor și să proclame „ că țara lor România, apărată cu pieptul lor, este și va rămâne pururi un stat de sine stătător”. În acest timp, însă au fost intensificate preparativele și operațiunile militare. Starea de spirit din interior și împrejurările internaționale au impus României
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
trecea la înarmarea rapidă, și pregătirea de luptă a poporului. În acest climat de mobilizare generală, era elaborată o nouă constituție, iar în exterior era extinsă activitatea diplomatică, conformă cu interesele românești. Cu sprijinul Franței, era adus în România și proclamat principe prin plebiscit, Carol de Hohenzollern, rudă a regelui Prusiei, și văr cu Napoleon al IIIlea, împăratul Franței. Aducerea în țară a unui principe străin era o soluție eficientă și sigură pentru stabilitatea politică și socială. La 25 aprilie 1866
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
complicate demersuri diplomatice, legate mai ales de acordare a cetățeniei evreilor și lichidarea consecințelor afacerii Stroussberg privind construcția de căi ferate. Ca urmare, în 1878 Parlamentul i-a acordat lui Carol I titlul de Alteță Regală, în 1881 s-a proclamat regatul. Aceste acte politice au conribuit la creșterea prestigiului internațional al țării, care în 1881avea relații diplomatice cu 18 state. La sfârșitul sec. al XIX lea, după cucerirea independenței de stat, România a cunoscut noutăți semnificative: după 1878 Rusia a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
care România devenea regat, la 10 mai 1881, Carol I și Elisabeta au fost încoronați ca rege și regină ai României, la 18 mai 1881, s-a reglementat succesiunea la tron prin pactul de familie, moștenitor, al tronului a fost proclamat prințul Ferdinand de Hohenzollern, nepotul de frate al regelui, iar în 1884, Parlamentul a votat legea înființării Domeniilor Coroanei. De la începutul domniei s-a sprijinit pe conservatori. A conlucrat și cu liberalii , aflați mai mult timp la guvernare, deoarece aceștia
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
la ceva din el însuși [...] pentru a împlini perfecta operă de artă [...]. Gestul lui, reactualizat în miracolul fiecărei capodopere, poate deveni simbol și mitul dinamic al unui întreg ciclu de cultură”. Mai concretă, altă intervenție programatică a aceluiași autor, Delimitări, proclamă delimitarea de „occidentalismul” grupării Criterion („Noi tindem să realizăm fenomenul invers: inocularea Europei cu ser românesc”), respingând în același timp acuzația de spirit închis, de „gașcă”, adus revistei, care - afirmă Vintilă Horia - exprimă tendințele noii generații de a se implica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
Dunării, unde vor avea loc confruntările militare. Turcii Își exprimă nemulțumirea față de atitudinea românilor, bombardând o serie de orașe românești: Calafat, Bechet, Giurgiu, etc. În aceste condiții, oamenii de stat ai României hotărăsc să rupă relațiile cu turcii și să proclame independența. La 9 Mai 1874, În Adunarea Țării, M.Kocălniceanu declara: „Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare...suntem o națiune liberă și independentă.” Colaborând cu armata rusă și voluntarii bulgari, românii au participat și la alte bătălii: Rahova
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
îi opune rigoarea, disciplina si ordinea. Deosebirea dintre Ortodoxia românească si pravoslavnicia rusească bazată pe un "misticism apropiat de bigotism al mujicilor ruși" constă și în supunerea autorității ecleziastice celei politice, printr-o tendință de cezaropapism (îndrăzneala de a se proclama și cap al Bisericii) pe care unii țari (Petru cel Mare) și-o arogau. Experiența Bisericii Creștine a fost una complicată, cu suișuri și coborâșuri, cu variabile diferite. Spre exemplu, Catolicismul, în pofida încercării de a fi reprezentat printr-un suveran
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ecumenic, ecumenicitate, în "Predania", anul I, nr. 3, 15 martie 1937, p. 9, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu, pp. 49-50: "Noi știm că atunci când Vasilisc anulează hotărârea soborului de la Calcedon și proclamă monofizitismul drept dreaptă credință, enciclica lui monofizită are consimțământul a vreo 500 de episcopi. Iar când Leon I pune să întrebe, în anul 458, pe toți episcopii despre ortodoxia soborului de la Calcedon, peste 1600 de episcopi se pronunță pentru". 3
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
succes, cei mai mulți funcționari guvernamentali țariști, urmărind țelul îndeplinirii politicii guvernului, au numit în mod tendențios limba majoritară moldovenească, chiar și în contextele în care româna se folosise întotdeauna până atunci. În 1924, după crearea RSS Moldovenească la stânga Nistrului, autoritățile au proclamat că limba vorbită de moldoveni este „limba moldovenească”, după cum pare, pentru a da regiunii o identitate separată de cea română. Alfabetul latin, care fusese folosit pentru scrierea limbii în ultimii 80 de ani, a fost înlocuit cu o versiune a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Română. Cu toate acestea, planul nu a fost pus niciodată în practică. Mai mult, pentru a justifica ocuparea Basarabiei, teoriile eliberării poporului moldovenesc de sub jugul otoman de către ruși, a trădării naționale a burghezo-moșierimii moldovene reprezentate în Sfatul Țării, care a proclamat Unirea din 1918, a ocupației românești, ca și teoria aberantă a existenței a încă unui popor neolatin în răsăritul Europei (ceea ce ar fi implicat existența a încă unei limbi romanice, limba moldovenească), născut prin romanizarea separată a dacilor și a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
implicat existența a încă unei limbi romanice, limba moldovenească), născut prin romanizarea separată a dacilor și a geților, au fost ridicate la rang de politică oficială în RSS Moldovenească. În 1989, versiunea din acel moment a alfabetului român a fost proclamată alfabet oficial în RSS Moldovenească, unde limba oficială se numea în continuare moldovenească. După proclamarea independenței Moldovei din 1991, limba română a fost proclamată limbă oficială (alături de alte simboluri de inspirație românească: imnul național Deșteaptă-te, române!, steagul tricolor albastrugalben-roșu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
politică oficială în RSS Moldovenească. În 1989, versiunea din acel moment a alfabetului român a fost proclamată alfabet oficial în RSS Moldovenească, unde limba oficială se numea în continuare moldovenească. După proclamarea independenței Moldovei din 1991, limba română a fost proclamată limbă oficială (alături de alte simboluri de inspirație românească: imnul național Deșteaptă-te, române!, steagul tricolor albastrugalben-roșu, stema națională), pentru ca în 1994, prin noua constituție, să se revină la denumirea din perioada sovietică, aceea de „limbă moldovenească”. În 1996, o încercare
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Victor Stratan contrazice chiar afirmația lui Vasile Vieru. Condamnând falsurile din istoriografia românească, Victor Stratan se referă la un fragment dintr-o Istorie a României în date (nu menționează vreun autor sau an al publicării), în care Alexandru Ioan Cuza proclama în 1861: „Unirea este îndeplinită, naționalitatea române este întemeiată”. Este o formulare apropiată de cea a lui Vasile Vieru în articolul mai sus citat, însă cu alte conotații, rostit fiind cu un secol și jumătate înainte. Victor Stratan ia atitudine
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
n-ar fi cunoscut un lucru simplu de totcă națiunile nu apar din senin la porunca știucii sau chiar a unui domnitor. Că nașterea lor e un proces îndelungat și anevoios, iar odată ce s-au născut, nimeni nu le poate proclama nule”. Iar afirmația lui Alexandru Ioan Cuza ar fi „prima minciună de mare calibru lansată din vârful puterii chiar la nașterea statului român”. Fără să caut a realiza legătura dintre o știucă, un domnitor și un publicist procomunist din Republica Moldova
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cel român, se întinde de la Carpații Orientali până la Nistru și dincolo de acesta, că teritoriul dintre Carpați și Prut este locuit tot de moldoveni sau, deși aceștia au fost „românizați”, totuși statul moldovenesc are un drept istoric asupra acestor teritorii, se proclamă uneori, mai voalat, necesitatea desprinderii acestor teritorii de statul român și recrearea „Moldovei Mari”. Așadar, discursul anti-românesc se edifică în mai multe etape: 1. susținerea identității și specificității locuitorilor dintre Prut și Nistru, locuitori care nu sunt români, ci moldoveni
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
își spun acum moldoveni. Este dreptul lor să o facă. Dacă vor, pot rămâne sau redeveni români, dacă nu vor, nu mai sunt. Limba poate ajuta, dar, evident, nu obligă”. Perfectă dreptate are Lucian Boia. Moldovenii au dreptul să se proclame națiune distinctă, dacă ei consideră că, deși vorbesc aceeași limbă cu românii, există alte motive de coeziune care îl leagă și în separă de români (trecut istoric, tradiții,cultură etc.). Vital este însă ca această decizie să fie luată benevol
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
refugieze, la 21 decembrie același an, la cartierul general al trupelor britanice din zona Mării Mediterane. După care, la 23 ianuarie 1799, trupele franceze au intrat în Napoli, iar la 20 ianuarie cea mai mare parte a nobilimii napolitane a proclamat Republică Napolitana (Republică Parthenopeană), după vechea denumire a Napolelui Perthenope (cf., loc. cît., p. 145, n. 1). favoarea Franței a cărei armata, comandata de Napoleon Bonaparte, devenit primul consul al Franței, în urma loviturii de stat, din 9-10 noiembrie 1799, a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pas toucher avânt qu'il expire" (s. Ven.C.)103. Atitudinea Rusiei față de Suedia a fost pe punctul de a redeveni ostilă, ca urmare a unei profunde mutații politice, înregistrată la Stockholm. Este vorba de decizia Riksdag-ului de a-l proclama pe mareșalul francez Jean Baptiste Julles Bernadotte, prinț de Pontecorvo, ca moștenitor al tronului suedez. Decizia constituia, după unii autori, expresia sentimentelor "de ură și de revanșa", provocate suedezilor atât de tratatul ruso-francez de la Tilsit, cât și de înfrângerea suferită
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și cu Suedia. Primei, trebuia să i se promită o parte a Țarii Românești, iar celei de a doua, Norvegia, "dont elle a grandement envie"127, pentru ca, apoi, să intre "inopinément dans le duché de Varșovie", iar tarul să se proclame rege al Poloniei 128. În contextul deteriorării tot mai evidente a raporturilor rusofranceze, diplomația rusă punea un accent tot mai mare pe legăturile intrinsece dintre cele două mari direcții ale politicii continentale a Rusiei. Ea se străduia, deci, să o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
extraordinar al Suediei la Petersburg, catre rege, din 24 martie/5 aprilie 1812, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 673, Moscovitica. ruse aveau un proiect de "rezervă", potrivit căruia, în cazul declanșării războiului cu Franța, tarul urma să se proclame rege al Poloniei, ceea ce ar fi constituit "un grand moyen de gagner de l'appui dans leș sentiments nationaux du Grand Duché de Varșovie" (s. Ven.C.)248. Teamă de consecințele pe care le-ar fi avut asupra Rusiei eșecul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în împrejurările internaționale de la întretăierea secolelor XVIII și XIX, în tabăra franceză. La acest succes Rusia și-a mai adăugat un altul, adică "rezolvarea", potrivit intereselor sale, si a problemei poloneze, prin constituirea Regatului Poloniei, al cărui rege s-a proclamat Alexandru I. S-a realizat, astfel, uniunea personală cu 2 Italo Cencini, Napoleone, îl principe di Metternich et l'unità europea, în "Nuova Rivista Storica", Anno XXXIII, Luglio-Dicembre 1949, Fasc. IV-VI, p. 426; vezi și p. urm., pentru detalii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
religiozității elenistice au existat și unele elemente pozitive favorabile predicării noii credințe, precum lipsa de sens care s-a accentuat printre cei reflexivi în urma falimentului religiilor antice. În această stare putea să pătrundă fără prea multă dificultate un mesaj care, proclamând un înalt ideal moral, putea să-i atragă tocmai pe cei care se simțeau dezgustați de viața trăită până atunci. Unele caracteristici ale cultelor misterelor ne vorbesc despre existența unei dorințe profunde de răscumpărare a omenirii din acel timp, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]