7,041 matches
-
Ulterior, profesorul Pim Rajin de la Hogeschool van Amsterdam - Olanda mi-a deschis calea spre o modalitate logică și de aceea și foarte rapidă și eficientă, pentru evaluarea unui bolnav cu dureri difuze musculo scheletale, În contexul terapiei manuale. În final, profesoara Hanneke van Bruggen de la aceeași instituție, mi-a facilitat Înțelegerea și investigarea complexității problemelor bolnavului cu fibromialgie din perspectiva terapiei ocupaționale, dar și abordarea nouă terapeutică, topdown, potrivit principiilor client-centered therapy. Chintesența acestor experiențe noi a fost raportul pe care
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
că Veronica Micle a stat mai multe zile la Botoșani, pentru că „toată ziua nu-l părăsea” arată o acțiune iterativă, zi de zi. Nu știm cine putea să facă parte dintre „nespălați”, dar amintim că fata Veronicăi Micle, Virginia, era profesoară aici, în Botoșani, și în anul următor se va căsători cu prietenul lui Eminescu, Eduard Gruber. De asemenea, familia Frangolea făcea parte dintre prietenii (comuni, de acum 10 ani), ai lui Eminescu și ai Veronicăi. Oricum ar fi, decizia lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
este de presupus că și el i-a însoțit. De altfel, tot Hanrieta vorbește de vizitele Veronicăi Micle la odaia de suferință de poetului, însoțită de „o ceată de hăndrălăi”. Fiica ei, Virginia Micle, se stabilise chiar în Botoșani ca profesoară și este de la sine înțeles că la ea se strângeau prietenii Veronicăi și ai lui Mihai Eminescu dintre care Eduard Gruber nu putea să lipsească. Încă o dată: chipul tânărului filolog, pasionat de psihologie experimentală, iese în efigie în foarte multe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de Victor Ion Popa, de Maria Mohor și de învățătorii Ioan și Janeta Ionescu, vorbeam cu drag despre Dodeși și despre Dodeșteni. Iată toate acestea evocate de alte personaje remarcabile care au călcat prin praful din Dodești și anume de profesoara Lina Codreanu. În revista culturală Ecouri Literare, (numărul 4 din 2009), revistă pe care o conduc cu drag și multă responsabilitate, am publicat un material parcă scris special pentru a provoca apariția acestei cărți. Redau integral această scrisoare elecronică primită
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
Tot ceea ce a spus a fost bine primit, așa încât a fost surprins când, mai târziu, o prietenă i-a spus: "De ce-ți mai pierzi vremea cu Platon?" A fost tentat să răspundă dur și să-și întrebe prietena, o profesoară de educație fizică, mare amatoare de badminton, cum de avea tupeul să-l critice pentru că-l interesează filozofia lui Platon. în loc de aceasta, însă, a întrebat: "De ce crezi că a-l studia pe Platon e o pierdere de vreme? "Spre mirarea
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
mai mică dintre cei opt copii ai Adelinei și ai lui Constantin Olteanu-Maior din Reghin, profesor de geografie și istorie stabilit la Craiova în 1859; bunica paternă era fiica surorii lui Petru Maior. După studii liceale în Craiova este numită profesoară la Azilul „Elena Doamna” din București. Moartea surorii ei Silvia, căsătorită cu profesorul Daniil Barcianu, o aduce la Sibiu, pentru a îngriji copiii orfani. Aici se căsătorește în 1905 cu scriitorul Octavian C. Tăslăuanu. T. poate fi considerată prototipul tinerei
TASLAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290095_a_291424]
-
jurist. A absolvit în 1943 Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Între 1949 și 1977 a făcut parte din colectivul didactic al Liceului de Filologie-Istorie „Zoia Kosmodemianskaia” din Capitală, predând limba engleză. În paralel cu activitatea de profesoară, cu publicarea a numeroase manuale, a colaborat cu poezii la „Convorbiri literare”, „România literară”, „Flacăra”, „Amurg sentimental”, „Magasin” (New York). După 1989 a îndeplinit funcția de consilier editorial la Editura Corint. Înainte de a se aventura în manierismul care îi caracterizează majoritatea
ŢARANU RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290082_a_291411]
-
ȚARINĂ, Victor (9.V.1960, Cluj), poet și prozator. Este fiul Vioricăi-Laura Țarină (n. Stan), profesoară de liceu, și al lui Marian-Virgil Țarină, profesor universitar. Urmează cursurile primare și liceale în orașul natal (1967-1979). Absolvind Facultatea de Geologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția inginerie geologică (1987), lucrează la mina Paroșeni (până în 1989), apoi la Institutul
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
școala primară și Liceul Sanitar „Pitar Moș”, absolvit în 1957. Lucrează ca asistentă medicală la diverse spitale din capitală (1957-1967) și ca bibliotecară la Uniunea Scriitorilor (1969-1974). Se stabilește în 1986 în Statele Unite ale Americii, unde în anul următor devine profesoară de limba română la International Center for Language Studies din Washington D. C. Scrie inițial în revista pentru copii „Luminița” (1964), iar primele schițe îi apar un an mai târziu în „Luceafărul”. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Astra”, „Cronica
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
va absolvi în 1967. Obține licența la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (1972) și la Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, secția arabă-engleză (1976). Își ia doctoratul în filosofie în 1995, cu teza Utopia însingurării în Evul Mediu arab. Este profesoară de violă la Liceul „Dinu Lipatti” și lector la Universitatea din București, iar din 1985 lucrează ca redactor la „Neue Literatur” și ca editor al revistei „Orient” (București-Viena). Conduce Societatea de Studii Orientale. Din 1992 intră în diplomație: director al
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
de redacție la revista „Cugetul românesc”, scoasă de Tudor Arghezi și Ion Pillat. Tot acum începe să frecventeze cenaclul Sburătorul. În 1924 susține examenul de licență, după care e numit profesor la Liceul „Traian” din Turnu Severin. Se căsătorește cu profesoara Elena Vasiliu, viitoarea scriitoare Elena Iordache-Streinu. În 1925 e profesor suplinitor la Liceul „Gh. Lazăr” din București, fiind apoi detașat la Liceul „Mihai Eminescu”. În 1926 pleacă la Paris, unde pregătește o teză de doctorat despre Arthur Rimbaud, conducător fiindu
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
, Radu (17.I.1924, Ineu), prozator și autor dramatic. Este fiul Paulei Theodoru (n. Iliescu), profesoară, și al lui Constantin Theodoru, inginer agronom. Urmează liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara, unde își ia bacalaureatul în 1943. Elev la București, la Școala de Ofițeri de Aviație (1943-1945) și la Școala Specială de Aviație (1945-1946), devine pilot de vânătoare
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
, Al.[exandru] O. (30.VII.1894, Dorohoi - 15.III.1964, București), prozator, poet și traducător. Este fiul cel mai mare al lui Osvald Teodoreanu, avocat, magistrat, om politic, gazetar, și al Sofiei Teodoreanu, fiică a compozitorului Gavriil Muzicescu, profesoară la Conservatorul din Iași. Ionel Teodoreanu îi este frate. Urmează ciclul secundar la Liceul Național (1906-1910) și la Liceul Internat din Iași (1910-1914), unde printre dascăli se numără și Calistrat Hogaș. Se pasionează de limba latină, predată de Axinte Frunză
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
fiica Alexandrinei (n. Vânt) și a lui Nicolae Enache, militar. Urmează Liceul „Doamna Stanca” din Făgăraș (1940-1948) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română (1948-1952), unde mentor i-a fost J. Byck. Funcționează ca profesoară la Școala Generală din Jilavele, județul Ialomița (1952-1955), apoi e angajată la Institutul de Lingvistică din București, ca membră a redacției revistei „Limba română” (1957-1959). Revine la Institut în 1963, în colectivul de lexicografie, pentru ca în 1978 să se transfere
TOMA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290216_a_291545]
-
, N. (12.III.1929, Iași), estetician. Este fiul Clarei Weinstein (n. Oivid), profesoară, și a lui Marcu Weinstein, comerciant; prenumele său la naștere este Nathan. Învață mai întâi la Iași, unde urmează Școala „Trei Ierarhi” (1935-1939), Liceul Național (1939-1940) și liceul evreiesc (1940-1944), apoi la București, unde va frecventa Liceul „Titu Maiorescu” (1944-1946
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Ce să-i mai spun? Și Îmi părea rău de ea, că În mișcările convulsive care le făcea se lovea. Mi-a părut rău de ea... Câți ani avea? Păi, era mai mare decât mine... până În 30, cred. A fost profesoară de istorie, dar n-a funcționat În școală, ci a fost la Banca Națională, s-a ocupat de numismatică... Era de-o cultură și vorbea o limbă românească care pe puțini oameni i-am auzit vorbind. A fost foarte instruită
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-am avut cum, dar ne-am cunoscut când am ajuns la Văcărești, În celulele de sosire, că până acolo am fost separate În dubă. Și acolo ne-am Întâlnit, și eu arătam ca o fetiță și Lia, care era profesoară, mi s-a adresat: „De unde ești, fetițo?”. „De la Arad.” „Chiar din Arad?” „Da.” „Da’ Îl cunoști pe doctoru’ Vuia?” Zic: „Tot Aradul Îl cunoaște. Nu sunt În vizită cu dânsul, dar Îl cunosc”. Și zice: „N-ai văzut cu doctorul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a stat proptită de pervazul ușii și nici nu s-a apropiat..., da’ nu ne salutăm nici În ziua de azi... Ei, de-acolo de la Miliție m-am dus să văd unde-i fetița și am aflat de la o fostă profesoară de-a mea, care mi-a dat adresa... Și, mergând pe stradă spre domiciliul soțului, am văzut-o pe fosta mea soacră cu o fetiță de șapte ani... Eu când am văzut-o... mi-au tremurat genunchii ca unui cal
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
franceză. Și studentele astea, cu care am stat În Închisoare, făcuse și ele toate liceul acesta francez, ca să se specializeze În limba franceză. Că bucureștenii aproape toți vorbeau franceza, că știți că am fost tare prieteni cu Franța... Și printre profesoare era și sora scriitorului Cezar Petrescu, doamna Șihata 8. Era profesoară de franceză, făcuse facultatea la Paris și era foarte bună prietenă cu toți profesorii, că erau și profesori francezi din Franța. Și fetele astea, vreo opt-nouă, toate fuseseră elevele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și ele toate liceul acesta francez, ca să se specializeze În limba franceză. Că bucureștenii aproape toți vorbeau franceza, că știți că am fost tare prieteni cu Franța... Și printre profesoare era și sora scriitorului Cezar Petrescu, doamna Șihata 8. Era profesoară de franceză, făcuse facultatea la Paris și era foarte bună prietenă cu toți profesorii, că erau și profesori francezi din Franța. Și fetele astea, vreo opt-nouă, toate fuseseră elevele ei. Și după ce ăștia au desființat liceul și i-a expulzat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de petrol... Era tare-tare frumos acolo. Închisoarea era Împărțită În vechea mânăstire, cu chiliile foștilor monahi, și clădirea nouă, da’ tot atașată de aialaltă. În asta nouă, Înainte de-a veni comunismul și-n primii ani de după, fusese directoare o profesoară de psihologie..., un fel de..., cum Îs acuma psihiatrii ăștia... Și era foarte severă cu deținutele de drept comun, da’ totuși se-ngrijea de mâncarea și de traiul lor. Și făcuse această clădire nouă cu w.c.-uri, deci nu mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bună și multe bucureștence. Mi-aduc aminte cu plăcere de domnișoara Golescu... Era ultima din familia marilor revoluționari Golești. Mi-a făcut o impresie foarte bună. Am avut tare multă stimă pentru ea și ne-am simpatizat reciproc. Erau multe profesoare, foarte multe intelectuale, studente... Din familia prinților Ghica am Întâlnit-o pe doamna Ghica, pe doamna Russo, aviatoarea aceea mare... Multe-multe personaje... Și vă spun, din București foarte multă lume o fost, cu care pe-ormă tare bine m-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
asta ungurească și-o mulțime de persoane care ținuse cu revoluția, mai ales ardelence, o fost arestate. Din Cluj o fost o mulțime de fete de la liceul maghiar, care făcuse tot felul de poezii. O fost descoperită-n primul rând profesoara lor... Pe-ormă o fost de la Târgu Mureș, că bătuse la mașină tot felul de lozânci contra guvernului român... În Țara Oașului o fost o adevărată mișcare... Acolo am cunoscut fete din Satu Mare și din Împrejurimi. Voiau să facă revoluție
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa bine și răcoare acolo... Și-am fost numai trei... Și Între timp o cunoscusem pe nepoata lui Iuliu Maniu, pe Nana Boilă 10, o murit săraca, Dumnezeu s-o ierte. Tare ne-am Împrietenit amândouă. Ea terminase Literele, era profesoară de limba română. Așa mult mi-o vorbit, despre scriitorii noștri, despre Eminescu, despre cum o studiat ea la facultate... O fost o vacanță pentru mine pedeapsa aia de cinci zile. Dar cum am ajuns să fiu pedepsită? Tot așa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intelectuală. Ceea ce este nefiresc e că senzația, „fiorul” sînt mai tari decît judecata, o sfidează. Mi-e teamă ca, prin reiterare, mecanismul să nu devină psihotic. *E scandalos cîtă aroganță zace în fundul unor parvenite! învîrtind cheile mașinii pe arătător, C., profesoară ridicată dintr-o familie de țărani, mi-a vorbit despre faptul că s-a înscris pentru o călătorie în Franța. La un moment dat, referindu-se la cei ce-i vor fi tovarăși de drum, și-a trădat „țîfna”, spunînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]