5,955 matches
-
indivizibilă - dacă cedezi o parte din ea, ajungi În cele din urmă să o pierzi cu totul. Cu patru secole În urmă, regele Iacob I din dinastia Stuart era conștient de acest lucru - de unde refuzul tăios adresat prezbiterienilor scoțieni care protestau Împotriva puterii episcopale: „Unde nu există episcop, nu există rege”. Gorbaciov și revoluția sa controlată au fost În final măturați de amploarea contradicțiilor pe care le-au generat. Privind În urmă, el observa cu oarecare regret: „Este normal să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vom lăsa să treacă fără multă tevatură și presupun că austriecii le vor da drumul”. Ușa spre Vest era În mod oficial deschisă: În următoarele 72 de ore, 22.000 de est-germani s-au năpustit În Occident. Autoritățile est-germane au protestat cu furie: gestul ungurilor reprezenta o Încălcare a acordului de lungă durată dintre guvernele comuniste care nu permitea ca țările lor să fie folosite drept rute de evadare din statele vecine și prietene. Însă autoritățile de la Budapesta au susținut că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
săi din rândurile elitei intelectuale n-au fost nici ei cu mult mai rapizi. Pe 28 noiembrie, Stefan Heym, Christa Wolf și alți intelectuali est-germani au lansat un apel „Pentru țara noastră” - pentru salvarea socialismului și a Republicii Democrate Germane, protestând ferm Împotriva a ceea ce Heym descria drept „gunoiul poleit” al Occidentului. Bärbel Bohley, figura conducătoare În Neues Forum, a mers până la a califica deschiderea Zidului drept „nefericită” pentru că Întârzia „reforma” și precipita alegerile Înainte ca partidele și electoratul să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
momentul respectiv ea a provocat, cum era de așteptat, furia studenților. În următoarele 48 de ore, zeci de mii de studenți s-au mobilizat, universitățile au fost ocupate și mulțimi imense au Început să se adune pe străzi pentru a protesta. De data aceasta, Însă, poliția a stat pe margine. Dacă existase Într-adevăr un complot, el a avut efect de bumerang. Este adevărat că evenimentele din 17 noiembrie și tulburările ulterioare au dislocat conducerea neostalinistă a Partidului Comunist: În decurs
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În primele alegeri postcomuniste, desfășurate În iunie 1990, 14% din electorat a optat pentru Partidul Comunist. Prezența persistentă a acestui nucleu semnificativ de suporteri comuniști - și de cetățeni apolitici, mult mai numeroși, care nu erau suficient de nemulțumiți pentru a protesta Împotriva situației - Îi făcea pe scriitorii disidenți ca Ludvík Vaculík să se Îndoiască de posibilitatea unor mari schimbări În viitorul apropiat. Istoria părea să fie Împotriva cehilor și slovacilor: din 1938 Încoace, Cehoslovacia nu mai reușise să recapete controlul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bulgari ce purtau nume de origine turcă li s-a cerut să adopte nume „bulgărești” corespunzătoare. Rezultatul a fost dezastruos. Minoritatea turcă a opus rezistență, iar aceasta a stârnit la rândul ei proteste În rândul intelectualilor bulgari. Comunitatea internațională a protestat vehement, Bulgaria fiind condamnată la ONU și la Curtea de Justiție Europeană. Între timp, ceilalți oligarhi comuniști din Est au Început să se distanțeze de Jivkov. În 1989, comuniștii bulgari erau mai izolați decât oricând și nu păreau câtuși de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au atacat Ministerul leton al Afacerilor Interne, făcând patru victime. Vărsările de sânge din statele baltice semnalau Începutul sfârșitului pentru Uniunea Sovietică. În mai puțin de o săptămână, peste 150.000 de oameni s-au adunat la Moscova pentru a protesta Împotriva omorârii civililor. Boris Elțîn, prim-secretar al Comitetului de partid al orașului Moscova și - din mai 1990 - președinte al Sovietului Suprem Rus, s-a deplasat la Tallinn pentru a semna un acord de recunoaștere reciprocă a „suveranității” Între Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Astfel, „croata”, recunoscută În 1974 ca limbă oficială a Republicii Croate - ca răspuns la solicitările „Declarației despre situația și denumirea limbii literare croate”, redactată În 1967 de un grup de intelectuali din Zagreb -, era Înainte de toate o etichetă identitară: croații protestau pe această cale Împotriva faptului că Tito suprima În federație toate formele de exprimare a identității naționale. E valabil și pentru scriitorii sârbi obsedați de păstrarea și reafirmarea sârbei „pure”. Se poate spune că, spre deosebire de diferențele dialectale convenționale dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de guvernare frapant de similare. În consecință, o nouă limbă de lemn a apărut În politica publică din Europa Centrală și de Est - „democrație”, „piață”, „deficit bugetar”, „creștere”, „competiție” -, incomprehensibilă sau irelevantă pentru mulți dintre cetățeni. Cei care doreau să protesteze public ori să Își exprime suferința au fost astfel atrași spre extremele spectrului politic. La Începutul anilor ’90, observatorii fenomenelor din Europa postcomunistă vedeau În ascensiunea partidelor periferice de factură naționalist-populistă și În liderii lor demagogi o periculoasă reacție antidemocratică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
secol după ce olandeza fusese aprobată ca limbă oficială În școli, În tribunale și În administrația locală și la 40 de ani după ce folosirea ei În aceste instituții devenise chiar obligatorie): studenții vorbitori de olandeză de la Universitatea din Leuven (Louvain) au protestat Împotriva prezenței profesorilor francofoni Într-o universitate situată În Brabantul flamand. Mărșăluind sub sloganul Walen buiten! („Afară cu valonii!”), ei eu reușit să scindeze universitatea: membrii francofoni s-au mutat În sud, În Brabantul valon, și au Înființat Universitatea Louvain-la-Neuve
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și fiice de evrei născuți În străinătate, despărțiți cu sila de părinții lor de către jandarmii francezi, au fost comemorați ulterior În documente și pe plăci memoriale ca „morți pentru patrie”2. În Belgia, partidele catolice din primul parlament postbelic au protestat Împotriva ideii de a-i despăgubi pe „evreii arestați din motive pur rasiale” - majoritatea erau oricum, s-a sugerat, contrabandiști. În Belgia, privarea evreilor de orice compensații postbelice a mers chiar mai departe. De vreme ce 95% din evreii deportați din Belgia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
extrem-orientale, de japonezerii sau chinezerii etc., dar cu proiectare În impersonal, „În zone statice“, „sub o cupolă de gheață“, „ca Într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirică se extinde la Întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „forma“ poate fi „impasibilă“, sculpturală, dar foarte pură În liniile sale. Detestarea „incoerenței ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În care se dezvăluie faptul că Tipătescu „trădează enteresele partidului pentru nifilistul Cațavencu”. Brânzovenescu acceptă s-o iscălească nu mai dacă o dă anonimă, că „e prea tare”. Din dispoziția verbală a lui Tipătescu, Pristanda Îl arestează pe Cațavencu. Acesta protestează „În numele constituțiunii”, dar Pristanda zice: „curată violare de domiciliu, dar umflați-l!” Trimis la „hârdăul lui Petrache”, Cațavencu capătă un ascendent moral asupra lui Tipătescu. Eliberat de Zoe, Cațavencu obține În final, de la Tipătescu și Zoe, sprijinul de care are
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
regim, este nevoit să părăsească în secret România, stabilindu-se la Paris unde va rămâne până la sfârșitul vieții. 1305 Într-adevăr, în cursul lunii septembrie 1942 Wilhelm Filderman a întocmit și înaintat autorităților române mai multe memorii în care a protestat împotriva deportărilor preconizate de regimul antonescian. Vezi în acest sens, Ancel, DCFRJH, volumul IV, documentul nr. 114, p. 241; documentul nr. 115, pp. 242-249; documentul nr. 124, p. 257; documentul nr. 125, p. 258; documentul nr.132, pp. 266-269 1306
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
anumite lipse de îndrumare din partea Washingtonului. Nici Roosevelt, nici Churchill nu voiau să salveze România și să piardă Polonia 220. Pe 8 martie, Churchill îi scrise președintelui. Recunoștea că România era sub controlul sovieticilor și că Marea Britanie nu a putut protesta prea vehement, întrucît la Moscova el însuși, împreună cu Eden, cedaseră România pentru a se alege cu Grecia. Acum "avem în mîini problema mult mai importantă a Poloniei și tocmai de aceea nu vreau să întreprind, în privința României, ceva ce ne-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
producția de petrol pentru fiecare din următorii 6 ani. Ulterior, sovieticii au construit o conductă directă între Ploiești și Odessa, folosind în acest scop material dintr-o conductă Ploiești-Giurgiu, situată pe Dunăre, ce aparținuse germanilor 231. Washingtonul și Londra au protestat împotriva confiscării utilajelor petroliere de către Moscova, susținînd că acestea aparțin companiilor petroliere britanice și americane și că fuseseră luate ilegal de către germani. Sovieticii au ignorat aceste plîngeri pînă la tratatul încheiat în ianuarie cu Bucureștiul, cînd au convenit să nu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
aceste plîngeri pînă la tratatul încheiat în ianuarie cu Bucureștiul, cînd au convenit să nu mai scoată utilaje petroliere din companiile occidentale, deși susțineau că aceste bunuri sînt o captură legală de război 232. La începutul lunii martie, Statele Unite au protestat din nou împotriva refuzului sovieticilor de a-i lăsa pe oamenii de afaceri americani din industria petrolului să intre în România 233. Protestul nu a fost dus, însă, la bun sfîrșit pentru că și Roosevelt și Departamentul de Stat erau concentrați
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
stricăciunile cauzate Uniunii Sovietice în timpul războiului; să tragă toate foloasele economice posibile de pe urma României; să țină România departe de infiltrarea capitalismului occidental; și să mențină cît mai mult timp un regim propice relațiilor de prietenie cu Moscova. Londra ezitase să protesteze împotriva măsurilor luate de sovietici în România, în primul rînd pentru că acceptase dominația sovietică asupra acestei țări. Cu toate acestea, Marea Britanie voia să împiedice căderea Europei de Est sub dominația sovietică și să oprească extinderea comunismului. În afară de aceasta, Anglia avea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a fost aceea că politica adoptată de SUA pentru Europa de Est pornea de la politica comercială și cea de securitate națională. Nici una din ele nu avea să fie pusă la punct în mai puțin de doi ani. Pînă atunci, America avea să protesteze împotriva încălcărilor tratatului, mai ales în ceea ce privește drepturile omului și anumite probleme economice, precum compensațiile pentru pierderea unor proprietăți, șanse egale în aviația civilă și un acces echitabil la fluviul Dunărea. Tratatul de Pace și Legația Americană din București Legația Americană
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lăsase partidele de opoziție să se consolideze. Această consolidare era compensată prin arestări și acuzîndu-i pe cei arestați de aderare la organizațiile fasciste, întemnițările se justificau prin Art. 5, din Tratatul de Pace375. Pînă în mai, numai conducerea de la Washington protestase împotriva încălcării drepturilor omului. Britanicii se săturaseră de proteste inutile și nici nu credeau să existe suficiente dovezi care să-i incrimineze pe sovietici, ca să poată ridica problema în fața Comisiei Aliate de Control 376. Ministerul de Externe al Marii Britanii a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de tratat pînă cînd nu se întrunește comisia și că dreptul de decizie nu-l are decît ministrul de Externe 407. Pe 2 februarie, simțindu-se frustrat, Schoenfeld i-a trimis ministrului român de Externe o scrisoare oficială prin care protesta cu lux de amănunte împotriva violărilor Tratatului. El trecea în revistă toate promisiunile încălcate de la încheierea Armistițiului. Se concentra asupra recentului proces al lui Iuliu Maniu, care dovedea încălcarea cu bună știință a drepturilor civile și politice ale acuzaților. Guvernul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
numai că aveau să arate lumii întregi că SUA erau preocupate de soarta Europei de Est, dar puteau fi de "ajutor" în cazul unei eventuale îndepărtări a popoarelor balcanice față de propriile guverne și de supraveghetorii lor sovietici". Mai mult chiar, protestînd în mod continuu, Statele Unite aveau destule motive pentru a se opune mai departe aderării acestor state-satelit la Națiunile Unite 426. Hotărîrile luate la această conferință s-au reflectat în strategia adoptată de Departament în 1948. Evoluția politicii va fi dezbătută
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
America adoptă o politică pentru estul Europei, CSN 58/2 De la încheierea Tratatului de Pace cu Bucureștiul, Washingtonul adoptase față de România și Europa de Est o politică de tip "dinte pentru dinte". America riposta la tot ceea ce făcea sau nu făcea România. Protesta împotriva violărilor Tratatului din motive ideologice, nu pentru că ar fi putut induce vreo schimbare. Scopul era acela de a scoate în evidență imoralitatea comunismului. "Lunga telegramă" trimisă de George Kennan de la Moscova, în februarie 1946, justifica această nouă abordare politică
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sprijinirea" celor ce opuneau "rezistență încercărilor de subjugare" a Uniunii Sovietice 476. Washingtonul știa cît de "dificilă" avea să fie reinstaurarea democrației în România în viitorul apropiat. Departamentul voia să atingă totuși acest obiectiv. Aceasta se putea realiza, în principal, protestînd împotriva tuturor încălcărilor Tratatului, în speranța că flacăra democrației avea să dăinuie în România 477. Departamentul recunoștea că prin această tactică protestatară nu se poate "obține altceva decît să se întîrzie momentul prielnic pentru consolidarea dominației sovietice asupra României". Reprezentanții
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
La treisprezece zile după aceea, ambasadorul Warren Austin, reprezentantul SUA la ONU, s-a prezentat cu probe privind încălcările drepturilor omului din România, în fața secretarului general ONU, Trygve Lie611. În ianuarie 1951, Departamentul de Stat a luat hotărîrea de a protesta în continuare împotriva încălcărilor drepturilor omului din România. Aceste proteste aveau, cel puțin, să readucă în conștiința întregii lumi părerea Curții Internaționale de Justiție, aceea că România "desconsideră cu bună știință" obligațiile prevăzute în tratat 612. La sfîrșitul anului, Administrația
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]