8,590 matches
-
oraș, iar acum plecase la cinema. Băiatul nu mai suporta de-atunci serile. Cum începea să se-ntunece mergea la fereas tră, lipea frun tea de geam și privea amurgul galben de iarnă până îl sufoca nefericirea. Ieșea atunci și rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajun gea uneori atât de departe, și casele erau atât de stranii - orna mente de ipsos pe ziduri crăpate, gata de prăbușire, geamuri acoperite cu ziare îngălbenite - încât băia tul se simțea în altă viață, sau într-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să privesc în jur ca să știu că plecase: băr bații și femeile zăceau pe nisip carbonizați, fu megând... Prin pielea crăpată le ieșiseră coastele acoperite de sare. Marea însăși se umpluse de alge băloase, mucuri de țigări și hârtii. Am rătăcit pe plajă ore-n șir, lăsând valurile să-mi ude tălpile goale. Seara, am găsit la bar o femeie oarecare și am iubit-o apoi întreaga noapte, udând-o cu lacrimi și cu salivă. Plângând peste mizerul corp de muiere
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o hotărâre: să mă ducă, până unde crezi?” “Păi, până la poarta cu pricina” “Asta-i un fleac. Până la ușa avionului meu. Colegii, sărmanii, se dădeau de ceasul morții, nu știau ce să facă să întârzie decolarea. Credeau că m-am rătăcit ori oi fi făcut vreo prostie și-am nimerit pe la poliție... Imaginează-ți turneu în America, Hamlet de Shakespeare, fără Hamlet...” ... ...Un claxonat scurt. Apoi, încă unul. De ce-o fi venit Nelu așa de devreme? Ah, da. Azi i-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ceea ce recunoșteam era zgomotul. La miezul nopții am plecat către un sat. Mi-era frică să nu fiu prins. Pretutindeni era tăcere. La o oarecare distanță, am auzit niște oameni vorbind englezește și am strigat. Le-am spus că mă rătăcisem când plecasem din port și ei m-au crezut. Știam sigur ca pe listele oficiale sunt trecut decedat și că, fugind, nu era nimeni care să mă fugărească. Dar nu se putea să urci fără acte pe niciun vapor. M-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
nu acum. Preferă să meargă acasă la Mark, la o jumătate de oră distanță. Porni spre Farview, unde Mark își cumpărase o casă de catalog la doar câteva luni după moartea tatălui lor, cu partea lui din modesta moștenire. Se rătăci și fu silită să-l întrebe cum se ajunge la Complexul River Run pe imitatorul lui Walter Brennan de la Four Corners Texaco. Psihologic. Ea nu fusese niciodată de acord ca Mark să locuiască aici. Dar după moartea lui Cappy, Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-miu. Calm. Ce vrei să spui? Bate o dată pentru da, de două ori pentru nu... Dacă știa cineva ce se întâmplase în noaptea aceea, apoi ăștia doi știau. Dar refuza să-i întrebe de față cu Mark. Ieși din spital, rătăcind spre Woodland Park. Sfârșit de după-amiază, sub un cer roșu-cafeniu. Martie își lansase una dintre falsele sale primăveri, genul de vreme care convingea orașul să lase garda jos, după care îi mai trântea o vijelie arctică. Din mormanele murdare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toată; geografia îi hotărâse soarta lui Mark cu mult înainte de a se naște. Doar condamnații rămâneau în urmă, să-și încheie socotelile. Trecu pe lângă clădiri solide, în formă de A, care se prăbușeau, transformându-se în cocioabe de carton gudronat. Rătăci de la Avenue E pe Avenue 1, între Thirty-first și Twenty-fifth, ca înăuntrul unui album de fotografii în mărime naturală cu trecutul ei. Casa băiatului care fusese prima ei iubire; casa băiatului cu care fusese cât pe-aci să facă dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-un loc cu totul imaginar. Acum era blocat mult mai departe, într-un loc unde mesajele instant nu ajungeau. Și toate relele de care se temuse ea că-i vor veni pe calea web-ului păreau acum un paradis. Rătăci prin oraș suficient cât să le dea prietenilor lui timp ca să-și epuizeze capacitatea de concentrare, oricum slăbită de computere. Se aprinseră felinarele de stradă, pe acele străzi care aveau felinare. Acum, clădirile se derulau și se repetau, iar străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tot nimicul care fusese. Aici e un pat în care trăiește el. Dar un pat mai mare decât orașul. Zace de-a lungul întinderii lui uriașe, o balenă în stradă. O creatură eșuată, lungă de mai multe cvartale. O chestie rătăcită din ocean revenită la greutatea nimicitoare a vieții, murind din cauza gravitației. Nimic suficient de mare să-l care până aici sau să-l ridice și să-l ducă în altă parte. Burtă turtită întinsă pe toată lungimea drumului. Calcani înfipți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zece de-alde ea și Karsh la un loc. Nu-i venea să creadă că el încă mai vorbea cu ea. Accidentul făcea posibilă și chestia asta. Îi făcea deodată pe toți mai buni decât erau. Prezentul trecea înaintea trecutului. Rătăcise într-o furtună de zăpadă, degerată și aproape de colaps și nimerise peste un adăpost încălzit. Voia ca discuția să continue, șerpuind încet spre nicăieri. Pentru prima oară de la telefonul primit de la spital, simți că poate face tot ceea ce se impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în jacheta bleumarin. —Răscrucea țării. Să fie împreună - să fie, pur și simplu - era mai ușor decât îndrăznise să creadă. Ura valurile copilărești de nerăbdare, aproape obscene, având în vedere motivele care le aduceau înapoi. Exploata dezastrul, folosindu-și fratele rătăcit pentru a face pace cu propriul trecut. Dar nu se putea abține. Avea să se întâmple ceva, ceva bun, care nu era opera ei, ci cumva rezultatul catastrofei lui Mark. Ea și Daniel se îndreptau spre un nou teritoriu liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Al doilea a fost un angajat de la fermă, care a făcut un anevrism la skandenberg și și-a dat duhul în brațele lui Luther. Al treilea a fost propriul lui tată, când s-au dus amândoi să salveze paisprezece vite rătăcite într-o furtună de zăpadă. —Tatăl unchiului Luther? întrebase Mark, de pe bancheta din spate. Karin îi șoptise să tacă, dar Cappy rămăsese drept ca o prăjină, în postura lui de veteran al războiului din Coreea, fără să audă nimic. — Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei de asistentă socială. — Deci unde-i criza? Nu e ca și cum cineva te-ar obliga să-ți respecți niște promisiuni publice. Dacă asta e o chestie care te interesează, unde e vinovăția? Se aplecă spre el și culese o fărâmă rătăcită de rizoto din barba lui. Suntem doar noi doi, Bărbate. Marele public nu trebuie neapărat să știe că tu nu știi ce-i în capul tău. El gemu și scoase e-mailul împăturit din buzunarul pantalonilor lui încă boțiți. Atinse ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de dimineață. — Nu uita să-ți schimbi pașaportul, spuse el. Azi-mâine se face septembrie. —Viva Italia. La dolce vita! Hei, apropo. Când ai zborul înapoi? Mi-am notat și am lipit notița pe frigider. Doar că se pare că am rătăcit frigiderul. — Stai puțin. Așteaptă să-mi iau geanta. Când se întoarse și luă telefonul în mână, ea râdea. —Ai lăsat cumva mobilul din mână, ca să te poți mișca prin cameră? Și ce-i cu asta? Filosoful meu. Filosoful meu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de suflet. „În mod evident, starea lui Mark se agravează“, scrise ea. Descrise noile simptome: teoriile obsesive ale lui Mark despre bilet. Mai nou a început să dubleze și locurile, nu numai oamenii. Respinge casa, cartierul, poate chiar întregul oraș. Rătăcește într-un teritoriu atât de ciudat că o trec fiorii. Îl întrebă pe doctorul Weber dacă accidentul i-ar fi putut crea lui Mark amintiri false. Oare s-ar fi putut întâmpla ceva cu harta lui internă, generalizantă? Orice schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că mă întrebi de cățel înainte să întrebi de partenera mea? Păi, spuse el, ce mai face... partenera ta? O tăcere adâncă din California. Ai uitat cum o cheamă, nu-i așa? — N-am „uitat“. Pur și simplu i-am rătăcit numele pe moment. Întreabă-mă orice despre ea. Brookline, Massachusetts. Holy Cross, Stanford, disertație despre aventura colonială a francezilor în zona subsahariană... — Se numește „blocaj“, tată. Se întâmplă când ești anxios sau jenat. Încă nu te-ai obișnuit de-adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în aer ca o majoretă ninja. —O, termină! Nu au dreptate. Sunt pur și simplu oportuniști. Stăpânirea ei de sine îl înnebunea. Se pomeni că spune lucruri absurde, în fragmente din ce în ce mai incomprehensibile. Până la urmă se ridică și plecă. Idiot, stupid: rătăci la întâmplare prin labirintul roman, în timp ce soarele apunea, iar străzile șerpuitoare îl dezorientau. Se întoarse la hotel după unsprezece. Cuplul flamand plecase de mult. Nici măcar atunci ea nu-l certă așa cum merita. Se însurase cu o femeie care pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cap, cu ochii încețoșați. Mark întinse mâna, s-o consoleze. — Cea mai tare carte învechită pe care-am citit-o vreodată. Nu c-aș fi înțeles-o eu pe toată foarte bine. Îl ducea în plimbări lungi, sub soarele verii. Rătăceau împreună, arși și totuși lipicioși, în timp ce iulie amenința să hârșâie întruna fără oprire, iar lor nu le rămânea decât să îndure și să meargă mai departe. Băteau ore întregi câmpurile de grâne pârjolite, ca niște inspectori agricoli responsabili cu monitorizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sălbatic al naturii - baza întregii piramide -, prea mic și răsfirat ca să-ți bați capul cu el: un covor verde, lipit de pământ, care se întindea până la linia orizontului, cu un firicel de asfalt topit care-l arsese pe mijloc. Mark rătăcea pe șosea, la fel de uluit ca și cireada de Simmental de pe delușorul aflat la trei sute de metri în dreapta lui. Doar că vacile rătăcitoare nu clătinau din cap. În ce direcție mergeam? Ea arătă spre vest, înapoi spre oraș. Oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ochi și-o mângâia pe burta goală cu diferite petice de stofă, ca să verifice dacă într-adevăr simțea culorile, așa cum se lăuda - Sylvie nu greșea niciodată. Urme, intacte încă. Tot ceea ce fusese era încă la dosar, arhivat pe undeva. Dar rătăcise amintirile până când stafia asta vie se așezase în fața lui în amfiteatrul scobit, scrijelindu-și notițele greșite în propria ei arhivă. —Soția lui David a insistat pe lângă el să-l sune pe cel căruia îi vânduse mașina și s-o cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șefi de stat orbi, baricadați în apartamentul prezidențial, care ascultă doar de o mână de aleși pe sprânceană, în timp ce țara trece prin revolte ad-hoc... Se uită la publicul amorțit. Prost. Bloitov era furios. Ochii femeii în pulover mulat pe gât rătăceau aiurea. Domnișoara Nurfraddle părea gata să-l cheme pe procurorul general cu BlackBerry-ul ei, ca să-l aresteze pe Weber pentru că violase Patriot Act. Nu suportă să se uite la tânăra Sylvie. Se văzu pe el însuși reflectat pe fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
infestare, de mamifere mult mai mari decât șoarecii. Karin Doi își trage îndărăt de obraji cu palmele. Nu mai face așa. Arăți ca un hoț de bancă d-ăla cu ciorapi de nailon pe față. Dar ea nu-l aude. Rătăcește pur și simplu dintr-o cameră în alta, în transă, arătând spre lucruri invizibile. Canapeaua verde-vomă, televizorul cu urechi de iepure, colivia papagalului. Știe tot și reînvie tot cu o asemenea durere hipnotică, încât ori e cea mai mare actriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe o parte, cu pumnul sub ureche. Se teme să întrebe. Pleci cu el? Ar fi trebuit să se obișnuiască de mult cu durerea asta. Nu, îi răspunde ea. Nu cred. Atunci unde te duci? Acasă, presupun? Creierul ei e rătăcit și sălbatic. Nu poate spune nimic. —Normal, zice el. Înapoi în Siouxland. Sioux City Sue. N-ai decât să mă dai în judecată 1. —Rămân aici, Mark. Cei de la Adăpost zic că au încă nevoie de mine. Stau cam prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în ideal. Și iarăși vom pleca pe mări, cum am pornit la început, cu-aceeași foame de-absolut și însetați de aceleași zări. Periprava 1960 Omule-ncotro te duci?! Nu e mâine, de nu-i ieri, orice azi e provizoriu, rătăcind în iluzoriu vei ajunge nicăieri. Nu ai moși, nu ai strămoși, ești ca și o frunză-n vânt, mergi hai-hui pe-acest pământ, ca un om cu ochii scoși. Ai uitat de neam și datini, fugi de sfinți și de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]