6,798 matches
-
s-a apucat să lucreze la restaurarea ruinelor Catedralei Catolice din Baia, însă lucrările au fost întrerupte după desființarea Direcției Monumentelor Istorice din dispoziția lui Nicolae Ceaușescu. La data de 23 mai 2008 moaștele Fericitului Ieremia Valahul au trecut prin fața ruinelor vechii catedrale episcopale din Baia, având loc un moment de rugăciune. După unii autori, Fericitul Ieremia s-ar fi născut într-o localitate apropiată Sasca la 29 iunie 1556, sub numele de Ion Costist Stoica și a murit în anul
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
la 29 iunie 1556, sub numele de Ion Costist Stoica și a murit în anul 1625 la Napoli (Italia). El a fost beatificat de către Biserica Catolică în anul 1983. În prezent, Catedrala Catolică din Baia se află în stadiul de ruină, păstrându-se o parte din turnul unic din fațada vestică și rămășițe de ziduri și ancadramente gotice. Arhitectul Virgil Polizu considera în anul 2001 că ""acest monument, ce materializează consolidarea puterii voievodale și a statului, ci și dezvoltarea ulterioară a
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
mare din partea forurilor abilitate cu protecția, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor României"". Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale din septembrie 2009 se referă și el la situația Catedralei catolice din Baia: ""Biserica supraviețuiește prin ruinele zidurilor în care se mai pot vedea urme ale frumoaselor ancadramente din piatră, ale deschiderilor în arc frânt, ale câtorva ferestre și fragmente decontraforți. Fiind abandonate, ruinele acestui edificiu cândva monumental, vor continua să se degradeze și se va pierde
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
se referă și el la situația Catedralei catolice din Baia: ""Biserica supraviețuiește prin ruinele zidurilor în care se mai pot vedea urme ale frumoaselor ancadramente din piatră, ale deschiderilor în arc frânt, ale câtorva ferestre și fragmente decontraforți. Fiind abandonate, ruinele acestui edificiu cândva monumental, vor continua să se degradeze și se va pierde șansa conservării unei amprente esențiale a mediului istoric atât de sensibil al zonei, prin a cărui conservare și punere în valoare comunitatea locală, îmbogățind-și imaginea de
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
multe lăcașuri de cult printre care două biserici ortodoxe: una ctitorită de către Ștefan cel Mare (Biserica Albă din Baia) și alta ctitorită de Petru Rareș (), precum și o catedrală catolică construită de Alexandru cel Bun (Catedrala Catolică din Baia, ale cărei ruine se mai văd și astăzi). Cu timpul, pe măsura dezvoltării altor orașe, Baia a început să decadă. Dacă în 1599 un călător apusean scria că în Baia erau 3.000 case (adică circa 15.000 locuitori), peste aproape un secol
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
anul 1200, pe munte exista o cetate ce aparținea de Boemia. În anul 1402 cetatea Lilienstein precum și Königstein sunt ocupate de ducele de Meißen (Comes terminalis), iar ulterior intră în posesia prinților saxoni. Între 1406 - 1550 cetatea devine treptat o ruină, fiind în cele din urmă abandonată; prin săpături ulterioare s-au descoperit poarta principală și vase de ceramică. În anul 1708 August der Starke urcă pe treptele construite în timpul său pe versantul sudic al muntelui; el devine rege al Poloniei
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
iar hotelul sau a fost rechiziționat și transformat în septembrie 1914 în „Spitalul temporar nr. 15”. În septembrie 1915, spitalul militar este evacuat, iar hotelul este redeschis în sezonul 1916/1917. Pierderile financiare acumulate și remedierile costisitoare îl aduc la ruină pe proprietar. La sfârșitul războiului, clientela tradițională nu s-a mai întors. Ruinat de pe urma războiului, cedează în fața presiunilor creditorilor săi și vinde hotelul unei societăți belgiene. El moare de cancer la ficat pe 14 mai 1920, în locuința sa de pe
Henri Negresco () [Corola-website/Science/313213_a_314542]
-
treilea disc de studio al său, Cilmi a mărturisit: „Am început prin a căuta niște sonorități care să reflecte ceea ce simțeam, eram vulnerabilă și traumatizată. Voiam să fie o transpunere sonoră a tipului neorealist de fotografie italiană, acea strălucire a ruinelor, imaginea de după război, foarte nerafinată și sfâșietoare”. Cel de-al treilea album de studio al Gabriellei Cilmi, intitulat "The Sting", a fost lansat în noiembrie 2013 prin intermediul casei de discuri Sweetness Tunes. Materialul conține doisprezece piese aflate la granița dintre
Gabriella Cilmi () [Corola-website/Science/313244_a_314573]
-
cu hanii nomazilor sau prin cumpărarea barbarilor, această tactică fiind cu siguranță mai puțin costisitoare decât intreținerea Marelui Zid și asigurarea păcii în nord cu mijloace militare. În aceste perioade, Marele Zid a fost neglijat și a căzut parțial în ruină, astfel încât, atunci când tactica alianțelor matrimoniale și a stipendiilor a dat faliment în fața ambiției și a poftei de glorie a unor hani, numai atunci Zidul Chinezesc nu și-a putut dovedi eficacitatea. În timpul dinastiei Ming, au fost renovate vechile fortificații și
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
din nisip în ultima sută de ani. Până în 1956, când le-a zărit Harry Turner, un istoric din Perth, formațiunile păreau a fi necunoscute - cu excepția unor vagi relatări cum că primii coloniști olandezi zăriseră ceea ce ei au crezut a fi ruinele unui oraș. Specialiștii consideră că pilaștrii de piatră au 25.000-30.000 de ani vechime și că trebuie să se fi aflat la suprafața nisipului măcar o dată înainte de secolul al XX-lea, deoarece la baza unor formațiuni au fost descoperite
Deșertul foișoarelor () [Corola-website/Science/314629_a_315958]
-
grele, și este acum o șesime din mărimea ei din timpul fortăreței. Au rămas unor clădiri britanice administrative (incluzând o singură celulă, aparent folosită pentru a adăposti cei mai problematici dintre captivi) și un număr de schelete de copaci rămase. Ruinele au fost stabilite și protejate.
Insula James () [Corola-website/Science/314627_a_315956]
-
Numeroase sculpturi din piatră au fost găsită pe marginea râului. Studii detaliate din aceste situri ar putea ajuta să explice istoria ocupării umane de-a lungul Rio Negro. În zilele noastre, Instituto do Patrimonio Histórico Brasileiro lucrează oficial la conservare ruinelor Airăo abandonat anterior în anii 1950.Nu sunt persoane care trăiesc în parc. Populația rurală din caboclos sunt descendenții europeni, în principal, portughezi , inițial atrași de colectare de cauciuc. 138 de familii trăiesc de-a lungul râului Unini, 41 de
Parcul Național Jaú () [Corola-website/Science/314649_a_315978]
-
fie înmormântat. Se spune ca a tras o săgeată de la fereastra mănăstirii, iar locul unde avea să aterizeze săgeata, va fi locul în care va fi înmormântat el. Mormântul actual poate fi vazut din locul în care astăzi se află ruinele mănăstirii, ceea ce corespunde legendei. El se află în spatele cârciumii “Three Nuns” (tradus Trei Maicuțe), și se spune că măicuțele l-au îngrijit pe Robin Hood cât timp acesta a fost bolnav. Biroul Consiliului de Informare Turistică din Calderdale, organizează ocazional
Robin Hood () [Corola-website/Science/314641_a_315970]
-
(grafiat și Hattuša; în turcă și în unele texte în română: ș) a fost capitala statului antic al poporului hitit (zis și „imperiul hitit”). Ruinele orașului antic se află în provincia Çorum din Anatolia, lângă satul Boğazkale (fost Boğazköy), la limita nordică a ținutului antic anatolian Cappadocia. Așezările cele mai timpurii din zona orașului Hattușa au apărut în halkolitic, în mileniul al VI-lea î.Hr.
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
presupune că aristocrația se îndeletnicea, în scopuri distractive, cu vânătoarea. Rămășițele capitalei hitite Hattușa au fost descoperite în 1834 de călătorul francez Charles Texier, care a cutreierat regiunea deluroasă central-anatoliană, dar care nu a fost în măsură să încadreze corect ruinele. Texier a documentat și schițat ruinele de lângă stânca sacrală numită pe turcește Yazılıkaya (Iazîlîkaia), devenită celebră prin scena așa-zisei «procesiuni a zeilor». În deceniile următoare, locurile au fost vizitate de alți cercetători, între care francezul E. Chantré, care a
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
scopuri distractive, cu vânătoarea. Rămășițele capitalei hitite Hattușa au fost descoperite în 1834 de călătorul francez Charles Texier, care a cutreierat regiunea deluroasă central-anatoliană, dar care nu a fost în măsură să încadreze corect ruinele. Texier a documentat și schițat ruinele de lângă stânca sacrală numită pe turcește Yazılıkaya (Iazîlîkaia), devenită celebră prin scena așa-zisei «procesiuni a zeilor». În deceniile următoare, locurile au fost vizitate de alți cercetători, între care francezul E. Chantré, care a făcut primele fotografii, arhitectul german Carl
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
vulcanului constituie o pantă, care coboară către Aeroportul Internațional Mataveri. Râno KAU este în Patrimoniul Mondial al Parcului Național Râpă NUI și dă numele său la una din cele șapte secțiuni ale parcului. Principalul sit arheologic din Râno KAU este ruină satului Orongo care se află în punctul în care marea stâncă și peretele interior al craterului converg. O platformă cu mai multe statui Moai a fost înregistrată la Râno KAU în anii 1880, dar a scăzut către plajă în timpul expediției
Parcul Național Rapa Nui () [Corola-website/Science/314652_a_315981]
-
un parc național american și unul dintre locurile aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO, situat în comitatul Montezuma, statul Colorado, Statele Unite ale Americii. Parcul are o întindere 211 km și se află în apropierea celor "Patru colțuri". Îi sunt caracteristice numeroase ruine ale unor locuințe și saturi construite de către poporul antic Pueblo cunoscut sub numele de Anasazi. Poporul Anasazi au făcut din acest sat de piatră casa lor în jurul anilor 1200. Parcul este recunoscut pentru locașurile și caracteristici numeroaselor ruine de case
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
caracteristice numeroase ruine ale unor locuințe și saturi construite de către poporul antic Pueblo cunoscut sub numele de Anasazi. Poporul Anasazi au făcut din acest sat de piatră casa lor în jurul anilor 1200. Parcul este recunoscut pentru locașurile și caracteristici numeroaselor ruine de case și sate construite de vechii Pueblo, persoane cunoscute sub numele de Anasazi. Este cel mai bine cunoscut pentru mai multe locuințe spectaculoase - structuri construite în peșteri și în stânci. Termenul spaniol Mesa Verde se traduce în engleză că
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
De asemenea, ei au fost și cei care au descoperit potențialul turistic al acestor locuințe din piatră și au căutat în mod sistematic să dezvolte acest lucru devenind astfel primii experți în acest domeniu. Deși au continuat să sape în ruine, să bată în jos niște pereți și acoperișuri pentru a favoriza cât mai mult posibil accesul turiștilor și să colecteze artefacte, ei nu au ținut cont de informațiile deja cunoscute cu privire la structura acestor construcții , ei au fost responsabili de greșelile
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
introdus metode științifice pentru a colecta artefacte, înregistrând locații, fotografiind extensiv și corelând cu ceea ce el a observat în existente literaturi arheologice, precum și din țară să de origine. La întoarcerea în Suedia a publicat, în 1893, primul studiu erudit de ruine, de pe stăncile din Mesa Verde, care a pus Mesa Verde pe harta în comunitatea internațională. Activitățile lui Nordenskiöld au rămas controversate pentru multe decenii, dar sunt, în general, recunoscute ca fiind extrem de valoroase, și azi. Nordenskiöld a colectat artefacte din
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
Aceasta este denumită de arabi Al Qibli și, spre deosebire de alte moschei, nu are un minaret propriu, minaretele care o slujesc fiind cele patru minarete exterioare de pe munte. Sanctuarul islamic a fost construit pe locul unde se crede că au fost ruinele templului iudeu din Ierusalim, care a fost distrus de români în anul 70 d.Hr. Moscheea a fost la început un mic locaș de rugăciune întemeiat de califul Omar, dar a fost reconstruită și mult lărgita de califul omeiad Abd
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
împăratul) Titus în 70 e.n. După tradiția evreiască, a rămas din el un zid exterior de Vest, cunoscut de mulți ca Zidul plângerii. În timpul lui [[Constantin cel Mare] a fost zidita pe Munte o biserică creștină, iar mai apoi pe ruinele ei, împăratul [[Iustinian I (cel Mare)|Iustinian]] (527-565) a construit în [[530]] o nouă biserică în stil bizantin, care a purtat numele de "Biserică Maicii Domnului". Biserică a fost mai tarziu distrusă de către [[Imperiul Sasanid|perșii sasanizi]]. [[Fișier:AlAqsaFromKotel.JPG
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
dată când a fost zidita Moscheea Al-Aqsa, dar este sigur că aceasta s-a întâmplat la începutul anilor cuceririi arabe în Palestina, sub domnia [[Califatul Omeiad|califilor omeiazi]]. Sursele contemporane musulmane cât și evreiești record că sit-ul era în ruină și a fost acoperit cu gunoi de bizantinii creștini, cele două comunități participând la curățenie. Istoricul arhitectural [[K.A.C. Creswell]], referinduse la mărturia unui călugăr galic, Arculf, care a fost în pelerinaj în [[Palestina]] între [[679]]-[[82]], ia act de
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
mai multor cărturari musulmani, inclusiv [[Mujir ad-Din]], [[Al-Suyuti]], și [[Al-Muqaddasi]], moscheea a fost reconstruită și extinsă de califul Abd al-Malik ibn Marwan, în 690, împreună cu [[Cupola Stâncii din Ierusalim|Cupola Stâncii]]. Se susține că Abd al-Malik a utilizat materialele de la ruinele Bisericii Maicii Domnului pentru a construi moscheea. În 713-714, o serie de cutremure a devastat Ierusalimul, distrugând partea de est a moscheii, ulterior, a fost reconstruit în timpul lui Al-Walid. În vederea finanțării reconstrucției sale, Al-Walid a folosit aurul de la cupola stâncii
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]