6,333 matches
-
mic sau o recompensă simbolică decât un premiu mare în bani. Ideile au valoare numai dacă sunt implementate cu succes și asta pentru că de obicei este nevoie de mulți oameni și de un efort considerabil pentru a integra ideea în rutina zilnică. Comportamentele care fac ideea să funcționeze trebuie să fie întărite și recompensate. Mai gândiți-vă cum ar fi să munciți într-un loc în care s-au făcut sute de încercări și ați fost motivat zi de zi pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
lucrează în același loc o perioadă lungă. Gândiți-vă de câte ori vor juca pe calculator același joc. Gândiți-vă la câte ore navighează pe Internet. Problema lor nu este diferită de cea a tuturor. Nu rutina este inamicul, ci lipsa motivării rutinei. Pentru generația Nintendo, problema importantă o constituie frecvența motivării. Cei care au crescut cu un nivel mai scăzut al nivelului motivării se plâng că lucrurile se mișcă prea repede. Generația Nintendo se plânge că lucrurile nu se mișcă suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
realizarea discursului. Pe de altă parte, și stilul publicistic uzează mult de expresivitatea de acest tip, urmărind, prin folosirea deviantă a limbii, impresionarea cititorului, atragerea lui prin efectul surprizei produse de noutatea construcției lingvistice. Textul filozofic la rîndul lui repudiază rutina și clișeele, aspirînd la unicitate, dar nu prin folosirea deviantă a limbii, ci printr-un proces de expansiune a desemnării, al cărui rezultat este crearea lumilor de idei. Deci, dacă în cazul discursului literaturii limba este mijlocul de a sugera
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
au culminat prin dezbateri aprinse privind dorința francezilor de a avea un concetățean la conducerea Băncii Centrale Europene. Și Germania a adoptat un rol mult mai ferm în susținerea reducerii contribuțiilor sale la bugetul UE, precum și în dezbateri bugetare de rutină desfășurate la Bruxelles (Anderson, 1999, pp. 49-52; Otte, 2000, pp. 149-151). În cele din urmă, Germania a devenit tot mai sensibilă față de tensiunile dintre lărgirea și adâncirea UE, care decurg din problemele asociate cu extinderea Politicii Agricole Comune (PAC) și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prin care să preseze SUA cu privire la non-discriminare. Angajamentele APEC "sunt mai puțin specifice decât în cazul OMC, dar, în general, ele presupun o participare constructivă și cooperantă" (Harris, 1997, p. 142). Astfel, China s-a implicat într-un dialog de rutină cu membrii APEC, din nou inclusiv Taiwan în mod implicit (Funabashi, 1994, p. 44; Yahuda, 1996a, p. 215). Faptul că în anii 1990 China s-a folosit din plin de normele regimurilor economice internaționale și s-a adaptat la ele
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care și-o sfârșesc cu un rest și care astfel merită să fie regretați. Sunt în ceea ce am publicat.“ 2 Monotonia traiului lor devenise proverbială. În cea de-a doua parte a vieții sale, Kant și-a impus o deplină rutină a vieții zilnice 98 GÂNDITORUL SINGURATIC menită să prevină tot ceea ce i-ar fi putut abate atenția de la lumea gândurilor sale. Se povestește că, la orele serii, Kant obișnuia să mediteze privind, prin una din ferestrele locuinței sale, spre turla
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
decizii neântârziate. Indiferent de tipul de teste, trebuie respectate condițiile de prezervare și utilizare specificate în manualul de însoțire. Utilizarea acestor sisteme reprezintă una dintre abilitățile cu care programul educațional își înzestrează cursanții și cu care aceștia vor interveni de rutină dar și în orice situație specială. În afara (auto)controlului glicemic, glicozuric și cetonuric, pacientul va fi evaluat cu ocazia fiecărei vizite sub aspectul: greutății, presiunii arteriale, performanțelor legate de gradul educațional specific; HbA1c, la fiecare trei luni pentru pacienții cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
scaun sau din vreo moștenire nedorită de ADN. Poate că era stupid să vreau să aștept minuni de la o călătorie de o saptămână, dar știam Sicilia dinainte și mă știam și pe mine. Când ajungi acolo, mintea scapă de controlul rutinei, scapă până și de propriul tău control și trăiește de una singură, în bună înțelegere cu toate simțurile, ca nicăieri în altă parte. Tot zgomotul făcut de gânduri, toată vânzoleala lor, sunt date uitării. Eu, cel puțin, pe pământul acela
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
doar adevărul care construiește merită spus cu orice chip. Și era clar că Andrei nu mai putea accepta că încă mai existau căi de a se modela pe el însuși. Și-a făcut o lume, el singur recunoștea că are rutina lui cu care-i este bine și din care nu vrea să iasă, poate pentru că nu mai vrea să plătească, e drept, costurile mari pe care ți le asumi atunci când te hotărăști să treci peste propriile limite. I-am strigat
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
o „intenționalitate colectivă”, Întemeind cooperarea și fiind astfel rezultatul „atribuirii colective de funcții” (Searle, 2000:43). În acest sens, putem spune că instituțiile exprimă un raport social semnificativ Între scopuri și mijloace: pentru realizarea scopului X, social definit, se utilizează rutina (mijlocul) Y (de asemenea, calitatea de mijloc având aici o semnificație socială). Instituțiile intervin În acțiune limitând setul de opțiuni individuale (scopuri), reducând incertitudinea și constituind moduri habituale de acțiune, rutine comportamentale standardizate. Instituțiile sunt normative și constrângătoare social, definind
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mijloace: pentru realizarea scopului X, social definit, se utilizează rutina (mijlocul) Y (de asemenea, calitatea de mijloc având aici o semnificație socială). Instituțiile intervin În acțiune limitând setul de opțiuni individuale (scopuri), reducând incertitudinea și constituind moduri habituale de acțiune, rutine comportamentale standardizate. Instituțiile sunt normative și constrângătoare social, definind și generând cadrul În care se stabilesc și se derulează acțiunile actorilor. Acțiunea este o caracteristică subiectivă a actorilor sociali, În timp ce instituțiile se constituie obiectiv În cadrul sistemului social la diverse nivele
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
contract social. Pe de altă parte, În sociologie se operează, spune Granovetter, cu o viziune suprasocializantă a actorului; fundamentul acțiunii este constituit fie de normele sociale, rolurile sau valorile internalizate (teoria acțiunii sociale a lui Parsons, 1937) fie de cogniții, rutine, tipizări (etnometodologie, fenomenologice sau de felul celor descrise În teoria constructelor enunțaă de D.C. North), mai precis de sistemul simbolic. Atât modelul economic clasic, cât și modelele instituționaliste și cele sociologice accentuează normativitatea acțiunii, fie că aceasta este exprimată În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
constructelor enunțaă de D.C. North), mai precis de sistemul simbolic. Atât modelul economic clasic, cât și modelele instituționaliste și cele sociologice accentuează normativitatea acțiunii, fie că aceasta este exprimată În forma principiului raționalității instrumentale, ori a normelor sociale, sau a rutinelor luate ca atare (raționalității procedurale). Granovetter respinge aceste modele ale acțiunii criticând concepția atomistă asupra sistemului social pe care toate aceste tipare o implică În egală măsură. El argumentează că „actorii nu se comportă și nici nu decid ca atomi
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
relațiilor dintre actori. Organizarea câmpurilor se referă la două caracteristici: pe de o parte un set de principii pe care actorii le folosesc pentru a atașa semnificații situațiilor sociale În care sunt implicați (scheme cognitive de interpretare a acțiunii celorlalți), rutine sau practici performate de actorii sociali, altfel spus, instituții sociale (1) și, pe de altă parte, relațiile sociale stabile (2). Concepția propusă diferențiază așadar Între instituții (accentuîndu-se pilonul cognitiv - scheme interpretative) și rețelele de relații sociale. Stabilitatea câmpurilor se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
socială: o componentă este bazată pe voința asumată acțional a indivizilor, alta Își are originea În voința socială (intenționalitatea colectivă). Componenta contractuală se referă la angajamentele de acțiune mutual avantajoasă pentru actori, În timp ce componenta instituțională se referă la reguli, proceduri, rutine social instituite, menite să realizeze un proiect social. Ambele sunt constitutive pentru ceea ce Durkheim numea solidaritate organică, solidaritatea bazată pe diviziunea muncii. Alternativele instituționale de generare a cooperării sunt piețele (bazate pe contracte comerciale, În care compenenta instituțională este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
care au acreditările necesare. Tendința de separare a proprietății de control și apoi a controlului de certificare este consistentă tendinței de diferențiere funcțională a societăților moderne. Managerul a funcționat ca instituție socială a societăților moderne, o instituție modelată cognitiv (practici, rutine), dar și valoric (responsabilitate, autonomie, individualism). Urmare a procesului de construcție instituțională, el devine actorul investit cu capacitate acțională standardizată, produsă de către sistemul educațional, acreditat să conducă „științific” corporațiile și organizațiile de tot felul. Acesta asumă rolul de agent al
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
proceselor (managementul calității). Astfel de nevoi pentru bunuri valorizate social ale multiplilor constituenți ai organizației nu există În sine ca fapte naturale, obiective, independente de contextul social, ci sunt construcții culturale, fapte sociale. Ele țin mai degrabă de obiceiuri și rutine ce au o determinare sistematică, fiind social induse și integrabile Într-o logică socială mai cuprinzătoare legitimată, În ultimă instanță, printr-un tip de teleologie socială degajată din retorica publică. Aceasta include o definire și Înțelegere sociale ale eficacității (performanței
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de informații nu pot fi comunicate În relațiile de piață din cauza temerilor de acțiune oportunistă din partea partenerului. În al treilea rând, legăturile implicate presupun existența unor mecanisme de soluționare internă a conflictelor. Astfel de aranjamente constau În mod tipic din rutine de negociere și ajustare mutuală care rezolvă problemele În mod flexibil. Ele sunt diferite de cele oferite de piață, cum ar fi „abandonul” (Hirschman, 1970, 1999), deoarece Învățarea privind propriile greșeli (semnalizarea) este explicită, mai degrabă decât inferată din acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
agenții economici dețin informație completă și a arătat că actorii operează cu reprezentări ale mediului În deciziile pe care le adoptă. Aceste reprezentări sunt determinate de capacitatea cognitivă a indivizilor care, la rândul ei, este subiect al modelării instituționale. Obiceiurile, rutinele, strategiile practice instituite furnizează cadrul cognitiv pentru transformarea informațiilor În cunoaștere, iar acestea presupun reasertarea non-deliberativă și autoactualizantă a experiențelor și comportamentelor anterioare determinând o importantă opacitate cognitivă față de informația disonantă. Informația nouă este filtrată prin prisma obiceiurilor instituite, formate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și mai mare influență și control. Înrâurirea și controlul direcționează Însă procesele atenționale care selectează anumite informații, considerate strategice, În defavoarea altora; ele devin astfel procese politice, determinate de propria structură de influență din organizație, altfel spus, sunt implicate de practicile, rutinele, obiceiurile instituite la nivel organizațional. În acest context, al organizării sociale (fie În cadrul unei organizații sau Într-un câmp organizațional) ca sistem politic menținut printr-o coaliție viabilă de susținere, problema este aceea a stabilizării coaliției, prin inducerea unor semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
iar câștigarea luptei presupune legitimizarea uneia dintre concepțiile concurente. Logica poate fi extinsă la nivelul oricărei forme de stabilizare a proceselor cooperatoare. În câmpul organizațional, scopul fundamental urmărit de actori este supraviețuirea „construcției” și menținerea statu-quoului. Nu În ultimul rând, rutinele și practicile instituite sunt rezultante ale felului În care organizația a interpretat și a răspuns cerințelor percepute ale mediului În trecut, procesele atenționale fiind centrate pe ceea ce a fost important În trecut, și nu pe prospectarea viitorului. În acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
capital deținute de celelalte firme.” (2000:237 - 8). În acest context, tendința de reproducere a structurii este imanentă structurii Înseși a câmpului: o structură dată stabilește „regularități Înscrise În jocuri recurente” care fac câmpul predictibil și instituie strategii practice transmisibile („rutine”) fondate pe așteptări și obișnuințe. Aceste rutine constituie ceea ce vom numi o „logică” a câmpului. Rațiunea câmpului este instituită de către actori (proprietari, manageri, forță de muncă, administratori și clienți) generând strategiile practice ale acestora; ea emerge inițial din acțiunea strategică
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
8). În acest context, tendința de reproducere a structurii este imanentă structurii Înseși a câmpului: o structură dată stabilește „regularități Înscrise În jocuri recurente” care fac câmpul predictibil și instituie strategii practice transmisibile („rutine”) fondate pe așteptări și obișnuințe. Aceste rutine constituie ceea ce vom numi o „logică” a câmpului. Rațiunea câmpului este instituită de către actori (proprietari, manageri, forță de muncă, administratori și clienți) generând strategiile practice ale acestora; ea emerge inițial din acțiunea strategică (politică - Holm, 1995 - vezi capitolul V.4
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
prea ușor responsabilitățile dictonului de aur al medicinei moderne, nu există boli, ci familii de bolnavi. Marii specialiști nefrologi care scriu în tratate capitolul referitor la bolile chistice renale sunt unanim de acord că sfatul genetic este o componentă de rutină a îngrijirii pacienților cu ADPKD (Pirson et al., 1998). în plus, în contextul actual al medicinei moleculare, înțelegerea funcției genelor implicate în ADPKD reprezintă cheia descifrării patogeniei bolii și a identificării unor noi posibilități terapeutice, în special pe direcția opririi
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
s-a stabilit că anamneza familială pozitivă este un criteriu de diagnostic pentru ADPKD (26). Dar lucrurile nu sunt întotdeauna simple și istoricul familial nu este pozitiv în toate familiile indivizilor afectați (în circa 30% din cazuri, anamneza familială de rutină nu identifică alte cazuri de boală). Această situație se poate explica genetic fie prin faptul că boala apare la pacient printr-o mutație germinală nouă produsă (în celulele sexuale) la unul din părinți (sănătos), fie că gena mutantă există la
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]