6,982 matches
-
Costel Hoffman și Dan Afilipoae, ambii de la SRC), însoțiți de maistrul lor militar, Agache. Patrulau de la poziția Bateriei a IV-a până la stația de radiolocație. Și, în noaptea de Revelion, celor de la "blocurile NATO" li s-a tăiat curentul și săracii sărbătoreau la lumânare. Iar maistrul militar când vedea aprinsă lumânarea striga: " Stinge lumina!" Săracii oameni din nou suflau în lumânare. M. M.: Apoi o reaprindeau. Nu nimereau gura să mănânce. S. B.: Iar la Revelion, la popotă, am mâncat cu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și gesti- culația abundentă. În oglinda secolului, micul funcționar își răsfrânge statura unui revoltat de specie romantică, profesând acel titanism tragic al dezmoșteniților soartei. Aceste bilete de loterie transcriu paradigmatic economia șansei care-l desparte pe cel bogat de cel sărac, economie însoțită de o întreagă metafizică topită ulterior în ideologie. „Ș-apoi, schimbând tonul, cu glasul tunător : - Rușine pentru acest început de secol ! de trei ori rușine !” Și Nae din Situațiunea indica cu un ton profetic forma de sote- riologie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spus el miercuri seara. Deci nu voi repeta.) Am avut imaginea acestei societăți mecanizate în vara asta mai mult ca oricând. Prima dată, la Amsterdam în muzeul Van Gogh unde, un șir imens de turiști se deplasa prin fața lucrărilor săracului mare pictor. Nu puțini erau cei care uitaseră pentru ce-au venit acolo, sau veniseră doar pentru că obiectivul era obligatoriu în programul fiecărui turist, și stăteau de vorbă în rândul acela indian, fără a se uita la tablouri. Poate discutau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aselenizat. Știu că tata a cumpărat televizorul (primul și singurul) cu ocazia acestui eveniment mondial pe care l-am urmărit cu sufletul la gură și ochii la luna de pe cer când nu erau cufundați în ecranul miraculos. Dacă ar știi săracul tata ce-am văzut eu azi! Costumele cosmonauților și sistemele lor de aclimatizare și igienizare. O întreagă poveste la care nu m-aș fi gândit. Sâmbătă, 6 ianuarie 2001 Au venit de la New Jersey Maneta și Cucu (Marcel) pereche care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
taberei. Hai că-i frumos! Hopa! S-au împotmolit în vârf. Nu intră gaura în țăruș. Se face o nouă ședință și se dau indicații, sfaturi, presărate cu înjurături. Unuia îi cade șapca din cap. Coboară de pe scară. A obosit, săracul. Celălalt, tot obosit, șade în vârful celeilalte scări. Unul s-a agățat de o bară orizontală și stă într-o poziție de relaxare binefăcătoare după atâta chin. Hai, că s-au apucat din nou să încerce a vârî gaura în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pus la patru ace, eram prezent la înfățișare cu jumătate de oră înainte de termenul fixat. Fiind o fire optimistă, speram c-o să rămân în final cu capul "nescurtat" și zâmbeam aducându-mi aminte de un student de al meu picat săracul la 4-5 materii, care la oferta mea de a-l ajuta mi-a spus tragic "asta e soarta Belgiei, nu poți să te lupți cu zeii"! Când am intrat în biroul uriaș al tovarășului prim, acesta m-a luat, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
expresă a ambasadei URSS și din dispoziția la fel de expresă a conducerii de partid. Capul de acuzare erau "aluziile" la realitățile contemporane sovietice, dar și de la noi. Au urmat ședințe de partid, cu destituirea "împricinaților", sancțiuni de partid și administrative, așa că săracii erau cam speriați și și-au mai descărcat of-ul la un pahar de vin sau de țuică. Mi-l amintesc pe minunatul Toma Caragiu, "nea Tomiță", în acele vremuri secretar al organizației de partid a Teatrului, povestind cum își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Paris. Își face omul pregătirea, bagajele... și la aterizarea avionului la Orly se prezintă un cirac de la Ambasadă cu o depeșă de la București: este rechemat de urgență în țară pentru a prelua postul de adjunct al ministrului! N-a apucat săracu' nici să se dea jos din avion "în occident"!) La Direcția America am început să studiez "dosarul Chile", care m-a "prins" prin multitudinea informațiilor și evenimentelor în care întâlneam interferându-se blocuri militare, mari puteri și personaje celebre URSS
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spun că în Rio plajele au un rol de "egalizator" social, pe malul oceanului, sub soarele arzător, costumat în slip, tanga sau bikini, barierele de avere și poziție cică ar dispare. E ceva adevăr pe aici, dar nu cred că săracii din favele vin la Copacabana să se bronzeze, ci ca sa vândă articole de plajă sau droguri, să intermedieze "relații" sau să profite de gură-cască pentru a-i lăsa, la propriu și la figurat, "în pielea goală" (au pățit-o și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
funcția de director general candidau, printre alții, reprezentantul Japoniei și cel al Arabiei Saudite, care promiseseră proiecte de "milioane", așa că România putea să candideze și cu Ștefan cel Mare, și tot n-ar fi avut nici o șansă. Colac peste pupăză, săracul Hamlet era răcit cobză și pledoaria sa era întrerupta la fiecare minut de un strănut sau o batistă dusă la nas (l-am avut invitat la un dejun la ambasadă, soția l-a oblojit cu de toate, dar...). To be
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care, supărați că nu au aer condiționat, au cerut să li se restituie banii de cazare (care de fapt erau ai mei) și au plecat. Credeam că am scăpat de ei, când mă trezesc sunat de la un așezământ catolic pentru săraci, informându-mă că "au primit doi români în situație disperată". I-am explicat maicii superioare cum stă treaba, rugând-o să-mi facă legătura cu "disperații". Mi s-a comunicat că cei doi "sunt în oraș", eu fiind de acord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tribună de răspândire a ideilor înaintate și a fost gata să ajute prietenii ajunși în 1840 la direcția Teatrului Național din Iași, adică pe Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi, contribuind prin comedii la îmbogățirea repertoriului încă atât de sărac la vremea aceea. Când a supărat ocârmuirea prin aluzii destul de transparente puse în gura personajelor din Provincialul la Teatrul Național sau Jignicerul Vadră, Alecu Russo a fost trimis în exil la Soveja. Aici a cunoscut una din cele mai autentice
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
bucuria lor a luat proporții periculoase și, odată În posesia bețelor, au Început să ne atace răutăcios, ca Într-o secvență din Împăratul muștelor. Fugind după noi cu toată viteza, ne-au bătut măr și abia l-am salvat pe săracul Peter să nu fie căsăpit, căci, fiind mai În vârstă, sau tocmai de aceea, era ținta lor numărul unu! Într-adevăr, publicul cel mai liber, cel mai imprevizibil În reacții e publicul de copii. Privind pozitiv eșecul suferit, exercițiile fizice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mi dispiacce completamente.“ Pe moment, Franco a avut câștig de cauză, din teama generală să nu fim iar În pericol să ne pierdem tenorul. Dar, În seara premierei, Gwyneth s-a repezit ca o tigroaică spre gâtul lui Calaf și săracul Franco a trebuit să-și cânte nota aproape gâtuit de emoția surprizei. În pauza de dinaintea ultimului act m-am dus să-l văd În cabina lui. Curios, nu părea afectat de incident. Mi-a spus: „Dacă-i așa, păi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
RADU COCEA ALEXANDRU COCEA Patimile după Ștefan "Așa mergem din veac în veac, Ca drumețul din calea lupilor... Săracul Ștefan Vodă, undei să vadă..." Nicolae Iorga EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Mulțumiri sârguincioaselor doamne Veronica Comăneci și Gabriela Popescu, care mult au pătimit cu redactarea nesfârșitelor variante. (c) RADU COCEA, ALEXANDRU COCEA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Lilianei cea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele se țin lanț, ziua și noaptea... De atunci, unii s-au trezit doar ca să bea iar... Aista-i nărav binecuvântat la Nunta din Cana Galileei, mormăie Mihail. Săracii, îi căinează Ștefan, după așa o spaimă... Atâta bucurie au și ei. Au uitat moldovenii atât de șugubeți din fire -, au uitat să râdă. Dar, dincolo de lacrimi, e și puțină bucurie... Negrilă! Dă cep la butiile cu Cotnar din ăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sultanului... "Poți să arunci piatra"? spune Maria blajin, cu înțelegere. Ești bună, Maria... Tocmai noi care am cunoscut umilința pribegiei... Și acum? Ai știre? După ce l-ai dat jos... Unde se află Radu? Sub o cruce de lemn în cimitirul săracilor din Sighișoara. Nenorocitul se ascundea de răul nostru. Fugea din oraș în oraș, se temea de mâna lungă a lui Laiotă, a lui Mahomed de care se răcise. Și ... și chiar a lui Ștefan, spune el cu glas mai scăzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ei. Cum să uităm? O noapte de Crăciun de pomină, își amintește vornicul Bodea. Am aprins pomul, se luminase Cerul. Moldovanu' are inimă largă, îi place să râdă de toți, chiar de el însuși, spune Vlaicu. Face haz de necaz, săracu'... Născocește vorbe de duh, aiasta-i mai ostoiește amarul, spune Ștefan. Nimeni și nimic nu scapă limbii lui ascuțite, măcar că-i blajină. Am primit vești de la judele Brașovului, spune Tăutu desfăcând o scrisoare. Nu mă mai joc! E rândul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
robi, în lanțuri... ce trebuia să încheiem alaiul de izbândă pe ulițele Stambulului... Pe mare, în timpul unei furtuni, am ucis turcii... Am aruncat ancora la Cetatea Albă... Ștefan nici nu-l ascultă: merge de colo-colo, bolborosind: Lac turcesc... Lac turcesc... Săracu' Alexandru, îngână Țamblac. Mi-a fost teamă că așa se va sfârși... Marea Neagră lac turcesc... O nenorocire nu vine niciodată singură, se căinează Țamblac. Când o afla Maria... Ce facem Ștefane? Ștefan se oprește brusc: Maria?! Maria să nu afle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
boier Cupcici... îngână Isaia jalnic, neconsolat. În noaptea aiasta chiar, în puterea nopții, l-au călcat tâlharii! L-au jefuit de scule și-apoi i-au făcut de petrecanie, spune el și cu latul palmei își taie beregata, jeluindu-l. Săracu' boier Cupcici... Ceee?!... L-au belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade, îl căinează Isaia cu jale în glas. Nu! Nu poți să-i faci una ca aiasta, intervine Alexa înfiorat. Ne pedepsește Dumnezău... N-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
însoțit de câțiva boieri, înzăuați, cu săbii, cu scuturi, întorși dintr-o "Bătălie voinicească"... Vestea a căzut ca un trăsnet. Mare năpastă! gâfâie Vlaicu sprijinit în spadă. Când a auzit, Ștefan s-a făcut ca varul, îi pierise și graiul, săracu'... Eu i-am spus! Dacă nu m-o ascultat, mârâie Stanciu. Acu avem a ne bate deodată cu turcii, cu tătarii și muntenii! Odată! Știi bine care era prețul! sare Duma. Acu-i mai bine?! Turcii de-o parte, tatarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apa de pana de gâscă. Acum... o să-ți spun să nu râzi de mine știi care-i acuma suprema mea fericire?... ?!... Să apuc să dorm... Da' știi, colea, pe săturate, într-un pat cu pernă, cu așternut alb, moale, curat... Săracu' Ștefan Vodă, spune cu milă Daniil. Și noi, muritorii de rând, ce vă mai jinduim fericirea... Ștefan zâmbește trist: Numai domn să nu fii... Și-apoi, unde scrie că trebuie să fii fericit cu orice preț? Să-ți găsești munca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu auzi?! Până când vom striga către Tine: "Ajută-ne!"? Sub ochii Voștri se săvârșește nelegiuirea ca cel mișel să-l batjocorească pe cel neprihănit, ca cel rău să-l răpună pe cel bun, ca cel bogat să ia de la cel sărac! Nu-i dreptate pe Pământ! Ce fel de Dumnezei atotputernici sunteți?! În cine, în ce să mai credem?! Ne promiteți, în schimbul suferințelor pământene, fericirea veșnică a Raiului! Vindeți pielea ursului din pădure! Mulțumesc! Noi cerem dreptatea! Aici! Pe Pământ! Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate răsări altul, izvorul a toată vitejia, fântâna tuturor dreptăților... Pământul Moldovei... rămăsese al lui în vecii vecilor, cu toți oamenii ce se îngropau pe rând și în clipele grele... suspinul și rugăciunea se suiau la dânsul ca la Dumnezeu: "Săracul Ștefan Vodă, unde-i să vadă?!"" Teodorescu Kirileanu, Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt * "Iar pre Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere la mănăstirea Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sertarul - care nu era încuiat - și introducându-și apoi mâna expertă în cavitatea dulapului până ce dădea de borcanul cu pricina, așezat la locul lui, pe raft). De unde venea, de la cine o luaseră părinții mei? Cum de părinții ei, oricât de săraci, o lăsaseră să plece, o dăduseră unor străini? Era orfană? Oricum, luând-o, fie și ca simplă servitoare, și ducând-o departe de casă (și Cati era tot din sudul Basarabiei), mai întâi la Galați, apoi la Corabia, ai mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]