7,856 matches
-
noi despre mâțe și cotoi, București, 2003. Repere bibliografice: Ileana Mălăncioiu, „Iliada, din nou”, LCF, 1969, 11; D. Micu, Victoria Dragu, „Iliada, din nou”, RL, 1969, 15; Vasile Rebegea, „Iliada, din nou”, AFT, 1969, 4; Nicolae Baltag, „Iliada, din nou”, „Scânteia tineretului”, 1977, 4; Liviu Grăsoiu, Virtuțile analizei, LCF, 1987, 44; Eugenia Tudor-Anton, Un debut, RL, 1987, 49; Laurențiu Ulici, Găsirea locului, RL, 1988, 1; Liviu Grăsoiu, Enigma din titlu, LCF, 1989, 9; Alexandru Horia, Orizont contemporan, LCF, 1989, 15; Elisabeta
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
popular românesc, au stat, încă de la debut, sub semnul marii admirații pentru Alecsandri. Bardul de la Mircești i-a apreciat primele încercări poetice, pe care i le trimisese, în manuscris, profesorul clujean Grigore Silași. Tânărul poet avea, opina Alecsandri, „în suflet scânteia sacră și sub condei o limbă armonioasă pe care știe s-o mlădie sub cerințele ritmului”. Atracția pentru zăcămintele folclorice s-a datorat exemplului lui Alecsandri, însă, spre deosebire de acesta, D. nu a fost decât în mică măsură un colecționar de la
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
RMB, 1956, 28 octombrie; Mihai Gafița, Poeziile lui Mihu Dragomir, GL, 1956, 49; Ion Oarcăsu, Mihu Dragomir, „Odă pământului meu”, TR, 1958, 20; Cornelia Ștefănescu, Mihu Dragomir, „Stelele așteaptă pământul”, VR, 1961, 6; Aurel Martin, Mihu Dragomir, „Povestiri deocamdată fantastice”, „Scânteia tineretului”, 1962, 28 noiembrie; Șerban Foarță, Mihu Dragomir, „Povestiri deocamdată fantastice”, O, 1963, 3; Valeriu Cristea, Mihu Dragomir, „Inelul lui Saturn”, GL, 1964, 35; Valeriu Cristea, Mihu Dragomir, „Șarpele fantastic”, GL, 1965, 22; G. Dimisianu, Mihu Dragomir, „Dor. Poezii de
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
nimic din profunzime, din încărcătura ideatică, poezia devine astfel o incantație plină de dramatism. SCRIERI: Tăgade, București, 1970; Ceremoniile, București, 1978; La marginea împărăției, postfață Mircea Scarlat, București, 1983. Repere bibliografice: Ilie Constantin, „Tăgade”, RL, 1970, 43; Nicolae Baltag, „Tăgade”, „Scânteia tineretului”, 1970, 6671; Dan Laurențiu, „Tăgade”, LCF, 1971, 8; Adrian Popescu, „Tăgade”, TR, 1971, 8; Horia Bădescu, „Tăgade”, ST, 1971, 2; Florența Albu, Ceremonie pentru cuvinte, VR, 1979, 10; Eugenia Tudor-Anton, Cavalerul blândelor amiezi, RL, 1983, 15; Scarlat, Ist. poeziei
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
și istoric literar, eseist. Este fiica Guerrinei (n. Borsatti), profesoară, și a lui Gheorghe Clondescu, inginer. Absolventă a Liceului „I.L. Caragiale” (1961) și a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1966), G. a fost redactor la „Scânteia tineretului” (1966-1968) și la „Luceafărul” (1968- 1970). S-a stabilit în 1970 în Germania, unde și-a continuat studiile. Între 1970 și 1976 a urmat la Universitatea Tehnică din Aachen studii de filosofie (specializare în fenomenologie), romanistică și comparatistică. Din
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
în Polonia (1956-1958), redactor-șef al redacției de scenarii din Studioul Cinematografic București (1960-1962), redactor-șef al revistelor „Cinema” (1963) și „Contemporanul” (1964-1966). Ocupă funcția de vicepreședinte al Radioteleviziunii Române (1966-1970), este corespondent special în Franța (1970-1971), reporter la „Almanahul «Scânteia»” (1970-1980), vicepreședinte al Asociației Cineaștilor (1974-1990), ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Varșovia (1993-1999). Debutează la „Flamura Prahovei” (1948), cu un grupaj de schițe și povestiri, iar editorial, cu volumul de reportaje Scrisoare din Moscova (1954). Este distins cu
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
poate face fără o poziționare oricît de polemică față de Barthes, New Criticism, formalismul rus sau hermeneutica germană (aici Gadamer este preferatul lui Compagnon). Dintre toți criticii excesivi aduși În ring Barthes este, În lumina textului lui Compagnon, singurul care scapără scîntei de luciditate și acceptă punctual efemeritatea oricărei supralicitări. Barthes ilustrează prototipil teoreticianului visat de Compagnon: unul care-și dă seama de condiția lui primă de scriitor și a operei sale, autolegitimată ca document experiențial iar nu științific. Numai că această
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de crâng”, „Duminica copiilor”, „Cuvântul moldovenesc”, „Muguri”, „Viața salariaților publici”, „Flacăra”, „Graiul copiilor”, „Muncitorul național român” ș.a. A fost secretar de redacție la „Ideea” (1921). O seamă de publicații în care semnează C. sunt din Turnu Măgurele: „Victoria”, „Îndreptarea”, „Secerea”, „Scânteia”, „Drum nou”, „Oltul”. A editat o revistă ilustrată pentru copii, „Fluierașul” (1910, 1912-1913), împreună cu Ion Jelea și Teodor Castrișanu, precum și „Cimpoiul fermecat”. A mai înființat foile „Îndrumarea” (Turnu Măgurele, 1913-1914), pentru săteni, și „Gazeta noastră” (Turnu Măgurele, 1925-1935), destinată institutorilor
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
adjunct la revista „Echinox”. Din 1972 optează hotărât pentru gazetărie: este redactor la „Viața studențească”, între 1974 și 1979 lucrează ca redactor-șef adjunct la „Viața studențească” și la „Amfiteatru”, iar între 1979 și 1987 ca redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului” și redactor-șef la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. În această perioadă realizează în fiecare an pe litoral, la Costinești, revista „Secvența”. Între 1987 și 1989 este redactor-șef la revista „Teatrul”, de unde va demisiona în decembrie 1989. În
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
gazetărie: este redactor la „Viața studențească”, între 1974 și 1979 lucrează ca redactor-șef adjunct la „Viața studențească” și la „Amfiteatru”, iar între 1979 și 1987 ca redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului” și redactor-șef la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. În această perioadă realizează în fiecare an pe litoral, la Costinești, revista „Secvența”. Între 1987 și 1989 este redactor-șef la revista „Teatrul”, de unde va demisiona în decembrie 1989. În ianuarie 1990 debutează în presa particulară, în cotidianul „Observator
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
oferit de fiecare dată un aport de noutate în interpretare: existențialismul de tinerețe al lui Preda a apărut mai clar, iar studiul despre Beniuc propune un scriitor angajat, dar nu comunist, ci naționalist, în preajma viziunii legionare. În „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, C. a publicat fragmente dintr-o istorie a literaturii române din perioada proletcultistă, întemeiată pe lectura completă a presei epocii. Amână însă publicarea în volum a celor 1400 de pagini redactate. SCRIERI: Personaje de rezervă, București, 1985; Lumea literaturii
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
poet” a „României literare”, Geo Dumitrescu îi publica un grupaj de poeme semnate George Buzinovski. A continuat să colaboreze susținut cu poezie la cele două reviste care l-au lansat și cu critică și publicistică literară la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Magazin”, „Contrapunct”, „Longitudini”, adoptând și diferite pseudonime (Polyphem, Lector etc). În volum, un predebut l-a constituit placheta de poeme Copacul îngândurat, semnată George Buzinovski și apărută în suplimentul „Biblioteca Literatorul” al revistei „Argeș” (6/1972
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
București - 14.VI.2002, București), prozatoare și eseistă. Este fiica Mariei (n. Găvrilaș) și a lui Constantin Cristescu, procurist. După studii medii la Liceul „Gh. Lazăr” (1957-1961), a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966). Este redactor la „Scânteia” (1966) și la „Amfiteatru” (1966-1969), unde și debutează cu proză. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. cu proză, eseuri, interviuri, recenzii. Drumul parcurs de prozatoare a fost unul dintre cele mai neobișnuite și imprevizibile
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
face apel la conștiința de patrie și de popor mare (în urma Unirii din 1918), ceea ce modifică vechiul aspect idilic al luptei culturale: „Dacă astăzi pornim din negreala tiparului și din nesimțirea hârtiei această revistă este ca să o semănăm cu câteva scântei, și nu pentru bucuria deșartă de-a pune slove pe pagini și de-a ne iscăli dedesubt. Liniile noastre sunt destinate să străbată cu nervi și foc materialul tipografic, cu credințe, speranțe și sincerități; și avem impresia scriind aceste prime
CUGETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286560_a_287889]
-
publicist. Este fiul Luciei (n. Filotti) și al lui Dimitrie Ignat, avocat. După terminarea Liceului „Spiru Haret” din București, face studii la Universitatea de aici, luându-și licența în filosofie (1941). A lucrat ca redactor și redactor-șef adjunct la „Scânteia” (1945-1962), ca redactor-șef adjunct la „Lupta de clasă” (1962-1981). Între 1948 și 1950 și între 1969 și 1982 a fost profesor și decan al Facultății de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu” din București. A colaborat la „Viața românească”, „Diplomat
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
1962-1981). Între 1948 și 1950 și între 1969 și 1982 a fost profesor și decan al Facultății de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu” din București. A colaborat la „Viața românească”, „Diplomat Club”, „Anotimpuri literare” (Timișoara) ș.a. Publicist militant, conducător la „Scânteia” al sectorului cultural, semnatar al unora dintre cele mai dogmatice articole de directivă literară din perioada stalinistă și din cea imediat următoare, I. demasca ceea ce el numea „falsele «modele»”, fiind împotriva revenirii numelor lui Ion Barbu și Lucian Blaga, în timp ce
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
face școala primară în comuna natală și liceul la Vișeu de Sus. În 1951 obține diploma de inginer la Institutul de Căi Ferate, lucrând apoi ca inginer la CFR (1951-1972). Debutează în 1932, la Iași, într-o revistă de stânga, „Scânteia”. Tot la Iași îl cunoaște pe Mihail Sadoveanu, de la care primește primele îndrumări în privința scrisului. Între 1936 și 1939 redactează la Brașov, împreună cu V. Spiridonică, o revistă a scriitorilor tineri, „Front literar”. Se leagă spiritual de revista „Lanuri” din Mediaș
DANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
arte frumoase”. Revista își propune să sprijine „interesele teatrale românești”, ale „tuturor creațiilor în această limbă” (A. D. Xenopol, Un cuvânt înainte), inclusiv ale pieselor de teatru autohtone. Rubrici: „Știri artistice”, „Poșta redacției”. Colaborează cu articole despre teatru A. D. Xenopol, V. Scânteie, State Dragomir, Rudolf Suțu, C. Săteanu, A. Steuerman. V. Scânteie traduce un fragment din piesa Femeia oficială de Hans Olden. Revista mai conține diferite materiale despre muzică și pictură, informații culturale. Alți colaboratori: G. Musicescu, P.S. Alexandrescu, Sever Mureșianu, N.A.
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Școala Normală „Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca (absolvită în 1973). Funcționează ca învățătoare în satul Dealul Rășinarilor și la Negreni. Debutează în „Steaua” (1986) cu poezia Ca o mână apărându-se-n vis. Colaborează la „Tribuna”, „Transilvania”, „Familia”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii Tineretului»”, iar după 1989, la „Dacia literară” „Excelsior” (Cluj), „Minerva” (Bistrița) ș.a. Este prezentă în volumul colectiv Cărări spre oameni (1985) și în volumul Flacăra vieții (1987). Primul volum personal de versuri, Manual de târâre, îi apare în 1992. Poezia
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
a criticii. Un volum de versuri, Celălalt (1982), eclectic și livresc, nu a stârnit ecouri deosebite. SCRIERI: Arghezi și folclorul, București, 1966; Permanențe ale criticii, București, 1968; Ipostaze, Cluj, 1970; Celălalt, Cluj-Napoca, 1982. Repere bibliografice: Mircea Ciobanu, Note de lector, „Scânteia”, 1966, 7108; Dumitru Micu, Periplu, GL, 1967, 21; Mihai Ungheanu, Domițian Cesereanu, „Permanențe ale criticii”, LCF, 1969, 4; Ov. S. Crohmălniceanu, „Permanențe ale criticii”, RL, 1969, 9; Alexandru George, Marele Alpha, București, 1970, 45-53; Nicolae Manolescu, Domițian Cesereanu, „Ipostaze”, CNT
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
la Facultatea de Filologie a Universității din Iași, secția limba și literatura română, pe care o va absolvi în 1964. Încă student, în 1961, debutează cu versuri în „Iașul literar”, alte poezii fiindu-i găzduite de „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra Iașului”, „Ateneu” și „Ramuri”. Repartizat inițial la liceul din Săbăoani, în județul Neamț, va lucra ulterior ca redactor la ziarul „Flacăra Iașului” (1967), apoi la „Scânteia tineretului” (1967-1969), în 1968 apărându-i și prima plachetă lirică, intitulată Ce
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
Iașul literar”, alte poezii fiindu-i găzduite de „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra Iașului”, „Ateneu” și „Ramuri”. Repartizat inițial la liceul din Săbăoani, în județul Neamț, va lucra ulterior ca redactor la ziarul „Flacăra Iașului” (1967), apoi la „Scânteia tineretului” (1967-1969), în 1968 apărându-i și prima plachetă lirică, intitulată Ce se numește toamnă. Între 1969 și 1972, poetul-ziarist este secretar „pe probleme de școli” al Comitetului Județean UTC Iași, apoi director al Casei de Cultură a Tineretului și
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
Iași, 1984; Plopi fără soț, Iași, 1987; A treia noapte după răstignire, Iași, 2001. Repere bibliografice: Gheorghe Drăgan, Doi poeți, CRC, 1966, 15; Sergiu Adam, Ion Chiriac, „Ce se numește toamnă”, ATN, 1969, 3; Nicolae Baltag, „Ce se numește toamnă”, „Scânteia tineretului”, 1969, 6126; N. Corivan, „Ce se numește toamnă”, LCF, 1969, 13; Al. Andriescu, Ion Chiriac, „Răsărit de fată mare”, CL, 1970, 6; Mihai Drăgan, Poezia lui Ion Chiriac, CRC, 1973, 46; Daniel Dimitriu, Poezii de dragoste, CL, 1977, 6
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
Universul literar” și „Curentul literar”. Este redactor la ziarele „Timpul” și „Ecoul”. Publică la „Claviaturi”, „Curentul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizont”, „Universul literar”, „Vremea” ș.a. Atitudinea sa antirăzboinică și antifascistă îl determină să participe la fondarea, în 1944, a ziarului „Scânteia”. Este, în același timp, unul dintre inițiatorii revistei literare „Agora” (1947) a Fundației Regale „Mihai I” și participă la editarea publicației „Caiet de poezie”, supliment al „Revistei Fundațiilor Regale” (1946-1947). A mai fost consilier de presă în Ministerul Artelor și
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Marinescu) și al lui Ion Chiriță, învățători. A urmat liceul la Bârlad, după care s-a apucat să facă studii politehnice, fără însă a le termina. Scurtă vreme a fost luptător de circ. După un timp a devenit redactor la „Scânteia” și „Luceafărul”. În 1970 este ales secretar al Asociației Scriitorilor din București, iar din 1977 vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. În 1988 se stabilește în Germania. Evoluția scrisului lui C. a însemnat o trecere de la proza convențională realist-socialistă a anilor ’50
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]