7,557 matches
-
destinație specială. Templul principal, centrul întregului complex, se numește “bote” și are o formă dreptunghiulară. Încăperea bote-ului, largă de obicei, are o parte centrală despărțită de două alte încăperi laterale prin două rânduri de coloane. Totul este ornamentat cu sculpturi și gravuri, iar plafonul, făcut din lemn, poartă figuri care imită stelele. La fel de îmbelșugat ornamentate sunt și coloanele masive, cu gravuri și picturi reprezentând de obicei scene din Ramayana. În mijlocul încăperii se găsesc câteva statui reprezentându-l pe Buddha în
Temple în Thailanda () [Corola-website/Science/307695_a_309024]
-
apară pe stemă. Deși tema a fost ușor schimbată în decursul timpului, numărul capetelor a rămas constant. Originea lor poate fi derivată din stema provinciei istorice Västerbotten, care reprezintă un ren. Umeå are mai multe muzee, printre care parcul cu sculpturi umedalen și muzeul în aer liber Gammlia, alături de muzeul regiunii. Regiunea se evidențiază și prin numeroasele și generoasele piste ciclistice amenajate în scopuri turistice. În septembrie 1965 a fost inaugurată Universitatea din Umeå, pe atunci a cincea universitate a Suediei
Umeå () [Corola-website/Science/307707_a_309036]
-
au fost Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și Emanoil Bardasare la pictură și Constantin Stahi la gravură și xilografie În anul 1893, Octav Băncilă a absolvit Școala de belle arte după care a urmat cursurile de istoria artelor, anatomie și estetică, precum și de sculptură, obținând o medalie de bronz clasa a III-a la concursul de bust antic (1888-1889). Octav Băncilă a fost foarte atașat de Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, dovadă stând faptul că mai târziu i-a făcut portretul. Băncilă l-a prins pe Panaiteanu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
toamna anului 1871 Curtius, însoțit de o echipă numeroasă de colaboratori, a făcut o călătorie de studii la Olimpia și a început excavații arheologice. Echipa condusă de Curtius a reușit să găsească statuia lui Hermes de Praxitele și multe alte sculpturi de mare valoare artistică. Din echipa de specialiști care l-a însoțit cu această ocazie au făcut parte și arhitecții Friedrich Adler și Wilhelm Dörpfeld. Tot în această perioadă a început cooperarea dintre Curtius și Johann August Kaupert. Ernst Curtius
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]
-
roșie. În Europa, cea mai apreciată marmură este cea de Carrara (Italia), faimoasă pentru marmura sa de culoare albă, respectiv gri-albăstruie, ambele de o calitate deosebită. Blocuri de marmură albă, precum cea de Carrara, au fost întotdeauna apreciate în domeniul sculpturii. Această preferință are de-a face cu anumite caracteristici ale pietre precum: moliciune, omogenitate și o rezistență destul de mare la fisurare și spargere. De asemenea, indicele de refracție scăzut al calcitului permite luminii să pătrundă mai adânc în piatră înainte de
Marmură () [Corola-website/Science/306557_a_307886]
-
moliciune, omogenitate și o rezistență destul de mare la fisurare și spargere. De asemenea, indicele de refracție scăzut al calcitului permite luminii să pătrundă mai adânc în piatră înainte de a fi reflectată în afară, aspect ce conferă personalitate și dă viață sculpturilor. În România, cea mai importantă sursă de marmură este zăcământul de la Rușchița (marmură de Rușchița).
Marmură () [Corola-website/Science/306557_a_307886]
-
cele din mijloc fiind unite printr-o arcadă în cintru. Domnitorul Mihail Sturdza a împodobit interiorul bisericii și a ridicat alături, în anul 1833, un mausoleu de marmură albă pentru a adăposti mormintele membrilor familiei sale. Monumentul amintește de începuturile sculpturii statuare din Moldova. În curte se află casa numită „palatul de pe ziduri“ sau „Palatul Sturdza“, construită între anii 1818-1819 cu parter și etaj, restaurată ultima dată în 1982-1983. În curte se mai găsesc ruinele vechilor case boierești de pe timpul lui
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
albă pentru mormintele membrilor familiei sale. Mausoleul este realizat în anul 1842 de către sculptorul italian Francisc Vernetta, venit din Odesa, și are încrustat la baza sa stema familiei Sturdza. Acest monument este unul dintre primele monumente din Moldova, marcând începutul sculpturii statuilor și a monumentelor de for public. La baza monumentului se află o placă de marmură albă care pe o parte are încrustată stema familiei Sturdza, iar în partea opusă are inscripționat un text cu caractere chirilice. Lângă placă, de
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
se află cu familia sa la Grasse. Se întoarce totuși în 1791 la Paris. Protejat de prietenul său, pictorul Louis David, membru al ""Convenției"", intră în ""Commune des Arts"", care luase ființă în 1793 în locul Academiei Regale de Pictură și Sculptură. Devine membru al Conservatorului de Arte și Meserii pentru științe aplicate și se ocupă cu administrarea și organizarea colecțiilor de artă ale viitorului muzeu Louvre. Începând din 1797 preia expedierea operelor de artă către un nou muzeu, ce va fi
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
Tintoretto - unul din cei mai remarcabili reprezentanți ai școlii venețiene de pictură a secolului al XVI-lea. Paolo Caliari (zis "Veronese") s-a născut în anul 1528 la Verona. De la tatăl său, Gabriele Caliari - un pietrar cu solide cunoștințe de sculptură și arhitectura - a învățat să modeleze argilă și a deprins extraordinarul simt al formei de care va profita în creația să. În 1541 intra că ucenic în atelierul lui Antonio Badile, un pictor renumit în Verona, reprezentant al curentului tradițional
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
său. Nu se știe unde și-a făcut ucenicia artistică, dar primele sale lucrări sunt apropiate de manierismul lui Parmigianino (1503-1540) sau de stilul lui Andrea Schiavone (1510-1563). Tintoretto și-a format propriul stil, îndeosebi exersând cu perseverența desenul, studiind sculpturile, desenele și gravurile colecțiilor venețiene. În 1539 era deja un pictor independent, cum reiese dintr-un act elaborat de un notar public, în care regăsim numele lui Tintoretto. Acesta avea pe atunci 20 de ani și locuia în "Campo Sân
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
este invitat la curtea din Mantua pentru a supraveghea personal amplasarea pânzelor. Probabil aceasta este singura lui călătorie în afara Veneției. Unii istorici de artă presupun că în tinerețe ar fi vizitat și Romă, lucru sugerat de influență evidență exercitată de sculpturile lui Michelangelo asupra creației sale. Compoziții alegorice și pe teme laice Pe data de 30 martie 1594, Tintoretto își redactează testamentul în care își desemnează soția ca fiind principalul său moștenitor. Câteva luni mai târziu se îmbolnăvește în cursul epidemiei
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
împreună cu fii săi, Antonio și Tullio, au proiectat și construit bisericile "San Giobbe" și "Santa Maria de' Miracoli", fațada și portalul "Scuolei di San Marco", mausoleul pentru Andrea Vendramin în biserica "Santi Giovanni e Paolo", cea mai însemnată operă de sculptură a Veneției, alături de "Colleoni" realizați de Andrea del Verrocchio (1432-1488) și Alessandro Leopardi (1450-1523). În anii 1574 și 1577, Palatul Dogilor este de două ori devastat de incendii, opere de valoare ale lui Bellini, Tițian, Pordenone, Tintoretto și Veronese au
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
mantia regală, pavilionul regal și cifra regală. Coroana, ca simbol al puterii, este întâlnită în teritoriile românești încă din timpul Domnilor români, ca însemn principal al puterii supreme. Coroanele descrise în diferitele reprezentări, păstrate până în zilele noastre (picturi, portrete domnești, sculpturi) nu sunt reproduceri ale coroanelor reale, acesta fiind și motivul pentru care formele coroanelor sunt atât de variate, ele având doar menirea de a simboliza suveranitatea. În picturile realizate ca urmare a diverselor ctitorii, pe unele monede sau pietre funerarii
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
(n. 3 noiembrie 1921, Chișinău - d. 5 ianuarie 1995, București) a fost un sculptor și pictor român - moldovean de origine poloneză, autor a sute de sculpturi cu o însemnătate deosebită pentru patrimoniul cultural al României și Republicii Moldova, expuse în locuri din întreaga lume. s-a născut în orașul Chișinău, în familia Mariei și a lui Stanislav Ostap. Deoarece tatăl său era de origine poloneză, în perioada
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
București, după care a urmat o perioadă de activitate intensă. Ani la rând a făcut parte din comisia de îndrumare, desfășurând o bogată activitate culturală în cadrul Sindicatului Sanitar județean Brașov, ulterior devenind membru în comitetul de conducere al secției de sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din București. A fost șef de colectiv la mai multe lucrări de artă monumentală, participând astfel la formarea de tineri artiști, pe care i-a instruit benevol, ajutându-i financiar pe cei mai săraci dintre ei
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
ajutându-i financiar pe cei mai săraci dintre ei. A realizat documentări în minele de la Lupeni și Baia Mare, în diferite întreprinderi siderurgice de la Brașov, în gospodăriile agricole de la Hărman etc., pentru a înțelege specificul activității desfășurate acolo și a realiza sculpturi cât mai reușite. El a donat minerilor o treime din suma ce trebuia să i se achite pentru „Monumentul Ostașului Român”, dezvelit în 1960 în Câmpia Tineretului din Baia Mare, în scopul de a li se îmbunătăți condițiile de muncă. Multe
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
cauze umanitare. Artistul Andrei Ostap a murit în 1995 după o grea suferință. La un an după decesul lui Andrei Ostap, familia sa a dorit să îndeplinească dorința sa din urmă: donarea a peste 300 de desene și lucrări de sculptură Muzeului de Artă din Chișinău - Republica Moldova, practic a peste 50% din opera sa. Din păcate, după 10 ani, când fiica artistului, Wanda Ostap, membră a Academiei Europene de Artă, expert în iconografie (Italia), expert și traducător pe lângă tribunalele din Belgia
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
care realizează o reprezentare artistică, estetică sau poetică, prin forme sau volume. Termenul este considerat de unii ca fiind o formă mai restrânsă și învechită pentru arte vizuale, desemnând la origine, în tradiția iluministă, artele așa-zis majore precum pictura, sculptura, desenul și gravura. În limba franceză termenul își are originea în latinescul "ars" și grecescul "plastikos" și definea la origine artele exprimate tridimensional, precum sculptura sau arhitectura, înglobând ulterior pictura, desenul și gravura. Prin raport cu artele decorative sau artele
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
pentru arte vizuale, desemnând la origine, în tradiția iluministă, artele așa-zis majore precum pictura, sculptura, desenul și gravura. În limba franceză termenul își are originea în latinescul "ars" și grecescul "plastikos" și definea la origine artele exprimate tridimensional, precum sculptura sau arhitectura, înglobând ulterior pictura, desenul și gravura. Prin raport cu artele decorative sau artele aplicate, care erau considerate minore în special în perioada neoclasică și academistă (sfârșitul secolului al XVII-lea până în cea de-a doua jumătate a secolului
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
A fost Seymour H. Knox cel care a finalizat noua construcție realizată pe baza proiectului lui Gordon Bunshaft în a doua jumătate a anilor '50. Noul muzeu a fost inaugurat în 1962. Una dintre atracțiile principale ale muzeului este Grădina Sculpturilor (S. Garden), care se află în centrul noii aule. Prin vitraliile care desparte edificiul de grădină pot fi admirate cele 14 sculpturi prezente aici. Cei mai mari artiști reprezentați sunt: George Rickey, Lucio Fontana, David Smith și alții.
Albright-Knox Art Gallery din Buffalo () [Corola-website/Science/306898_a_308227]
-
a anilor '50. Noul muzeu a fost inaugurat în 1962. Una dintre atracțiile principale ale muzeului este Grădina Sculpturilor (S. Garden), care se află în centrul noii aule. Prin vitraliile care desparte edificiul de grădină pot fi admirate cele 14 sculpturi prezente aici. Cei mai mari artiști reprezentați sunt: George Rickey, Lucio Fontana, David Smith și alții.
Albright-Knox Art Gallery din Buffalo () [Corola-website/Science/306898_a_308227]
-
împărțită, pentru aceasta în 1960, la numai 4 ani după dispariția sa, a fost creată o fundație care a transformat în muzeu casa din Zollikerstrasse, casă în care industriașul adunase colecția sa care consta în 168 de tablouri și 30 sculpturi. În 1960 muzeul a fost deschis publicului. Muzeul - de câtva timp - concesionează deseori opere cu împrumut pentru marele mostre în întreaga lume; din această cauză este posibil ca unele dintre exponate să nu fie disponibile vizitatorilor uneori.
Colecția Bührle din Zürich () [Corola-website/Science/306899_a_308228]
-
există un lapidariu în care, pe lângă pietre funerare medievale există și o copie a Columnei lui Traian, de la Roma. În Muzeul Colecțiilor de Artă, din București, în lapidariul Galeriei de Artă Veche Românească, se păstrează o serie de piese de sculptură în piatră, care au aparținut inițial unor monumente de arhitectură veche românească, monumente dispărute în diferite circumstanțe, unele demolate în beneficiul unor sistematizări de la finele secolului XIX, altele rezultând din demolările iraționale din anii '80, între care pietre de mormânt
Lapidariu () [Corola-website/Science/306927_a_308256]
-
Decebal sculptat în stâncă, a fost un proiect a cărui inițiativă a aparținut lui Iosif Constantin Drăgan, fondator al Fundației Europene Drăgan. Proiectul a debutat în anul 1994 după schițele unui sculptor italian și a fost încheiat în anul 2005. Sculptura se află situată la gura de vărsare a râului Mraconia în Dunăre, are o înălțime de 40 m și o lățime de 25 m. Peștera Gaura Chindiei II este situată în apropierea localității Pescari (județul Caraș-Severin) la 80 m altitudine
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]