6,619 matches
-
dominicanii și franciscanii. Convertirea de tip franciscan se caracterizează printr-o trăire fraternă, în unire cu toți oamenii și cu întreaga creație, sub cerurile aceluiași Dumnezeu, care se manifestă prin iubire și care ne sfințește și ne răscumpără. Cu mintea senină și inima curată misionarul franciscan împarte cu frații tot ce are, cu dăruire de sine și spontaneitate și astfel cele mai îndărătnice suflete sunt îmblânzite. De pe o rogojină sau dintr-un bordei, el trece cu naturalețe în palatele prinților, și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
civilizație întemeiată pe disprețul cărnii, preeminența familială și inegalitatea dintre sexe. Se revenim la primele pagini ale romanului. Abia ieșită din adolescență, Jeanne întruchipează perfect modelul gâsculiței ingenue. Cu toate că tatăl său, un gentilom, iubește natura, "dezmierdările nemeșteșugite ale animalelor, legile senine ale vieții", el o trimisese, pe când fata avea doar doisprezece ani, într-o mănăstire din Rouen. Până să împlinească șaptesprezece ani, tânăra fusese ținută acolo, "închisă cu asprime între ziduri de mănăstire, neștiută și neștiutoare de cele omenești". Pe lângă instruire
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tainică, încât îl împinse pe Julien cu amândouă brațele, ca o nebună, și fu cât pe ce să cadă pe spate". Din acea clipă, în ciuda plăcerii de netăgăduit pe care i-o provocase sărutul, în sufletul tinerei fete, până atunci senin și încrezător, începe să crească neliniștea. Neliniște care se va amplifica, va spori necontenit până în momentul în care, la coborârea serii, se va strecura în așternuturile "cam reci", în așteptarea "acelui nu știu ce, abia bănuit, pe care i-l anunțase tatăl
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
iartă-mă, parcă-mi vine să plîng. Nu-i prietena mea. Nu-mi pasă unde stau, șoptesc și mă las să alunec pe banchetă, într-un colț. De unde vii, domnișoară? Mă întreabă rîzînd un tînăr cu barbă blondă și ochi senini. Din România, dar am trecut întîi prin Italia. Oho! Vezi, papa, se adresează celui mai vîrstnic din grup, dumneata nu te duci nici pîn' la Paris! Lași bunătate de bani să zacă-n bancă și-ți ruginesc încheieturile. Și domnișoara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
într-adevăr să-l ascult pe Cochereau acolo, în decorul familiar al Sălii Radio, din preajma casei mele. Și mai ales, dacă vreau să-l văd. Dacă vreau să văd bagheta lui Garaguly și chipul tînăr sau bătrîn, urît sau frumos, senin sau încordat al organistului aplecat deasupra clapelor... În clipa asta, Apusenii se estompează, liniștea se sparge în mii de cioburi și imagini șterse de trecerea timpului, acompaniate de acorduri impresionante de orgă încep să se prelingă pe creste. Și iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
concertul lui Pierre Cochereau; că sunetele orgii sale înseamnă, pentru mine, mulțimea aceea încremenită într-o unică suflare, sub boltele catedralei; că nu vreau să-l văd; că nu vreau să știu dacă e tînăr sau bătrîn, frumos sau urît, senin sau încordat, cînd mîinile sale ating clapele și tălpile apasă pedalele. Cochereau și orga lui se confundă cu arcurile de piatră, cu vitraliile, cu fluviul. Cochereau și orga sa nu reprezintă pentru mine nimic real. Sau poate că, dimpotrivă, reprezintă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
albastre. Se apropie seara, una din serile acelea calde și blînde, ce lunecă molcom deasupra Asiei Centrale, după o zi călduroasă. Oferim țigările noastre gazdelor atît de îndatoritoare care ne întreabă: E darul vostru? Da. Ne zîmbesc și le acceptă senini și demni, fără false ezitări, căci așa este normal: să împarți ceaiul și țigările cu prietenii. Ne ridicăm de pe covor, ne încălțăm în prag și înainte de a pleca la drum, ne înclinăm frumos către cele trei siluete ghemuite în umbră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Dar războiul m-a lovit și pe mine destul de dureros. Singurul meu copil care era pilot în aviația civilă este trecut în aviația militară și instruit pentru a fi trimis la măcel în Rusia. Care părinte mai poate avea zile senine, când se intră în astfel de făgașuri, când la ușă stă de pază îngerul morții? Ce sens mai are în astfel de împrejurări cuvântul patriotism etc., mulți ochi se deschid și multe minți înțeleg mai limpede viața în situații de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
refuzat. În anul [1965] am fost pensionat de la Institut cu 1876 lei și completare de la Uniune 1119 lei odată cu scoaterea la pensie, mi se face numirea de profesor consultant cu o indemnizație lunară de 1502 lei. Încep acum zile mai senine, sănătatea este bună, a revenit și buna dispoziție, dor de lucru, oarecare senzație de libertate, de care m-am bucurat ca unul scăpat de la pedeapsă. * Am lucrat cu spor în anii aceștia și mă gândeam iar la o expoziție. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
întinde neted, cu iarba deasa unduind mătăsoasa în bătaia vîntului. Soarele arde puternic, trimițându-și săgețile sale ascuțite printre cămășile zdrențuroase ale cosașilor care trag brazda lata prin fâneața ce începe să deie în copt. Niciun nor rătăcit pe cerul senin, nicio adiere de vânt, doar fâsâitul tăios al coaselor care aliniază brazdele una cate una precum undele unui parau de munte. - Ghio, băi Gheo, băi!... Unde e teaca și custura? întreabă un cosaș mai bătrân, căruia îi șiruia transpirația grăbita
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
muls de la vacile din bătătura. Apoi vag, pe sub părul ei nins de ani, fruntea i se umple de gânduri. Mâine începe o altă zi, iar cosași, iar mămăligă, iar fasole, sau cine știe ce pentru traista cu merinde. Cerul este gol, albastru, senin. Cu mâinile pavăza deasupra ochilor, bunicul caută iar o pala, un nor, cu gândul la căpițele rămase în câmp. Deodată se aude un tunet răzleț, în depărtare, la început slab, apoi brusc mai tare, mai aproape, bubuind puternic. În curând
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
asta o făcea și mai fermă în hotărârea ei de a rămâne virgina pentru că, isi zicea ea, armata e o chestiune mult prea serioasă, presupune credință, puritate morală, devotament, iar spionajul militar este mult mai dur... Fața ei era însă senina, nu lasă nicidecum să se întrevadă noianul de gânduri care o chinuiau, făcând-o să fie dârza, demnă și mai ales curajoasă în fața "dușmanului". Proful se dezbrăca imediat, zicând că se grăbește pentru că urma să vină Luana de la scoala. Nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cam terminaseră toate proviziile. Pe Lăură mâncarea nu prea o interesa. Făcea foame tot timpul, de teamă să nu cumva să ia în greutate. Avea o siluetă perfectă și nu-și dorea să o piardă. Poate că cirumstanțele justificau aerul senin pe care-l afișa, dar amintea prea mult de virtuozitatea cu care se pricepea să joace teatru. Ada și Maria o invitară la masă, dar ea le refuză politicos, fără a fi măcar curioasă să afle ce mâncau ele, ca să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
drumul de întoarcere înainte de oră nouă într-o atmosferă plăcută, plină de veselie. Urma să poposim curând în Bulgaria și să oprim la un shop pentru a mai face ultimile cumpărături. Era o zi de vară perfect liniștită cu cer senin, fără pată. Lăură vorbea puțin, gândul ei era plecat departe, înapoi la Giannis. Când am ajuns la Sofia, autocarul a luat-o pe varianta, desi noi am fi dorit mult să vedem Catedrală. Lăură cunoștea foarte bine această țară, deoarece
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
incontinența afectivă. b1. Euforia este modificarea de dispoziție cea mai clasică și cea mai întâlnită la bolnavii cu SM. Euforia bolnavului cu SM poate fi definită ca o stare de bună dispoziție, de fericire, de bine, în care pacientul apare senin și vesel, se descrie ca fiind sănătos, este optimist în ceea ce privește viitorul. Această stare se deosebește de labilitatea emoțională a râsului spasmodic, întrucât este vorba de o dispoziție permanentă. Nu este însoțită de nici o pierdere a ideilor, nici de hiperactivitate, ca
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mare trebuia pusă în termeni aleși, fără de care nu era prelegere”. Apoi oratorul nu avea voie să se folosească de nici un fel de notițe; „El trebuia să apară brusc ca ieșit din pământ înaintea publicului, ca un fel de Mefistofel...senin stăpân pe dânsul și pe subiect, plutind în regiuni științifice înalte, el trebuia să lase să curgă cuvintele din gură fără efort, și odată cu vorbele valuri de știință, de învățătură și de mărime”. Conferința trebuia să ia sfârșit cu 5
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
o probă a ignoranței sale în materie de istorie romană. Dincolo de acest aspect, se poate susține, dimpotrivă, că dramaturgul român avea o bună cunoaștere a lumii clasice. Atras de Antichitate în ultimii ani ai vieții, acesta a oferit o imagine senină a epocii augustane în Fântâna Blanduziei (1884) și o imagine dramatică în Ovidiu (1885), el proiectând să scrie și tragedia Virgiliu pentru a întregi o trilogie închinată marilor poeți ai clasicismului latin. După mărturia prietenului său Ollănescu-Ascanio - traducătorul lui Horațiu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
urzită de Ovidiu, și apelează în acest scop la același Rutuba și la histrionul Pinax, cândva autor al unei tragedii fluierate de public, prin care spera să rivalizeze cu Euripide (II 3). Soțul Corinei îl urmărește cu dușmănie neîmpăcată pe seninul poet. Ovidiu e însă incapabil de adversitate împotriva cuiva : Eu nu cunosc ce-i ura cu infernalu-i chin/ Am numai oaspeți veseli și blânzi în al meu sân :/ Amor, prietenie, senin, compătimire,/ Tovarăși scumpi de cale ce duc la fericire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aceea a Ifigeniei, atât de greu de înțeles pentru cei din jur, nu reprezintă o probă de pasivitate sau de fatalism, ci demonstrează o înțelegere superioară a destinului. Meșterul Manole, Miorița și Ifigenia au în comun motivul morții violente acceptate senin și transformate în sacrificiu creator. Piesa de tinerețe, prea apropiată de dezbaterea intelectuală și poate lipsită de vână dramatică autentică, este importantă prin modul în care prefigurează preocuparea constantă a istoricului religiilor pentru problematica morții rituale. El atașează astfel motive
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ți se pare că trebuie să te jertfești... ca să alini o suferință care... e cu totul alta decât crezi - III 13). Speriată și mai nefericită decât oricine (III 10), Casandra, figura cea mai luminoasă a piesei, singura care merită zile senine, este și ea o ființă condamnată (Cântărind în mâini fericirea, mi s-a scurs printre degete - IV 7). La banchetul final - constată gardienii care preiau parțial rolul corului antic - eroii beau și tac fiecare în felul lui și totuși cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
treizeci de ani, și dă greutate acuzației privitoare la influența nefastă a lui Socrate asupra tinerilor îndemnați să-și depășească părinții și propriile limite. Protagonistul lui Dumitru Solomon își percepe altfel sfârșitul decât eroul lui Platon. În Phaidon, Socrate așteaptă senin momentul marii treceri, căci rămâne convins că viața este doar o pregătire pentru moarte, că înțeleptul trebuie să râvnească necontenit la cunoașterea pură pe care o poate atinge doar după ce sufletul lui nepieritor se desparte de trup și pornește în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
unei destinații. Eram în toiul verii din anul 1940, așa că desele popasuri, unele sub cerul liber, nu constituiau probleme pentru noi, copiii, care vedeam în toate acestea un fel de aventură, mai ales că vremea dobrogeană era atunci caldă și senină. Pe parcurs, când eram găzduiți la diferite familii, acestea păreau că înțeleg drama noastră, iar gesturile lor erau pline de omenie, cu toate că gospodăriile lor erau destul de modeste. Ce știam eu, băietanul de atunci? Pentru mine totul părea un fel de
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
mama erau purtate deseori în lipsa noastră, ceeace înainte nu se întâmpla. Mama, însă, era mereu cu noi, era ca o oglindă în care se reflecta întreaga noastră viață de familie și care încerca mereu să păstreze în ea o imagine senină și liniștită. Dar de ce, de la un timp când abia trecuse un an de la refugiul nostru ceva de neînțeles s-a petrecut la mama? Atunci nu am putut să înțeleg pe deplin această schimbare, acum, însă, pot explica totul privind și
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
Franță bulversată, rămân și azi sau mai ales azi aproape de noi pentru că întrețin interesul maxim pentru umanism, cultură, carte. Ca orice capodoperă, Eseurile îndeamnă la un alt mod de percepție și înțelegere și parcă vedem cu alți ochi, mai limpezi, senini, pașnici, lumea din jurul nostru. Mai mult, și duhul locului e sesizat cum se cuvine, îl simți ca pe un suflu năvalnic, ca pe un bun dăruit în care te bucuri de bucuria altuia. Ajunsesem cu lectura la ultimele pagini când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unde divine ce induc blândețe în viața târzie, iar zvonul lor ritos trezește Copoul, teiul și tremură aroma peste vârfuri de copaci. În condeiele elocvente ale Iașului de odinioară se regăsesc impresiile orașului sub lumina zilei sau sub stelele nopții senine, impresii și consemnări care aureolează generatorul de cultură într-un climat care dădea măsura echilibrului, stimulând vocații și figuri rămase în istoria spiritului ieșean. Într-un timp al modernizării grăbite starea romantică planează nu ca niște aripi cu inducții patetice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]