6,155 matches
-
ce poate să nu funcționeze, la ce riscuri se expun cursanții în situațiile respective), dar care să reproducă mediul real cât mai mult posibil (de exemplu, exersarea deprinderilor de pilotare a avionului pe simulatoare sau a deprinderilor de a coafa). Simulările presupun nu numai a-i lăsa pe cursanți să exerseze, ci a-i îndruma să reflecteze asupra a ceea ce fac atunci când simulează, de ce au acționat așa, respectiv să fie capabili să-și analizeze produsul și să-și imagineze cum l-
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ceea ce fac atunci când simulează, de ce au acționat așa, respectiv să fie capabili să-și analizeze produsul și să-și imagineze cum l-ar fi putut face altfel, feedbackul profesorului fiind foarte important (ca și consilierea oferită). Sunt multe variante ale simulărilor, de la practica propriu-zisă până la efectuarea diferitelor jocuri de simulare doar a unor aspecte în funcție de scopurile pentru care sunt folosite. Simulările pot fi folosite în cel puțin patru scopuri: experimental (testează ipoteze), de evaluare, de predicție (folosite în matematică) și educativ
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să fie capabili să-și analizeze produsul și să-și imagineze cum l-ar fi putut face altfel, feedbackul profesorului fiind foarte important (ca și consilierea oferită). Sunt multe variante ale simulărilor, de la practica propriu-zisă până la efectuarea diferitelor jocuri de simulare doar a unor aspecte în funcție de scopurile pentru care sunt folosite. Simulările pot fi folosite în cel puțin patru scopuri: experimental (testează ipoteze), de evaluare, de predicție (folosite în matematică) și educativ. Acesta din urmă cuprinde jocurile de rol, prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cum l-ar fi putut face altfel, feedbackul profesorului fiind foarte important (ca și consilierea oferită). Sunt multe variante ale simulărilor, de la practica propriu-zisă până la efectuarea diferitelor jocuri de simulare doar a unor aspecte în funcție de scopurile pentru care sunt folosite. Simulările pot fi folosite în cel puțin patru scopuri: experimental (testează ipoteze), de evaluare, de predicție (folosite în matematică) și educativ. Acesta din urmă cuprinde jocurile de rol, prin care se reproduc și se analizează apoi experiențe structurate din viața reală
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
reală (Seaman și Fellenz, 1989). Jocul de rol este eficient în a ajuta participanții să înțeleagă motivația din spatele propriilor comportamente. De asemenea, le oferă participanților și profesorilor avantajul de a practica rezolvarea situațiilor dificile. Metoda jocului de rol constă în simularea unei situații reale de către câțiva studenți care își asumă anumite roluri în vederea rezolvării situației. Ceilalți stau pe margine ca observatori. În viața obișnuită, oamenii evită multeexperiențe de învățare potențiale din cauza dificultăților sau pericolelor fizice, financiare sau psihologice implicate. Prin experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și pentru a exersa anumite tehnici (de exemplu, vânzarea unui produs sau purtarea unor discuții în restaurant, pentru exersarea exprimării) sau pentru a conștientiza în mai mare măsură impactul comportamentelor noastre (de exemplu, un viitor doctor care să asiste la simularea situației în care doctorul confundă pacientul - observarea impactului îl ajută să fie empatic în relaționările viitoare cu pacienții). Discuția de analiză de după încheierea jocului de rol cuprinde două lucruri esențiale: toți participanții trebuie să fie încurajați să-și exprime sentimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
resurse pentru predare și/sau învățare: textele (de exemplu, articole sau decupaje din reviste), tabla, flipchart-ul, schițele printate ale celor prezentate (handouts), foile de lucru, prezentările în PowerPoint, înregistrările audio, video sau DVD-urile, diagramele, foliile, exemplele pregătite dinainte, modelele, simulările, exemplele din viața reală (chiar dacă aceasta înseamnă exponate din muzee sau galerii, vizite în aer liber etc.), paginile Web (Hillier, 2005, pp. 101-103), materialele pentru manipulare practică (cartonașe, foarfecele, carioca etc.- în general ceea ce este într-o trusă de moderare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care descrie diferitele tehnici, să le arătăm diferite capturi de imagini, să le indicăm pagina Web a unei galerii de artă ori să vizităm o galerie, să avem stocate în computer diferite picturi pe care se poate „lucra”, făcând diferite simulări, comparări, observații. Toate aceste modalități nu sunt mutual exclusive, iar tehnologia actuală a evoluat foarte mult, ajutându-ne să vizualizăm, să accesăm resurse foarte bogate. Oricum, nu trebuie să ne simțim incompetenți sau amenințați dacă nu știm să facem slide-uri
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și resursele necesare pentru îndeplinirea acestora. 3. Metoda centrelor de evaluare, deși destul de costisitoare, este utilă în special în cazul evaluării deprinderilor manageriale. Procesul durează între una și trei zile și constă într-o combinație de exerciții și activități (prin simulări, joc de rol, studii de caz, discuții de grup, teste psihologice ș.a.) cu ajutorul cărora este observată performanța fiecărei persoane și sunt apreciate comportamentele sale pe baza unor dimensiuni predefinite ce asigură succesul pe post. Deși, inițial, această metodă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pe baza căruiasăse facă observația și numirea unor observatori bine pregătiți. Este o metodă consumatoare de timp și resurse, care se limitează doar la activitățile vizibile și care poateinfluența performanța angajatului ce se simte supravegheat și „spionat” (Spector, 1996). 2. Simularea performanțelor permite observarea și evaluarea comportamentului angajatului în funcție de abilitatea sa de a rezolva situațiile cu care se confruntă, în condițiile unui scenariu creat artificial. Oferă avantajul controlului asupra mediului de desfășurare, iar problemele, sarcinile, exercițiile sau contextul sunt identice pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
discrepanțe între standardele la care este executată o anumită activitate și cele la care ar trebuie să se situeze performanța. Jocul de rol, studiul de caz sau metoda „coșului cu exerciții” sunt doar câteva dintreformele pe care le poate lua simularea performanțelor (Queeney, 1994). 3. Analiza produselor activității, de multe ori focalizată pe rezultatul final, și nu pe proces, dă posibilitatea comparării acestora cu „modelul ideal”, pentru a identifica omisiunile și erorile specifice sau ariile în care există deficiențe în formarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cazul propus. Trebuie acordată o mare atenție pregătirii materialelor, astfel încât situația propusă să fie relevantă pentru cursanți și să conducă la atingerea obiectivelor de învățare. 4. Metoda „coșului cu exerciții”, utilă în special pentru dezvoltarea deprinderilor manageriale, se bazează pe simularea unei situații în care persoanei i se cere să ia decizii pornind de la analiza tuturor acelor documente (scrisori, rapoarte, notițe etc.) existente la un moment dat pe masa de lucru și care trebuie rezolvate în ziua respectivă, fără posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
gestioneze cu mare grijă situația și elementele imprevizibile. Jocul de rol poate dezvălui emoții, sentimente, imagini, stereotipuri, valori sau atitudini „ascunse” în subconștientul persoanei, oferind acesteia informații mai puțin cunoscute despre sine sau despre relațiile cu ceilalți (Minton, 2000). 6. Simulările presupun crearea unor situații controlate care imită realitatea și în care cursantul va juca un rol „distribuit”. Accentul este pus pe reflecția asupra experienței trăite, a procesului derulat și a rezultatelor obținute, ceea ce interesează mai cu seamă fiind modificările în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ceea ce interesează mai cu seamă fiind modificările în atitudini, la nivelul înțelegerii și a deprinderilor formate (Minton, 2000). Tehnica oferă posibilitatea modelării comportamentului în condiții asemănătoare celor în care se va lucra ulterior formării, la locul de muncă. 7. Spre deosebire de simulări, în cadrul jocurilor, importantă este presiunea competiției. Regulile sunt arbitrare, se pot schimba, pot fi eliminate aspecte ale realității, pentru că deprinderile necesare nu sunt neapărat aceleași cu cele cerute în situațiile reale. Câștigul învățării este mai degrabă în ceea ce privește înțelegerea persoanei și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de implicare este ridicat, ritmul de parcurgere este imprimat de cursant, accentul fiind pus pe gestionarea propriei învățări. 10. Instruirea multimedia (multimedia training) îmbină instruirea asistată de calculator cu tehnologia audiovizuală, integrând text, grafică, animație, sunet și imagine. Oferă avantajul simulării unor situații în care pot fi testate cunoștințe, deprinderi sau comportamente, cu sentimentul că tot ceea ce se întâmplă este „real”. Feedbackul și ghidarea sunt imediate, progresul poate fi monitorizat, nivelul implicării și cel al motivației sunt foarte ridicate, ceea ce face
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
despre client (interviul structurat, chestionare, teste de performanță, teste psihologice); b) metode de explorare a universului personal: - metode de autocunoaștere (lucrul în microgrupuri, metafora, hărțile personale, exercițiul), - metode pentru dezvoltarea unor abilități de comunicare sau relaționare (exercițiul, jocul de rol, simulările), - metode pentru clarificarea valorilor și luarea unei decizii (problematizarea, controversa creativă, alegerea forțată, exercițiul), - metode de marketing personal (întocmirea unui CV, a scrisorii de intenție); c) metode de explorare a oportunităților de pe piața muncii (consultare de publicații, broșuri, utilizarea internetului
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de exemplu, în sport); dacă este necesară o anumită configurare a spațiului didactic, pentru ca demonstrația să poată fi ușor urmărită de toți; ce resurse, mijloace didactice sunt necesare, respectiv la ce tehnici și procedee să facă apel (întrebări, explicații, instructaj, simulări etc.); dacă să implice activ cursanții sau nu, având în vedere deprinderile acestora de utilizare securizantă a echipamentelor; cum să procedeze dacă unii cursanți au nevoie de ajutor suplimentar etc. 2. Metode de interacțiune, centrate pe elevi: educația este un
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și să contureze propriul produs, care la întâlnirea următoare să fie discutat în plen și, eventual, să se realizeze un produs comun din soluțiile propuse (când este folosită pentru creație - de exemplu, dorim să realizăm un logo). d) Jocurile de simulare pot fi descrise ca fiind „folosirea unui proces pentru modelarea unui proces”. Simulările ca atare oferă posibilitatea de a exersa noile deprinderi și cunoștințe acumulate într-un mediu sigur, în condiții controlate de profesor (uneori situația este deliberat manipulată de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
plen și, eventual, să se realizeze un produs comun din soluțiile propuse (când este folosită pentru creație - de exemplu, dorim să realizăm un logo). d) Jocurile de simulare pot fi descrise ca fiind „folosirea unui proces pentru modelarea unui proces”. Simulările ca atare oferă posibilitatea de a exersa noile deprinderi și cunoștințe acumulate într-un mediu sigur, în condiții controlate de profesor (uneori situația este deliberat manipulată de el pentru a arăta ce poate să nu funcționeze, la ce riscuri se
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ce poate să nu funcționeze, la ce riscuri se expun cursanții în situațiile respective), dar care să reproducă mediul real cât mai mult posibil (de exemplu, exersarea deprinderilor de pilotare a avionului pe simulatoare sau a deprinderilor de a coafa). Simulările presupun nu numai a-i lăsa pe cursanți să exerseze, ci a-i îndruma să reflecteze asupra a ceea ce fac atunci când simulează, de ce au acționat așa, respectiv să fie capabili să-și analizeze produsul și să-și imagineze cum l-
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ceea ce fac atunci când simulează, de ce au acționat așa, respectiv să fie capabili să-și analizeze produsul și să-și imagineze cum l-ar fi putut face altfel, feedbackul profesorului fiind foarte important (ca și consilierea oferită). Sunt multe variante ale simulărilor, de la practica propriu-zisă până la efectuarea diferitelor jocuri de simulare doar a unor aspecte în funcție de scopurile pentru care sunt folosite. Simulările pot fi folosite în cel puțin patru scopuri: experimental (testează ipoteze), de evaluare, de predicție (folosite în matematică) și educativ
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să fie capabili să-și analizeze produsul și să-și imagineze cum l-ar fi putut face altfel, feedbackul profesorului fiind foarte important (ca și consilierea oferită). Sunt multe variante ale simulărilor, de la practica propriu-zisă până la efectuarea diferitelor jocuri de simulare doar a unor aspecte în funcție de scopurile pentru care sunt folosite. Simulările pot fi folosite în cel puțin patru scopuri: experimental (testează ipoteze), de evaluare, de predicție (folosite în matematică) și educativ. Acesta din urmă cuprinde jocurile de rol, prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cum l-ar fi putut face altfel, feedbackul profesorului fiind foarte important (ca și consilierea oferită). Sunt multe variante ale simulărilor, de la practica propriu-zisă până la efectuarea diferitelor jocuri de simulare doar a unor aspecte în funcție de scopurile pentru care sunt folosite. Simulările pot fi folosite în cel puțin patru scopuri: experimental (testează ipoteze), de evaluare, de predicție (folosite în matematică) și educativ. Acesta din urmă cuprinde jocurile de rol, prin care se reproduc și se analizează apoi experiențe structurate din viața reală
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
reală (Seaman și Fellenz, 1989). Jocul de rol este eficient în a ajuta participanții să înțeleagă motivația din spatele propriilor comportamente. De asemenea, le oferă participanților și profesorilor avantajul de a practica rezolvarea situațiilor dificile. Metoda jocului de rol constă în simularea unei situații reale de către câțiva studenți care își asumă anumite roluri în vederea rezolvării situației. Ceilalți stau pe margine ca observatori. În viața obișnuită, oamenii evită multeexperiențe de învățare potențiale din cauza dificultăților sau pericolelor fizice, financiare sau psihologice implicate. Prin experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și pentru a exersa anumite tehnici (de exemplu, vânzarea unui produs sau purtarea unor discuții în restaurant, pentru exersarea exprimării) sau pentru a conștientiza în mai mare măsură impactul comportamentelor noastre (de exemplu, un viitor doctor care să asiste la simularea situației în care doctorul confundă pacientul - observarea impactului îl ajută să fie empatic în relaționările viitoare cu pacienții). Discuția de analiză de după încheierea jocului de rol cuprinde două lucruri esențiale: toți participanții trebuie să fie încurajați să-și exprime sentimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]