6,505 matches
-
care se simte supraconștient responsabilă față de sensul vieții: ființa umană. Fără îndoială că tendința evolutivă de creare a indiferent cărei specii de animale apelează la mutație: dar mutația care duce la apariția vieții supraconștiente din tendința evolutivă are o importantă singulară, ce poate fi comparată numai cu cea care urmărește separarea vieții animale de viața vegetală. Aceste două mutații decisive creează abisuri profunde între manifestările vitale, ceea ce nu împiedcă faptul ca evoluția succesivă să rămînă puntea care le unește pe toate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bună să fie pusă în lumină printr-un artificiu. Aceasta îi permite persoanei respective să pară un geniu, care poate fi strălucitor "din mers". Eul infatuat devine evident la cel care se referă la sine folosind persoana a III-a singular. De curând, la o adunare, o persoană sus-pusă, pe care o vom numi Bob Brown, a spus: "Bob Brown este aici pentru a servi compania și ușa lui este întotdeauna deschisă". Mesajul său real a fost, desigur: "Mă aflu aici
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
prostime -, care nu scapă nici el de critici și remarci dure. Dacă apără totuși ceva, apără două categorii abstracte - țara și marea boierime (clasa, nu indivizii) -, erijându-se într-un judecător imparțial (nu și rece), neiertător cu toți. O conștiință singulară, izolată, care privea lumea cam de sus, surprinzând prin acuitatea observației, un spirit ciudat de modern (în pofida aparenței de bătrân boier în caftan, om care se văicărește mereu) prin detașarea interpretării, prin ironia malițioasă, prin lipsa de iluzii asupra naturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
vizând, simultan, un tablou al temelor definitorii pentru operele scriitorilor menționați. Criticul analizează scrierile acestora sub raportul genului și al speciei, atent la concordanțe și diferențe, și caută o cale de acces spre zona de adâncime a acestui fenomen creativ singular în literatura noastră. El observă statutul paradoxal al „școlii”, ca fiind una mai curând a „afinităților descoperite odată cu publicarea volumelor și nicidecum una a asemănărilor dictate prin norme prealabile”. Dacă nu se sprijină suficient pe motivațiile de istorie literară necesare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
în construirea efectivă a identității și a alterității online (vezi Hamman, 1996Ă. Metafora tehnică a trecerii prin ferestrele calculatorului s-a transformat în literalitatea psihologică a traversării prin numeroasele aspecte ale eului. Așadar, identitatea real-fizică și-a pierdut statutul ontologic singular și coerent în favoarea construirii identităților virtuale în aparență fără substanțialitate existențială. Această metaforă a ferestrei computerului utilizată în reconfigurarea identității umane la interfață derivă din concepția postmodernistă a explorării lucrurilor la suprafață, în absența unei adâncimi fundamentale. Deschiderea simultană a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
degrabă decât să susținăm prezența unei singure conștiințe conectate, globale și postbiologice în contextul Internetului, milităm pentru manifestarea diferenței și devenirii în cadrul corporalității și pentru acceptarea alterității ca singularitate în spațiul virtual. Identitatea în rețea a utilizatorului, în același timp singulară și mediatică, își manifestă imanența corporală și eterogenitatea, asamblându-se sub aspectul devenirii și al schimbării, dar regăsindu-și integritatea. Transversal și nomad, avatarul este (autoăcreativ și transformativ, se perindă prin site-urile web în timpul în care își conturează noi
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reteritorializează. Identitatea nomadă și impură a postumanului se fluidizează în spațiul virtual, devine navigabilă și se metamorfozează în topologia schimbătoare a realității înseși, este tolerantă și îngăduitoare cu marginalitatea, cu anormalul și cu diferența, este responsabilă față de „monstruos” și de singular, acceptând deopotrivă manifestarea locală, identitară, etnică, comunitară, cât și cea globală, a alterității sau a străinului, a celuilalt în oricare dintre ipostazieri: individ, etnie, rasă, specie, mașină. Marcând o asamblare de tipul conectivității rizomatice deleuzo-guattariene, identitatea virtual-nomadă a postumanului traversează
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
factorul ficțional și imaginal important în elaborarea unor astfel de modele nu este pierdut din vedere. Corpuri și identități, sau mai bine zis aspecte ale acestora, relucrate și permutate, sunt conturate în contextele tehnologic-virtuale, astfel că tratarea lor în accepții singulare și unitare de corp sau de identitate nu se dovedește operativă. Ființa umană devine o mixtură a elementelor mașinale și organice, materiale și fictive, existențiale și ideologice, într-un moment în care este relaționată, corporal și identitar, tehnologiilor cibernetice sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
frequency]. Relația între numărul de apariții ale unui eveniment și numărul de mențiuni ale acelui eveniment în povestire. De exemplu, pot povesti o dată ceea ce s-a întîmplat o dată, sau de n ori ceea ce s-a întîmplat de n ori (NARAȚIUNE SINGULARĂ); pot povesti de n ori ceea ce s-a întîmplat o dată (NARAȚIUNE REPETITIVĂ); și pot povesti o dată ceea ce s-a întîmplat de n ori (NARAȚIUNE ITERATIVĂ). ¶Genette 1980, 1983; Rimmon-Kenan 1983. frecvență pseudo-iterativă [pseudo-iterative frequency]. Un tip de FRECVENȚĂ prin care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
încît ce se întîmplă o dată e povestit de n ori (cu sau fără variații stilistice): "La două fix, Maria a văzut-o pe Nadia! La două fix, Maria a văzut-o pe Nadia! Nu i-a displăcut". ¶Genette 1980. narațiune singulară [singulative narrative / singular narrative]. O narațiune sau o parte a ei cu o FRECVENȚĂ de așa natură, încît ce s-a întîmplat o dată e povestit o dată (sau ce s-a întîmplat de n ori este povestit de n ori): "La
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
întîmplă o dată e povestit de n ori (cu sau fără variații stilistice): "La două fix, Maria a văzut-o pe Nadia! La două fix, Maria a văzut-o pe Nadia! Nu i-a displăcut". ¶Genette 1980. narațiune singulară [singulative narrative / singular narrative]. O narațiune sau o parte a ei cu o FRECVENȚĂ de așa natură, încît ce s-a întîmplat o dată e povestit o dată (sau ce s-a întîmplat de n ori este povestit de n ori): "La șase și zece
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Psychology. 2 vol. New York: H. Holt. Janik, Dieter. 1973. Die Kommunikationstrucktur des Erzählwerks: Ein semiologisches Model. Bebenhausen: Lothar Rotsch. Jenny, Laurent. 1982. The Strategy of Form. In Todorov, coord. French Literary Theory, pp. 34-63. Vezi Barthes. 1982. [Jenny. 1999. Rostirea singulară. Trad. Ioana Bot. București: Univers.] Jespersen, Otto. 1924. The Philosophy of Grammar. London: Allen & Unwin. Johnson, Nancy S., Jean M. Mandler. 1980. A Tale of Two Structures: Underlying and Surface Forms in Stories. "Poetics" 9:87-98. Jolles, André. 1956. Einfache
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
un timp cât mai scurt pentru condițiile respective (Bauersfeld și Werner, citați de Manno, 1996, p. 119). Analizând calitatea motrică viteza, trebuie să pornim de la faptul că aceasta presupune un ansamblu de elemente, și anume: timpul reacției motrice, viteza mișcării singulare, respectiv frecvența mișcărilor (Stoica, 2000, p. 15). Mișcările efectuate cu viteză maximă se deosebesc după caracteristicile lor fiziologice de mișcările lente. În timpul efectuării mișcărilor cu viteză maximă, corecțiile senzoriale care se fac în mod obișnuit după desfășurarea acțiunii, sunt mult
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
nu avem la dispoziție niciun izvor credibil care să ateste acest lucru. 13 Sărbători și solemnități: Pûrîm și Ḥanukkăh 13.1. Sărbătoarea Purim Una dintre sărbătorile ce nu a dobândit niciodată un caracter central se numește în ebraică pûrîm (la singular pûr), „sorți”, un termenul necunoscut atât în ebraică cât și în alte limbi semitice nordice, astfel încât textul Cărții Esterei, unde apare, simte nevoia de a-l traduce cu termenul obișnuit gōrăl, „soartă”; din acest motiv i s-a căutat originea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de môșă’ê šabbăt. În iudaismul elenist apare termenul sábbaton, redat de J. Flavius și Filon din Alexandria cu anápausis, „întrerupere”; uneori se găsește termenul (aparent?) plural, sábbata’, probabil, o simplă transcriere a aramaicului šabbătă’ care păstrează deseori valoare de singular; câteodată indică mai multe sâmbete, iar alteori săptămâna întreagă, caz în care alternează cu hē hébdomas. e) Nu putem dezbate în acest context problema cazuistică complexă cu privire la sâmbătă, în iudaismul mijlociu. Discuția se observă deja în cele două versiuni ale
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
două necunoscute care descriu proprietățile finale ale soluțiilor lor: , în care t devine foarte mare. El a arătat că fiecare astfel de pereche de funcții, când este reprezentată ca un punct în planul (x,y), converge fie la un punct singular (x0,y0), pentru care f(x0,y0) = 0 și g(x0,y0) = 0, fie la un ciclu-limită, o soluție {u(t),v(t)}, astfel încât u(t + T) = u(t), v(t + T) = v(t). El a dat, de asemenea, și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
g(x0,y0) = 0, fie la un ciclu-limită, o soluție {u(t),v(t)}, astfel încât u(t + T) = u(t), v(t + T) = v(t). El a dat, de asemenea, și condiții pentru relațiile reciproce între un număr de puncte singulare și ciclurile-limită (de exemplu, fiecare ciclu-limită trebuie să conțină cel puțin un punct singular). Rezultatele obținute (teoria Poincaré-Bendixson) au fost aplicate în următorii ani la diverse probleme din știință și inginerie, în special în teoria servomecanismelor și a proceselor de
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
astfel încât u(t + T) = u(t), v(t + T) = v(t). El a dat, de asemenea, și condiții pentru relațiile reciproce între un număr de puncte singulare și ciclurile-limită (de exemplu, fiecare ciclu-limită trebuie să conțină cel puțin un punct singular). Rezultatele obținute (teoria Poincaré-Bendixson) au fost aplicate în următorii ani la diverse probleme din știință și inginerie, în special în teoria servomecanismelor și a proceselor de control, și, mai recent, au fost folosite drept câteva din principalele instrumente pentru formularea
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
fiziologiei loco-regionale. Tratamentul chirurgical se adresează în special focarului infecțios (198, 206). Eradicarea sursei de contaminare a peritoneului se realizează chirurgical și/sau laparoscopic. Cele mai comune surse de infecție intraabdominală sunt apendicele, colonul, stomacul, dehiscența anastomozelor; aceasta din urmă singulară sau asociată crește mortalitatea la 5-10% (Schoeffel). Momentul depistării sursei de infecție reprezintă cel mai important moment managerial al terapiei operatorii. Procedurile intervenționale includ drenajul abdominal și extraabdominal percutan ghidat ecografic sau CT. Numeroase studii chirurgicale și radiologice au arătat
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
sau au fost cvasiignorate din rațiuni în afara literaturii („cariera” sau gesticulația publică a scriitorului, episoade biografice, „ideologia” reală sau presupusă, jactanța lui proverbială, suspiciunea de egolatrie și acuzația de aroganță constituite ca reacție la discursul lui publicistic, considerat a fi singular și prea răspicat ș.a.). Totuși, reproșurile care i s-au adus, încercările de „demolare”, chiar, n-au contestat palierul valoric și gradul de importanță foarte înalt al scrisului lui B., considerate subînțelese, dacă nu enunțate explicit: pare-se, nici chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
construirea unei utopice lumi dictatoriale” (N. Manolescu) - și, în același timp, satiră anti mic-bugheză (un fel de Bouvard et Pécuchet autohton), marca evoluția către postmodernism. Personajul Grobei, „om mărunt”, funcționăraș obscur, transfigurat de descoperirea unei bizare vocații, e o figură singulară, una dintre cele mai frapante ale prozei românești postbelice. „Poemul epic” - de fapt, romanul - Drumul la zid (1984), care mobilizează din nou motivele autorului pe trama crizei existențiale a unui tânăr, Castor Ionescu - un „om mărunt” gogolian, înfățișat ca „simbolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
punctul de fugă. Așa cum înmulțirea cu zero face ca șirul numeric să se reducă la un punct, punctul de fugă a făcut ca partea cea mai mare a universului să se restrângă într-un spațiu minuscul. Acela este un punct singular, un concept ce a devenit foarte important mai târziu pentru istoria științei - însă, în această primă etapă, matematicienii știau doar puțin mai mult decât artiștii despre proprietățile lui zero. De fapt, în secolul al XV-lea, artiștii erau matematicieni amatori
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
infinitul nu era decât un punct de pe sferă, ca orice alt punct, nu mai putea fi de temut. Mai mult, matematicienii au început chiar să analizeze și să clasifice punctele din care o funcție se îndreaptă brusc spre infinit: punctele singulare. Curba 1/x are un punct singular în x = 0 - un tip foarte simplu de punct singular, pe care matematicienii l-au numit pol. Mai există și alte tipuri de puncte singulare; de exemplu, curba sin (1/x) are un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sferă, ca orice alt punct, nu mai putea fi de temut. Mai mult, matematicienii au început chiar să analizeze și să clasifice punctele din care o funcție se îndreaptă brusc spre infinit: punctele singulare. Curba 1/x are un punct singular în x = 0 - un tip foarte simplu de punct singular, pe care matematicienii l-au numit pol. Mai există și alte tipuri de puncte singulare; de exemplu, curba sin (1/x) are un punct singular esențial în x = 0. Punctele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
temut. Mai mult, matematicienii au început chiar să analizeze și să clasifice punctele din care o funcție se îndreaptă brusc spre infinit: punctele singulare. Curba 1/x are un punct singular în x = 0 - un tip foarte simplu de punct singular, pe care matematicienii l-au numit pol. Mai există și alte tipuri de puncte singulare; de exemplu, curba sin (1/x) are un punct singular esențial în x = 0. Punctele singulare esențiale par a fi niște bestii nepământești; când se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]