8,304 matches
-
lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori până la cer. Râsete, mingi și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
după ce apare. Nu vede pe nimeni, oricât de aproape, nici în scurta pauză de la ora unsprezece. Reacționează cu violență la câteva mărunte incidente, admonestează furios colega cu părul alb de lângă cuier, pentru o greșeală de amănunt, și când aceasta ripostează, smulge foaia de calc de pe planșetă și rupe desenul. Țipă apoi la ciufulita din spatele său că și-a tras planșeta prea în mijlocul sălii, împiedicând trecerea. După ce vacarmul se potolește, vecinul A.P. se ridică de pe scaun, se strecoară afară din sală, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trofeu. Se reașază, vinovat, la birou, trage cu prudență volumul din sertar. Praga, domnul K, un obiect rușinos, exploziv. Îl răsfoiește. L-ar arăta și lui Lucian, dar e inabordabil, apărat de teancuri de calcule și desene. Ziua nu-i smulge, nici de data asta, decât puține gesturi și cuvinte, descurajând apropierea. Gongul îl propulsează prompt în picioare, aruncă vraful de hârtii în sertar, uitând să mai semneze condica ! Amicul A.P. renunță să alerge după coleg. Rămâne printre ultimii în sală
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
uităm, murim. I se păreau caraghioase, apăsătoare și zadarnice succesele pe care travestiul său le înregistra. Trecea între ceilalți drept studios, riguros, temeinic, în vreme ce el se știa ruinat. Iar colegul, prietenul ? Lucian își făcea cu strălucire meseria doar pentru a smulge vieții plăceri epicureice ? Gospodar subtil al propriilor calități, sigur pe dreptul de proprietate asupra sentimentelor și ideilor ce-i aparțineau, stăpân deloc filantropic, fără menajamente în fața primejdiei de-a pierde ceea ce avea sau câștigase ! Dar nu apucase a-i spune
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ochii deschiși ; îndârjit, să nu cedeze ; se prinde de muchia metalică a patului, vrea să se ridice. Metalul călduț, palmele jilave. Își pipăie gâtul, fruntea, umerii umezi. Transpirat, obosit de căldura care încinge pereții și de somnul din care se smulge greu, încetinit, ridicându-se anevoie, fără convingere, spre suprafața zilei. Încâlcite gânduri și cuvinte, tulburi clipe de trezire... noaptea l-a tot rotit, dar acum e treaz, stăpân pe gânduri, da, da, totul e clar, foarte clar, totul pare normal
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară. $12 1. În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grîu, într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămînzi, au început să smulgă spice de grîu și să le mănînce. 2. Fariseii, cînd au văzut lucrul acesta, I-au zis: "Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului." 3. Dar Isus le-a răspuns: Oare n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
venit și i-au zis: "Doamne, n-ai semănat sămînță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?" 28. El le-a răspuns: "Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta." Și robii i-au zis: "Vrei dar să mergem s-o smulgem?" 29. Nu", le-a zis el, "ca nu cumva smulgînd neghina, să smulgeți și grîul împreună cu ea. 30. Lăsați-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriș și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: "Smulgeți întîi neghina, și legați-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
bună în țarina ta? De unde are dar neghină?" 28. El le-a răspuns: "Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta." Și robii i-au zis: "Vrei dar să mergem s-o smulgem?" 29. Nu", le-a zis el, "ca nu cumva smulgînd neghina, să smulgeți și grîul împreună cu ea. 30. Lăsați-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriș și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: "Smulgeți întîi neghina, și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grîul strîngeți-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ta? De unde are dar neghină?" 28. El le-a răspuns: "Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta." Și robii i-au zis: "Vrei dar să mergem s-o smulgem?" 29. Nu", le-a zis el, "ca nu cumva smulgînd neghina, să smulgeți și grîul împreună cu ea. 30. Lăsați-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriș și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: "Smulgeți întîi neghina, și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grîul strîngeți-l în grînarul meu." 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
dar să mergem s-o smulgem?" 29. Nu", le-a zis el, "ca nu cumva smulgînd neghina, să smulgeți și grîul împreună cu ea. 30. Lăsați-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriș și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: "Smulgeți întîi neghina, și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grîul strîngeți-l în grînarul meu." 31. Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ce seamănă sămînța bună, este Fiul omului. 38. Țarina este lumea, sămînța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii Celui rău. 39. Vrăjmașul care a semănat-o, este Diavolul; secerișul, este sfîrșitul veacului; secerătorii, sunt îngerii. 40. Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfîrșitul veacului. 41. Fiul omului va trimite pe Îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvîrșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
semănat-o, este Diavolul; secerișul, este sfîrșitul veacului; secerătorii, sunt îngerii. 40. Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfîrșitul veacului. 41. Fiul omului va trimite pe Îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvîrșesc fărădelegea, 42. și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților. 43. Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și I-au zis: "Știi că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?" 13. Drept răspuns, El le-a zis: "Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. 14. Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, și cînd un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă." 15. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: "Deslușește-ne pilda aceasta." 16. Isus a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ofițer de rezervă, altfel n-ați vorbi așa despre o crimă... ― Da, adevărat, se grăbi Klapka cu teamă. Am fost avocat... În vreme de pace... Acum însă... ― Și eu sunt ofițer de rezervă, întrerupse locotenentul cu mândrie. Războiul m-a smuls din mijlocul cărților, de la Universitate, unde aproape pierdusem contactul cu viața reală. Dar m-am dezmeticit repede și mi-am dat seama că numai războiul e adevăratul generator de energii! Căpitanul zâmbi, ca și când răspunsul i s-ar fi părut ridicol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întinse iarăși mâinile spre funie, numai în cămașă și cu capul gol, ca un al doilea osândit. În răstimp însă Svoboda își potrivise singur lațul pe gât, parcă ar fi încercat un guler neobișnuit. ― Trage scaunul! șopti iarăși plutonierul. Caporalul smulse năuc scăunelul de sub picioarele condamnatului. Brațul spânzurătorii pârâi, și trupul începu a se zvârcoli în căutarea unui sprijin. În ochi lucirea stranie, arzătoare, pâlpâia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și se pomeni murmurând în neștire: ― Iubirea... iubirea... ― Iubirea voastră însă ne hrănește cu gloanțe sau spânzurători, zise Gross cu o asprime răutăcioasă. Azi Svo-boda, mâine eu sau poate voi, cei cu iubirea... Și încaltea Svoboda a încercat să se smulgă din murdărie, pe când noi ne bălăcim mereu... ― Sper că nu vei face apologia trădării? îl întrerupse iar grav locotenentul de huzari. ― Dacă în vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, niște ticăloși ar spânzura acasă pe tatăl tău sub o învinuire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se părea azi că a sta cu mâinile în sân ar fi o crimă cel puțin egală cu plecarea la război. Închipuirea că ar putea merge acolo îi stătea totuși înțepată în creieri ca o baionetă vrăjmașă. Trebuie s-o smulgă! Altfel, nu mai poate trăi. Mai ales că, în lumina spaimei de azi, amintirile trecutului îl împresurau ca niște amenințări din ce în ce mai negre... Nădejdea în generalul de divizie îi risipea spaima. Și aceasta era o dovadă împotriva lui Klapka. Se hotărî
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
părăsit, cu ușile căscate. Casa de piatră, acoperită cu olane vechi, vastă cât o cazarmă, era stropită cu urme de schije de pe vremea când a trecut războiul peste sat și când un obuz a explodat chiar în grădinița din față, smulgând din rădăcini perechea pomului în care și acuma se ceartă un card de vrăbii gălăgioase... Cerul se răzbunase puțin și umplea văzduhul cu un albastru mai blând ca totdeauna. Soarele surâdea în asfințit, galben, slab, ca fața unui moșneag vesel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un răstimp. Primprejur obuzele cădeau tot mai des. Apoi un țiuit prelung îi sfâșie urechile. Avu o strângere de inimă și gândul fulgerător: "Asta-i pentru mine!" În față, numai la câțiva pași, se despică cerul, și un vârtej cumplit smulse coperișul observatorului. Apostol primi un cuțit în piept și o lovitură în cască. Apucă cu amândouă mâinile teodolitul, ca să nu se răstoarne. Apoi i se păru că se ridică în sus și deodată se pomeni iar la pământ, cu o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi dincolo, nu aici, domnule... Dar români ca d-ta... Bologa păli. Brațul i se zgârci și pumnii se încleștară. Lumea întreagă parcă se rostogolea vertiginos într-o prăpastie. Îi fulgeră prin gând să se arunce asupra sublocotenentului, să-i smulgă din inimă disprețul. Dar, în aceeași miime de secundă, își mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor. Uluit, întoarse spatele românului și se uită cu un surâs nedumerit la ceilalți, așteptând acum de la ei salvarea din situația aceasta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
limpede. Popa rămase în picioare câteva clipe, așteptând bănuitor, apoi se lăsă pe un scaun de paie, la o distanță potrivită, și murmură: ― Aici putem vorbi, Apostole, în tihnă... ― Și fără primejdie! adăugă Bologa, vesel că a izbutit să-și smulgă un crâmpei din cuvintele care-i strângeau în chingi sufletul. Preotul se rușină de propria-i bănuială și zise cu o amărăciune sinceră: ― Omul care a suferit cât am suferit eu are dreptul să se ferească și de umbra lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se lăsă moale în îmbrățișarea lui, cu o rămășiță de protestare supusă: ― Vai de mine... că și d-ta, zău așa... Împreunîndu-se, buzele lor fierbinți se crâmpoțiră, cu o patimă furioasă, câteva clipe. Apoi Ilona își veni în fire, se smulse ca o șopârlă, își potrivi năframa pe cap dintr-o singură mișcare și pieri pe ușă afară... În același moment vraja din odaie se stinse ca un vis. Apostol se uită împrejur cu frică și i se păru că s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca o fecioară în brațele primului iubit. Avea impresia că inima i se topește încet-încet, răspândind în jurul lui fiori de dragoste. Amurgul cenușiu ploua pe geamuri, printre mușcatele somnoroase, învăluindu-l într-o rețea de fericire... Într-un târziu se smulse din ispita visărilor, își puse chipiul și ieși. În ușa tinzii, infanteristul murdar stătea mereu de vorbă cu un artilerist în capul gol, iar Bologa, văzîndu-i, se bucură. În tindă se mai gândi la Ilona, dar nu se opri și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zise: ― Te-am așteptat să-ți spun că nu-s supărată, dar mi-e rușine... Apostol o luă în brațe și ea își ascunse obrajii pe pieptul lui. ― Ilona... Ilona... murmură Apostol, strîngînd-o nebunește și sărutîndu-i gura. Dar fata se smulse brusc din mâinile lui și fugi afară, parcă s-ar fi spăimântat de ceva... Peste câteva clipe veni într-adevăr Petre să aprindă lampa. Cele două zile următoare Apostol Bologa le petrecu într-o agitație cumplită. Serviciul în birou îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
civilizat" nu mai știe încotro s-o apuce, dezgustat și de sine însuși... Mi-e scârbă de civilizație, căpitane! Zece mii de ani de civilizație nu prețuiesc cât o singură clipă de adevărată împăcare sufletească! Klapka îl asculta din ce în ce mai nedumerit, își smulgea bărbuța, nerăbdător, gîndindu-se mereu să-l întrerupă și să-i spuie că pentru altceva a venit el aici... ― Dragă Bologa, eu... Încercă Klapka să zică. Dar Apostol, grăbit, parcă i-ar fi fost frică să nu-și piarză șirul sau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]