7,229 matches
-
El consemnează. Eu învălmășesc totul, sînt sătul de povești, într-un fel eu vin "din cealaltă parte". Aceasta nu înseamnă că sînt un cîmp sterp, că ceea ce scriu n-ar afirma existența unui om, dar (nu știu cum să spun!) cîmpul meu stilistic este puțin invers. Este chinuitor cînd pe hîrtie nu ajunge ce simți. Dar ce-ar mai fi o epifanie fără sacrificiul cuiva! Iartă-mă că mă pierd în tot felul de considerații, dar trebuie să vorbesc cu oamenii pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de fapt, de un "complex de generație". Dar acesta din urmă mi se pare un simptom al certitudinii că ne aflăm în fața unui nou val de scriitori (poeți, în cazul de față) de indiscutabil talent, val sudat ideologicește, dar diversificat stilistic. Un val "acharné", s-ar zice, dar lupta acestui nou val nu este una de nimicire a poeziei anterioare, de negare a unor valori deja stabilite, ci de afirmare a unei noi sensibilități, mai puțin concupiscente, mai puțin idilice, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
amintiri" și nu "o inventariere obiectivă, impersonală a unor evenimente istorice", ele aspiră să reflecte obiectiv realitatea. Ca peste tot în producțiile genului memorialistic, identificăm aici "două voci temporale distincte": vocea trecutului "evenimențială și faptică" și vocea prezentului "afectivă și stilistică". Istoriei i se subordonează "timpul trăirii, cu o componentă testamentară și un conținut obiectiv" iar literaturii "timpul mărturiei, caracterizat prin filtrarea subiectivă a evenimentelor și libertatea stilistică a naratorului". Satul Costișa din cartea Răduței Vasilovschi, fata notarului Silvestru Lavric și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
voci temporale distincte": vocea trecutului "evenimențială și faptică" și vocea prezentului "afectivă și stilistică". Istoriei i se subordonează "timpul trăirii, cu o componentă testamentară și un conținut obiectiv" iar literaturii "timpul mărturiei, caracterizat prin filtrarea subiectivă a evenimentelor și libertatea stilistică a naratorului". Satul Costișa din cartea Răduței Vasilovschi, fata notarului Silvestru Lavric și a Mariei, născută Buzilă, trăiește scenic ca o "ființă mitică", ancorat în rânduieli străvechi, marcate stilistic prin alternanța imperfectului (ca prezent al trecutului) cu prezentul având valoare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
literaturii "timpul mărturiei, caracterizat prin filtrarea subiectivă a evenimentelor și libertatea stilistică a naratorului". Satul Costișa din cartea Răduței Vasilovschi, fata notarului Silvestru Lavric și a Mariei, născută Buzilă, trăiește scenic ca o "ființă mitică", ancorat în rânduieli străvechi, marcate stilistic prin alternanța imperfectului (ca prezent al trecutului) cu prezentul având valoare de prezent etern. Marea bogăție de informații din compozițiile cărții, ce aspiră să devină uneori monografie, interesează sub raport științific și întreține plăcerea lecturii totdeodată. Câteva dintre coordonatele acestui
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Urmează Școala Medie la Rădăuți (1956 1959) și Suceava (Liceul "Ștefan cel Mare", absolva in 1961; Institutul Pedagogic de 3 ani (abs.1966) și Facultate de Filologie de la universitatea "Al.I.Cuza" din Iași (abs. 1970). Doctoratul cu teza: "Constante stilistice și semnificații arhaice în Miorița" (Iași, 1999). Profesor de limba și literatura română la Școala Nr. 1 Costișa. Comuna Frătăuții Noi, jud. Suceava (1966-1971), profesor îndrumător, cercul literar și fotocinematografic, la Casa Pionierilor Rădăuți (1971-1977); profesor la Câmpulung Moldovenesc (1977-2000
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
până la săvârșirea ultimei lui litere și ivirea zorilor. Vreau să spun că mi-a prilejuit o lectură captivantă, deși, compozițional vorbind, extrem de amalgamată, la mai multe niveluri, începând cu varietatea genurilor literare prin care te trece și terminând cu procedeele stilistice folosite, atât de diferite și destul de neortodox aplicate. Fiindcă, Dumnezeu a murit în Bărăgan / Confesiunile unui ortodox revoltat nu este un roman, nu-i vreun eseu, nici vreo cronică de familie sau vreo lucrare științifică de istorie sau filozofie, reușind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din volumul Șlefuitorul de lentile și mai ales din cel intitulat A opta zi/ Cosmograme, ar fi de constatat că textele respective țin de linia imprevizibilității, a surprizei născătoare de plăcere că, iată, în libertatea creației, subiectele, ideile, metaforele, procedeele stilistice "se jinduiesc" reciproc, se găsesc, se întrepătrund "firesc", dar îți spui, nu fără temei altfel, decât în cazurile în care ar fi fost anume programate; nu unicul registru, ci registrul de bază în ordinea în care "ți se" dezvăluie e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi cerut azil politic, dar și estetic, cu atât mai mult etic, în lumea fantastică. Dar această lume ne atrage irezistibil nu numai când suntem copii acaparați de povești. Mă rog, atracția respectivă ține propriu-zis și de multitudinea metodologică și stilistică a literaturii, iar obrăznicia, cinismul cenzurii nu făceau decât să te orienteze spre atare modalități de expresie, în care puteai să-ți (și) satisfaci cât de cât orgoliul de oarecare libertate a artei tale. Da, cenzura a marcat, și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în presă secvențe din jurnal, pe care, precum ai remarcat, le inserez apoi pe blog sau facebook. În (foarte) mare, am respectat protocolul textului în adevărul mesajului și doar în anumite (puține) locuri am intervenit ușor, pentru coerență și cursivitate stilistică, dar refuzând tentația abaterilor "profitabile" din albia originalului din timpul în care a fost scris. Cred că sunt pagini de mai larg interes, eu unul găsind că multe din ele dovedesc că, de fapt, eu nu am scris un ego-text
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Creangă (cel mai testicular prozator din literatura română), apa asta a devenit Iordanul literaturii noastre. O-ZA-NA: Iordanul nostru purificator. A.B. Ați avut modele literare? Cum și când ați fost "atins" de poezie? Modelele vin din lecturi. Ele sunt modele stilistice, modele valorice, dar pot fi și de comportament în social al poetului. Poate că printr-o tăinuită cutumă, poetul se hrănește din toată cultura și experiența lumii, alimentîndu-și din plin mitologia inocenței, canonizînd prezențe sau absențe. Eram foarte tînăr cînd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
română, cuprinzînd odiseea impunerii, apoi creșterile și descreșterile generației noastre poetice, o generație care a dominat sfîrșitul de secol douăzeci și continuă să domine peisajul literar de azi. Cartea cuprinde, pe lângă capitolele teoretice privind impunerea unui nou model ontologic și stilistic, pe lângă etalarea poeziei gestuale, a biografismului prima mișcare din literatura română de influență americană, fără rădăcini europene și a tehnicilor postmoderne, un număr de 100 portrete literare ale celor mai importante voci lirice aparținătoare celor șapte paradigme, un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fel de magnetism care agregă și coagulează direcțiile, șirurile de idei noi și de gânduri, fluxurile de cuvinte, firul epic și fragila atmosferă lirică... încep să caut foaia de hârtie sau pagina de fișier... se potolește furtuna, se găsesc soluții stilistice, scriu, scriu, scriu...liniștea cucerește ființa pe măsură ce energia scrisului o armonizează din nou... Cea mai puternică prezență când scriu e aroma cafelei, muzica de Bach și de Mahler, de care sunt dependentă, atmosfera biroului meu, plin de cărți. E un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și cu partiturile simfonice, inclusiv cu Rapsodiile cântate pretutindeni. Principiul vaselor comunicante (cu referire la cultură) rămâne, mai presus de toate, un argument cu valoare normativă: ne mișcăm în indentitorul matricial și privim cu toată atenția mentalul celorlalți. Un câmp stilistic definitoriu, câmp construit de-a lungul multor secole cum este al nostru nu se lasă alterat de conjunctural. A.B.Care ar fi, după opinia dumneavoastră, relațiile funcționale dintre inspirat și creație? În versiunea latină a Bibliei, inspiratio e totuna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
este rolul criticii în viziunea Dumneavoastră? Nu cred că trebuie neapărat să aduc un reproș criticii de azi. Trebuie să constat doar că în operațiunea de modificare prin care trece acum critica, alături de alte genuri ale literaturii, modificarea perspectivei, modificarea stilistică, modificarea tematică etc., nu s-a ajuns încă la o recâștigare a rolului pe care l-a jucat înainte de '89 critica literară. Asta și pentru că nu s-au găsit deocamdată căile cele mai juste de a deveni ceea ce este, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Pentru o scurtă caracterizare a acestuia, fac trimitere la un articol publicat, anexat acestei scrisori, un rezumat al unei conferințe radio pe care am prezentat-o în vara anului 19661. Prin creația sa surprinzătoare și originală, de o înaltă calitate stilistică, prin activitatea de a susține prelegeri în domeniul cercetării religiilor, Mircea Eliade, ca nimeni altul, a înnoit studiile de istoria religiilor, dar a și trezit interesul unui public larg atât pe continent, cât și în America. În Franța, studiile sale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
asupra budismului, care reprezintă pentru mine aria principală de interes. În ceea ce privește manuscrisul dvs. Haskell, firește că așteptăm nerăbdători definitivarea lui. De îndată ce puteți să ni-l trimiteți, îl vom dactilografia și înainta editorului, care va face apoi recomandări privind minore modificări stilistice. Orice indiciu legat de data la care ne putem aștepta să-l primim va fi foarte apreciat. Eliazii sunt acum la New York. Sora lui Christinel a venit de la Paris pentru vacanță. Se vor întoarce aici curând după Anul Nou. Cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
conceptului". Dar toate aceste inaderențe personale, nu-l vor împiedica a aprecia prezența extraordinară a filosofului Constantin Noica în cultura românească. Aflăm un portret pe măsura personajului, cînd ia notă de Jurnalul lui Camil Petrescu. Avem o mostră de abilitate stilistică și exactitate intelectuală cum rar se întîlnește în cultura națională: "În 1927, Camil Petrescu împlinea 33 de ani. Din chiar prima însemnare e dat tonul întregului jurnal: Camil Petrescu nu poate să nu se gîndească la Iisus, dacă nu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
A la recherche du temps perdu; o epopee, o galerie de portrete desenate cu o perspicacitate și culoare ironică moștenită de la Îndepărtați antecesori, precum un Saint-Simon sau Montaigne și, mai ales, unde propune un stil, „o frază” ce contravine spiritului stilistic clasic francez care pretinde concizie și pertinență. O proză abisală, cu adevărat, deoarece personajele acestui vast tablou epic sunt creaturi umane vii, universale, și nu cum s-a tot spus până la saturație, figuri ale aristocrației degenerescente. Așa cum și Înaintașul lui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe cele „din fața cortinei”, cele vizibile și „la Îndemâna” oricărui pictor talentat al realității, le pune oarecum În umbră, mai bine zis le „marginalizează”, le Împinge la o parte din centrul interesului. Aceasta e „revoluția” lui Proust: adoptând un „alt instrument stilistic”, În contradicție cu evanghelia stilistică a clasicilor, folosind frazele Încărcate de subordonate - În manieră germană, care așează verbul la urmă! -, el forează, forează cu o aviditate lacomă În acele straturi ale „memoriei” pe care nu le-a trăit niciodată! Sigur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vizibile și „la Îndemâna” oricărui pictor talentat al realității, le pune oarecum În umbră, mai bine zis le „marginalizează”, le Împinge la o parte din centrul interesului. Aceasta e „revoluția” lui Proust: adoptând un „alt instrument stilistic”, În contradicție cu evanghelia stilistică a clasicilor, folosind frazele Încărcate de subordonate - În manieră germană, care așează verbul la urmă! -, el forează, forează cu o aviditate lacomă În acele straturi ale „memoriei” pe care nu le-a trăit niciodată! Sigur, scenele din trecutul cutărui personaj
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înșiși sau să argumenteze. Excesul de subordonate, frazele „kilometrice”, arborescente, prea dense adeseori, Într-o literatură care, după modelul francez, apreciază stilul concis, limpede, transparent. Precum un Mérimée și Stendhal, dar și Balzac sau Proust, care au contrazis acest „principiu” stilistic ce, probabil, este și cel al unui temperament național. Vorbeam mai sus de „temperamentele” culturale și naționale - dacă e posibil, măcar din motive ale cazuisticii și ale unei bune Înțelegeri a „spiritului popoarelor”! - și constatam că Francezii, ca și Românii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
literați români, sau francezi - modelul literelor noastre moderne. De a fi riguros, pertinent, consecvent cu tema enunțată, „la „obiect” sau „la chestie”, cum zicea rigurosul Maiorescu, de a folosi propoziția sau fraza scurtă, tipică și semnificativă galilor și Românilor. Acuratețea stilistică mi-a lipsit Întotdeauna, concizia, claritatea; și, bineînțeles, pletora de exegeți care mi-au comentat textele de-a lungul anilor nu s-au privat de a observa acest lucru, cu un prisos de ironii și sarcasme, tipice, și ele, literaților
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scoată ceva pozitiv dintr-o „proastă” Înclinație, am „așteptat” și eu, Într-o „lene de caracter”, ca acest „nărav” să producă și el ceva, cât de cât memorabil. Oricum, acestui „patos” Înăscut - rar, s-o acceptăm, În scrisul și firea stilistică a scriitorilor români moderni, cu excepția poate a romanticilor, care cel mai adesea „pozau” chiar când o făceau cu geniu! - m-a ajutat să-mi „placă” literatura acelor autori europeni care-mi „semănau”. Nu prin scris sau idei, bineînțeles că nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau Teodoreanu, un Cezar Petrescu (care voia și el o „operă!”Ă și, eventual, Camil Petrescu, care mă cucerea cu „pateticul” său, cu febra sa, cu ideile sale psihologice Îmbibate de un fel de sociologie sau radicalitate stendhaliană, În forma stilistică a lui André Gide! Un Nietzsche, un Dostoievski, un Shakespeare, cel din marile sale drame, cel din Macbeth, Regele Lear sau Hamlet - un Hamlet Înțeles nu În cheie romantică, ci existențială! -, ca să nu mai vorbim de un Hardy sau Th.
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]