8,805 matches
-
pânăn pânzele albe, cusut cu ață albă, negru pe alb, ba e albă, ba e neagră, scor alb, sezon alb etc.] Știa că nu a semnat în alb niciun cec./ Stațiunea era pregătită pentru sezonul alb. 4. imagini auditive: seaudeo stranie vibrare, întrun oftat adânc și greu 5. motive literare: stelele, munții, marea, urșii, somnul, luna etc. 6. Figură de construcție supralicitată de simboliști, repetiția are în poezia dată conse cințe multiple. La nivel fonetic, această figură a insistenței are efect
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ban chize, în așteptarea somnolentă a morții. Totul exprimă pregătirea pentru eternitate. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea directă a unor idei, sentimente, stări de spirit. Astfel, din poezie se desprinde sentimentul solitudinii, al încremenirii uni versale. Singurătatea stranie se asociază cu albul dezolat, sugerând presentimentul morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
personajele alese din opera epică selectată Principala temă - degradarea umană provocată de patima înavuțirii - focalizează discursul narativ asupra lui Ghiță, protagonistul nuvelei. Cea dea doua temă, cea a destinului, îl opune lui Lică Sămădăul, antagonistul care exercită asupra sa o stranie fascinație a răului. Așadar, relația dintre Ghiță și Lică este de tip conflictual, ilustrând erodarea valorilor morale. Protagonistul nuvelei, Ghiță, este un personaj complex, dilematic, de mare forță în reprezentarea omului care se lasă dominat de slăbiciunile sale. El ilustrează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
instituie încă de la începutul romanului, în scena horei: Duminică. Satul e la horă. [...] Ion, feciorul Glanetașului, ținând de mijloc pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la lăutar [...]. Apoi deo dată se aprinde ca focul și izbucnește răgușit [...]. Avea ceva straniu în privire, parcă nedumerire și un vicleșug neprefăcut. Această schiță de portret inițial reliefează o dominantă psihică (firea impulsivă, temperamentul violent) și o dominantă morală (viclenia) ce constituie axele universului interior al eroului, motivând evoluția ulterioară. Construinduși protagonistul în matricea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
natura filozofiei în genere. Nici un sistem nu poate conceptualiza totalitatea existenței și toate demersurile făcute în acest sens sunt până la urmă reducționiste, înfățișând lumea dintr-un singur punct de vedere. De fapt, metafizica rămâne pentru Dilthey ein merkwürdiges Doppelwesen ("o stranie creatură duală")3, cu aspirații și exigențe divergente: pe de o parte, ea vrea să fie o construcție conceptuală riguros obiectivă și unanim acceptată, iar pe de altă parte, se raportează la Absolut, urmărind să descopere într-un demers singular
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să le zicem, estetice există un mai profund clasicism și romantism paradigmatice, ale căror structuri mentale și configurații sufletești conduc la atitudini general umane în fața realității și a vieții.111 Constatăm așadar că la Hegel coexistă, într-un mod aparent straniu, două modele mentale antinomice: deși punctul de plecare (tema identității dintre existență și gândire: "gândirea este identică cu obiectul gândirii" cu existența -, deoarece "gândirea trebuie să aibă ca obiect ceva care există"112) este clasic, imobilismul logic al eleaților este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu obiectul gândirii" cu existența -, deoarece "gândirea trebuie să aibă ca obiect ceva care există"112) este clasic, imobilismul logic al eleaților este convertit de heracliticul Hegel în imanența gândirii, cu devenirea ei continuă către Spiritul absolut. Am spus "aparent straniu", pe de o parte, întrucât, cu Hegel, suntem în epoca în care clasicismul coexistă totuși cu romantismul, în ciuda adversității lor, iar pe de altă parte, fiindcă numai așa, prin adoptarea unei soluții tipic heraclitice, se putea debloca imobilismul imperturbabil al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și cu atât mai puțin depășită de către gândirea din prezent. Istoricii-intelectuali (exponenții intellectual history!) au în natura gândirii lor o serie de concepte abstracte și confuze. Este și cazul lui Foucault, ce a inventat noțiunea de pouvoir-savoir, interpretată în mod straniu de LaCapra 87. În concepția istoricului american pouvoir-savoir e interpretat ca "sistem dominant" sau "ideologie dominantă", prezente în discursul "de stânga" al anilor '60. Foucault a vrut să spună cu totul altceva prin putere-cunoaștere. Și anume că toate acele lupte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de azi. Cărțile sale, dincolo de cursuri și interviuri mai puțin cunoscute, de conferințe uitate prin arhive, sunt emblematice pentru modul cum gândea și problematiza istoricul francez. Înainte de a-l citi pe Foucault, înainte de 1999, aveam o concepție similară despre statutul straniu al istoriei ca disciplină în cadrul societăților noastre. Mă refer la concepția, prezentă în Cuvintele și lucrurile, și anume că istoria "nu își are locul în rândul științelor umane și nici alături de ele: căci este foarte posibil ca istoria să întrețină
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în cadrul societăților noastre. Mă refer la concepția, prezentă în Cuvintele și lucrurile, și anume că istoria "nu își are locul în rândul științelor umane și nici alături de ele: căci este foarte posibil ca istoria să întrețină cu acestea o relație stranie, nedefinită, indestructibilă și mult mai profundă decât un simplu raport de vecinătate în interiorul unui spațiu comun"193. Ar fi timpul să ne eliberăm de iluzia că istoria se află printre socio-umane sau este derivată din acestea. De asemenea, să ne
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în ce mă privește, o recomand pentru dimensiunea ei poetică: pă sări, fluturi, cărbuni, șerpi, purici, draci, îngeri, apă, comori, ani male sălbatice și domestice, mădularele trupului, vînt, cer, cercei și multe altele îi devin apropiate și compun o lume stranie controlată prin bună cunoaștere și comportament atent. Citești despre crai-nou și, o vreme cel puțin, privești luna nouă altfel. Descoperi risipa de sensuri și de gesturi care se făcea de sărbători ori cu ocazia momentelor importante din viața omului și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
al XX-lea poate fi bine descris drept un secol par excellence al socialismului"19. Daniel Boboc Cezar-Mihail Preotescu * * * Cele cîteva erori de informație au fost corectate tacit de îngrijitorii ediției. INTRODUCERE 1989: anul bicentenarului Revoluției franceze va cunoaște un straniu paradox. Sărbătorind într-o manieră debordantă și chiar excesivă începuturile deceniului revoluționar al anilor 1789-1989, francezii au neglijat complet, fără să-și dea seama, o altă manifestare pe care în alte împrejurări poate că ar fi sărbătorit-o așa cum se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cetate Heidelberg) susținând o intensă activitate publicistică și editorială. Iată câteva titluri de cărți apărute în anii '90 și după: "Scufița Roșie nu mai merge în pădure", "Replici din burta lupului", " Aruncând mănușa". Ne vom referi la cartea cu acest straniu titlu Pivnițe, mansarde, nu puține trepte, probabil o metaforă a pendulării angajamentului politic al scriitorului (artistului), o nuanțare de fapt a raporturilor între puterea comunistă și autori, o ecuație complicată din care n-au lipsit "intermediarii". O investigație așadar, cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
totuși Croh, acest "nabab al cugetului", nu se bucură de o amnistie completă. Impresia noastră finală că această carte a lui S. Damian se scrie ca și cum s-ar da glas unui proiect european de ecologizare a mentalităților captive într-un straniu apolitism militant, mai greu de dezintegrat decât atomul, ne este confirmată și de cele câteva "idei fixe" ("seriozitatea eticistă"? de care vorbea M. P. încă din 1971). Urmărite până-n pânzele albe, sunt penalizate unele ieșiri în decor brebaniene de sorginte naționalistă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Avangarda literaturii române" (1983), "Textualism și autenticitate" (1993), iată câteva titluri care legitimează reputația națională și internațională a unui critic, apte să surclaseze și eclipseze cam tot ce există în branșă, prin operozitate, intuiție și metodă, păstrând totuși în chip straniu complexul Manolescu - Simion. Vituperând impresionismul și foiletonismul în critică, Marin Mincu apreciază metoda lui N. Manolescu din "Arca lui Noe", dar nu ezită să califice "Dimineața poeților" drept o carte ratată, bucurându-se oricum că "până și retardatul E. Simion
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aspiră la generalitatea ideilor formative. Fără a fi un resentimentar, autorul e un anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu predilecție provincialismul ca simptom devastator al unei posibile patologii culturale. De la înălțimea unei perspective "monarhice, inventariază în această stranie republică a literelor păcate veniale și mortale, cum ar fi veleitarismul, reveria protocronistă, furtul de idei, imobilismul, lipsa de vlagă și onestitatea în a-și impune valorile la scară universală. În contra acestui tip de comoditate conservatoare, Marian Mincu și-ar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Așa cum spune Virgil Bulat, (unul din mulții cărturari-eroi întâlniți la Gherla, Aiud sau Jilava de Steinhardt): "nu închisoarea, ci forța sufletească a oamenilor este obiectul fundamental al povestirii". Alexandru Balaci Profesorul de iubire, adevăr și frumusețe Un zvon cel puțin straniu a circulat pe la mijlocul lunii iunie 1996, conform căruia profesorul Alexandru Balaci ar fi implinit 80 de ani. Până ne-am dumirit, consultând istorii literare, dicționare românești și străine, "gemenii" au și făcut loc "racului". Deși toate cărțile și dicționarele confirmă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
OM?! Da! am răspuns caraghios de hotărît arătării. Tăcere scurtă. Dacă ești OM, invită-mă în casă! Da! am continuat să fiu deplasat-laconic-ospitalier. Repet, seara avusesem o premieră, urmată de chef, apoi de un... flirt. Cînd am văzut-o pe strania musafiră, dintr-un defect incredibil de asociere, am crezut că e doamnă din noaptea trecută, prahoveanca. Fără inhibiții, necunoscuta a intrat în camera în care dormeam, mi-a inspectat, foarte atentă, pereții, mobilierul, cărțile, gravurile și, brusc, m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lor moarte, cea de pe scenă, fiind un fel de repetiție a celeilalte... Scriam nu de mult, despre piesa blestemată a lui Shakespeare, Macbeth. Dar nu cum va însăși meseria de actor este blestemată? Mulți istorici au observat, ca o coincidență stranie: cei care joacă pe scenă moartea, de mai multe ori, o perioadă lungă de timp, nu au un sfîrșit liniștit. Celebra prezicere "ăsta n-o să moară în patul lui!", aplicabilă în general criminalilor, se pare că rămîne valabilă și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Totuși, pe cînd asculta în suflet dovezile liniștitoare, în tavanul cu grinzi negre se iviră, întîi ca niște sclipiri fără rost, apoi tot mai lămurit, ochii omului de sub ștreang, cu privirea mîndră, tulburătoare ca o chemare, în al cărei foc straniu valurile de argumente se topeau neputincioase." (s. n.) Curînd, această aprehensiune va lua în stăpînire conștiința lui Bologa. Spaima dureroasă" are antecedente în viața personajului, de ea legîndu-se momentele cele mai vii ale emoției infantile: întîlnirea cu tatăl, revelația de coloratură
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Curînd, această aprehensiune va lua în stăpînire conștiința lui Bologa. Spaima dureroasă" are antecedente în viața personajului, de ea legîndu-se momentele cele mai vii ale emoției infantile: întîlnirea cu tatăl, revelația de coloratură mistică, la șase ani (cînd "alt eveniment straniu îi zgudui sufletul"), respectiv "pierderea" lui Dumnezeu, în criza ce survine șocului prilejuit de moartea tatălui. Trei trepte ale transformării cu profund răsunet interior, în a căror succesivitate trebuie citite nu doar zguduirile care prevestesc maturizarea, ci și reactivitatea exacerbată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care parcă pătrundea în toate adîncurile și ascunzișurile...Arătarea aceasta a durat numai o clipă și a fost atît de nemărginit de dulce, că inima lui Apostol și-a oprit bătăile, iar ochii i s-au umplut de o lucire stranie, bolnavă. Totuși, sufletul îi era atît de plin de fericire, că ar fi fost bucuros să moară atunci acolo, privind minunea dumnezeiască...Cînd se întoarse la loc, păru schimbat la față. Pe obrajii albi, ochii albaștri erau ca două izvoare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
luminii din ochii omului "de sub ștreang", are loc, simbolic, anticipator și inexorabil, o identificare de destin. Tot un transfer, un contact vizual terifiant și fascinant totodată, se săvîrșise în clipa revelației. Ochii copilului s-au umplut atunci de "o lucire stranie, bolnavă". Punînd stăpînire hipnotică pe conștiința personajului, fluidul luminos al privirii devine crucial în cele două momente cheie ale romanului, reiterate în forme perceptibile ca variante de "întîlnire" hotărîtoare. Legătura între revelația dumnezeirii prin imaginea "orbitoare" a crucii și pacea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un strigăt îngrozitor de izbăvire, întocmai ca cei dintîi credincioși care, în clipa morții silnice, vedeau pe Hristos. (...) Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbîndă mare. (...) Brațul spînzurătoarei pîrîi (...) În ochi lucirea stranie, arzătoare pîlpîia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
expresă a doctorului ("Cînd Lenora cercase a se aventura pe acolo, Walter îi făcuse un semn vag de politețe sau de concediere"). Parcul sanatoriului îi apare la o depărtare inaccesibilă mișcării, grevată de o dispoziție prin care adie o arie stranie ("Era o stare de lucruri a cărei soluție nu se putea prevede, așa cum se uita Lenora de lung la bazinul din fundul parcului. Din indolență, n-ar fi ajuns totuși să se plimbe pînă la dînsul și nici la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]