6,168 matches
-
mâneci din dantelă, a unei haine nobile, dublată nefiresc de faldurile unei rochii boeme, din care curg, spre pământ, crengi dese, elastice și verzi. La picioarele ei, culcat, cu aripile deschise, un mic grifon îi așteaptă porunca. Fiica unor imigranți suedezi stabiliți în Illinois, Dorothea Tanning și-a petrecut copilăria și adolescența într-un mediu domestic rural ce perpetua, nealterate, valorile calme ale clasei de mijloc americane. A tulburat, încă din primii ani, paradisul casnic, prin "crize, lacrimi și coșmaruri", pe
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
desfășurate la interfața client furnizor, ceea ce presupune o reconsiderare a conceptului calității și o angajare totală față de principiile acestuia, precum și o analiză și ameliorare continuă a calității, bazate pe reacția informațională a clienților (feed back) față de serviciul prestat. Reprezentanții școlii suedeze propun șase criterii pentru determinarea calității serviciilor: * Profesionalismul și calificarea corespunzătoare a angajaților firmei. * Atitudinea și comportamentul personalului, respectiv interesul manifestat în rezolvarea problemelor consumatorilor; * Accesibilitatea sediului firmei și flexibilitatea programului de funcționare; * Siguranța și încrederea că serviciul va fi
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3149]
-
Norberto Bobbio, Luigi Reina, Alberto Bevilacqua, Alberto Moravia, Alberto Granese, Corrado Calabrò, Gianpaolo Rugarli, Alberto Abbuonandi, Remo Bodei, Sergio Givone, Giuliano Manacorda. Numeroase sunt traducerile scrierilor sale în limbi străine: în română, engleză, franceză, spaniolă, rusă, germană, portugheză, slovacă, macedoneană, suedeză, slovenă, bulgară, greacă, maghiară. Dante Maffìa a scris mult, tot mai convins, așa cum a repetat în mai multe ocazii, că scriitorii nu pot și nici nu trebuie judecați după cantitatea paginilor lor. "Când Liala a fost întrebată de un ziarist
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se confruntă, practic, cu sărăcia. Sunt state - Suedia este exemplară din acest punct de vedere - unde ajutoarele sociale sunt atât de substanțiale, încât familiile cu un singur părinte nu au probleme serioase cu sărăcia. În 1994, deși 20% dintre copiii suedezi se aflau în familii monoparentale, doar 6,8% din totalul copiilor din această țară trăiau în familii cu un salariu sub venitul mediu pe economie. A. Giddens (2000), care oferă respectivele cifre, consideră că acesta este și motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
acesteia, firește, din perspectiva intereselor otomane, si pentru a le implică, astfel, mai activ în problema orientala. Cercurile conducătoare otomane sperau 22 Cf., raportul lui Ulrik Celsing, din 3 octombrie 1774, în idem, Tratatul de la Küciük-Kainardgi (1774) în viziunea diplomației suedeze, în "Cercetări Istorice" (Serie Nouă), XVII2, Istorie Medie, Modernă și Contemporană, Iași, 1998, p. 187; vezi și raportul lui Ulrik Celsing, din 17 septembrie 1774, în ibidem, p. 185. 23 Cf., raportul lui Ulrik Celsing, din 3 octombrie 1774, în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care marele dragoman "lacha un moț sur le sort de la Pologne", lăsându-l pe interlocutorul sau să înțeleagă că otomanii aveau motive temeinice să creadă că cele două state se puteau angaja în rezolvarea crizei crimeene; prin urmare, constată diplomatul suedez, marele dragoman "voulait m'insinuer que dans ces circonstances, leș bons offices de ces deux cours ne pouvoient qu'etre efficaces et très utiles à la Porte", mai ales că acea "afacere" era, de altfel, "de l'avantage et de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în situația de a-si permite să secondeze, efectiv, eforturile otomane, desi revizuirea raporturilor Porții Otomane cu Rusia, în favoarea celei dintâi, ar fi contribuit la diminuarea intercesiunilor celei din urmă în treburile interne ale Suediei. Prioritatea principală a noului monarh suedez, Gustav al III-lea, o reprezenta, totuși, consolidarea noului regim instaurat în urmă loviturii sale de stat, din 19 august 1772. În acest scop, deci, avea nevoie de relații cât mai normale cu vecinii săi nemijlociți, adică Prusia, Danemarca și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
formă de concretizare a metodologiei aplicate. În ceea ce privește baza documentara, demersul meu istoriografic este rezultatul, în cea mai mare parte, a unor îndelungi investigații în arhive din Anglia, Germania, Suedia și Italia (Veneția), unde am urmărit rapoartele reprezentanților diplomatici englezi, prusieni, suedezi și venețieni care au reprezentat țările lor la Istanbul și la Petersburg, punctele cele mai "fierbinți" ale problemei orientale. Marea majoritate a acelor rapoarte le-am inclus în colecția inițiată de mine, sub genericul Europe and the Porte. New Documents
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
tutto è montato sul più importante apparato di Guerra" (s. Ven.C.)44. Totuși, așa cum aflase și Nicolo Venier, temerile Rusiei provocate de o posibilă aderarea a Suediei la planurile antiruse ale Franței nu erau justificate, atunci, de obiectivele politicii suedeze în spațiul baltic. În primul rând, datorită faptului că disproporția dintre puterea militară a Rusiei, concentrată la granițele Suediei, și cea pe care i-ar fi putut-o opune aceasta era atât de flagrantă, încât nu există nici un dubiu în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
du coté des coalisés", adică membrilor primei Coaliții antifranceze în care se mai aflau, încă, la acea dată, alături de Marea Britanie, si Austria, Olanda și Spania (cf., Europe and the Porte, Vol. I, p. 36). 145 "Dans leur humiliation continuă diplomatul suedez ceux ci se déchaînent à présent contre la Cour de Berlin" (cf., loc. cît.). 146 Cf., raportul lui Mouradgea d'Ohsson, din 23 mai 1795, în loc. cît., p. 41. Rusia și Austria 147, la baza căruia a stat Tratatul de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
scop, el a încercat, în luna aprilie 1801, să obțină sprijinul Franței, în schimbul alierii cu ea împotriva Mării Britanii. Un astfel de obiectiv era, însă, în flagrantă contradicție cu principiile alianței, motiv pentru care, la începutul lunii mai 1801, regele suedez a recunoscut necesitatea abandonării Neutralității Armate și a demarat demersurile diplomatice la Petersburg, cu scopul subminării poziției Danemarcei în capitala Rusiei. Concomitent, a fost tatonat terenul, în vederea asigurării sprijinului Prusiei, în schimbul căruia îi oferea Pomerania Suedeză și a masat trupe
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lunii mai 1801, regele suedez a recunoscut necesitatea abandonării Neutralității Armate și a demarat demersurile diplomatice la Petersburg, cu scopul subminării poziției Danemarcei în capitala Rusiei. Concomitent, a fost tatonat terenul, în vederea asigurării sprijinului Prusiei, în schimbul căruia îi oferea Pomerania Suedeză și a masat trupe la granița cu Norvegia, campania militară urmând a fi declanșată în vara anului 1801. Realizarea acelui plan depindea, însă, în exclusivitate de atitudinea Rusiei care era declarat ostilă, motiv pentru care atacul a fost amânat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pe lângă Poartă Otomană, catre rege, din 10 august 1809, în Sveriges Riksarkivet, scopul de a împiedica Poartă Otomană să acorde vreun sprijin oarecare, diplomatic sau de altă natură, Suediei. Continuarea războiului, care a necesitat noi și grele eforturi impuse societății suedeze, a provocat o puternică reacție împotriva regelui, soldata cu detronarea acestuia, în luna martie 1809, de către o conspirație instrumentata de o grupare a nobililor și a cercurilor superioare ale armatei, și înlocuirea lui cu fostul său regent, din perioada minoratului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pierdute în favoarea Rusiei 70. Cu toate acestea, pacea cu Suedia a fost considerată de o parte a cercurilor conducătoare ruse ca fiind foarte putin avantajoasă pentru Rusia. Argumentul celor care împărtășeau acest punct de vedere constă tocmai în dimensiunile dezastrului suedez, în sensul că ei considerau "qu'on a trop pris", motiv pentru care "une paix pareille ne peut pas durée longtemps" (s. Ven.C.)71. Resentimentele acestora îl vizau direct pe Aleksandr Rumianțev, numit de tar cancelar al Imperiului, drept
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
zarea obiectivelor Rusiei în Europa de Nord-Est, pentru că "c'est en grand pârtie aux conseils de ce Ministre, influencé par Napoleon, que nous (suedezii n. Ven.C.) devons la perte de la Finlande", cum afirma și Stedingk (s. Ven.C.)72. Diplomatul suedez mai Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 225 Konstantinopel (documentele din acest fond nu sunt paginate). 70 Cf. Sten Carlson, op. cît., p. 35; Ingvar Anderson, op. cît., p. 309. Stewart P. Oakley, War and Peace în the Baltic, 1560-1790, London and
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
le fait Napoleon dans le midi de l'Europe", adică "de s'entourer d'états faibles et insignifiants et d'y former même un systême féderatif à l'instar de celui de la confederation du Rhin" (s. Ven.C.)78. Diplomatul suedez era, totuși, de părere că Suedia trebuia să profite de atmosfera favorabilă, creată în jurul ei, pentru a avansa în eforturile sale de a alipi Norvegia 79. Prin ocuparea Finlandei, în anul 1809, tarul a urmărit să îmbunătățească poziția strategică a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
unui vechi deziderat al suedezilor, anume anexarea Norvegiei. În cercurile diplomatice de la Istanbul circulă, deja, la începutul anului 1810, știrea că cedarea Finlandei către Rusia urma a fi compensată cu Norvegia. În schimbul acesteia din urmă, Danemarca ar fi primit Pomerania Suedeză, Mecklenburg, "ou d'autres pays non disposés dans le Nord de l'Allemagne"84. Clauzele păcii încheiate de Suedia cu Franța au nemulțumit, însă, cercurile conducătoare ruse care le considerau mult prea avantajoase pentru cea dintâi 85. Indispoziția lor a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
C.)88. Singura cale de ieșire dintr-o astfel de "fundătura", în care vroia să o plaseze Rusia, era, după convingerea să, "reunirea" Norvegiei la Suedia. Căci, în cazul în care "cette réunion ne peut se faire, leș deux Nations (suedeză și norvegiană n. Ven.C.) seront perdues avânt un demi siècle" (s. Ven.C.)89. Iar ca argument incontestabil pentru susținerea raționamentului sau, von 83 Cf., ibidem, p. 172. 84 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 10 ianuarie 1810
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
trouvait conforme au "nouveau" droit internațional", ceea ce confirmă și aprecierile lui von Stedingk, enunțate în rândurile anterioare (s. Ven.C.) (cf., ibidem). 96 Cf., Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 671, Moscovitica. 97 Loc. cît., fond cît. cultăți Rusiei, diplomatul suedez observa că cercurile ei conducătoare o ignorau. Atitudinea lor nu era, totuși, o surpriză pentru el, deoarece era motivată de faptul că, după toate probabilitățile, Rumianțev nu avea alt scop "que d'illustrer son Ministère en étendant leș limites de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fost pe punctul de a redeveni ostilă, ca urmare a unei profunde mutații politice, înregistrată la Stockholm. Este vorba de decizia Riksdag-ului de a-l proclama pe mareșalul francez Jean Baptiste Julles Bernadotte, prinț de Pontecorvo, ca moștenitor al tronului suedez. Decizia constituia, după unii autori, expresia sentimentelor "de ură și de revanșa", provocate suedezilor atât de tratatul ruso-francez de la Tilsit, cât și de înfrângerea suferită în războiul lor cu rușii, soldata cu pierderea Finlandei. Prin urmare, alegerea lui Bernadotte a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de ură și de revanșa", provocate suedezilor atât de tratatul ruso-francez de la Tilsit, cât și de înfrângerea suferită în războiul lor cu rușii, soldata cu pierderea Finlandei. Prin urmare, alegerea lui Bernadotte a fost un "pas provocator", făcut de dietă suedeză, "în the clearly expressed hope that Bernadotte would clăim vengeance and retake the lost half of the realm with French aid" (s. Ven.C.)104. Căci, în pofida dezastruoasei, pentru suedezi, evoluție a raporturilor cu Franța, aceștia manifestau, încă, o "predilecție
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
această alegere, Stedingk era sigur "que leș Russes șont au désespoir de ce choix" (cf., loc. cît., fond cît.). Suediei, datorită faptului că, supunându-se presiunilor franceze, Suedia aducea grave prejudicii comerțului rus cu Marea Britanie 111 care se desfășura prin teritoriile suedeze. Concomitent, în pofida aparentelor, raporturile Franței cu Rusia evoluau "amical"112, iar Napoleon dă asigurări tarului, chiar și în luna iulie 1810, că nu se opunea că el să încheie pacea cu turcii și să obțină de la ei cedarea Moldovei și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de altă parte, von Stedingk aflase că Aleksandr Borisovich Kurakin, ambasadorul Rusiei la Paris, revenit la Petersburg, "en a apporté de nouvelles qui on fait grand plaisir à l'Empereur"114. Ca urmare, efectele stupefacției produsă, inițial, de decizia parlamentului suedez au dispărut aproape instantaneu, deoarece tarul "se croit plus assuré que jamais de l'amitié de Napoléon" (s. Ven.C.)115. Cu toate acestea, în realitate, raporturile ruso-franceze rămâneau grevate de obiectivele politice urmărite de cele două mari imperii pe
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a țării lor și să treacă peste rivalitățile care separaseră Suedia de Rusia, timp de secole. Și de această dată, "ajutorul" nesperat i-a venit tot de la Napoleon care, în luna ianuarie 1812, a invadat, fără declarație de război, Pomerania Suedeză 124, ca represalii pentru retragerea Suediei din blocada continentală. Deși, ca urmare a acestei agresiuni, au fost demarate tratativele Suediei cu Rusia și cu Marea Britanie, în vederea încheierii unei alianțe împotriva Franței 125, diplomația rusă a menținut contactele cu cea franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a Prusiei în Consiliul Aliaților. După bătălia de la Leipzig, din 16-19 octombrie 1813, Carl Johan a reluat ofensiva militară și diplomatică 141, fiind sprijinit și de tar. În opinia acestuia, decizia prințului moștenitor de a ceda Danemarcei, în schimbul Norvegiei, Pomerania Suedeză, era un "sacrificiu" prea mare pentru Suedia. De aceea, el opta pentru o altă variantă, care i se părea mult mai convenabilă, firește, din punctul de vedere al intereselor Rusiei în Nordul Europei, anume "de mettre la Poméranie dans la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]