6,105 matches
-
cele mai de căpetenie, cîteva s-au împlinit, cea mai fierbinte îndeosebi: aceea de a avea o moșie" dar nu putea uita că chiar părintele său îl dezmoștenise pe cel care era născut spre a fi bogat: "tata mi-a suflat-o" (moștenirea n.n.) căci "conta pe moștenirea averii soră-sii din care ciupise mai dinainte și pe care, ca un veritabil pungaș, o convinsese să transforme testamentul, frustrîndu-și astfel proprii copii", instalîndu-se apoi la Berlin într-un gest de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
are bani și trebuie moștenită de Hans și de sora lui, Grette. Personaj relaxat, Grette îi pune în gură Doinei, de la prima vedere, o țigară cu drog. Logodnicul ei cel mai recent, și el consumator de iarbă, poartă plete, blugi sufle cați până la genunchi și cizme roșcate. Ce oroare... Hans nu apreciază tradiționalele sarmale pe care Doina i le face cu dragoste, la cuptor. Pe ecranul televizorului capitalist vedem împușcături, teroriști, se ciocnesc mașini, urlă sirene. Doina nu mai face sarmale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
generalizat lumânarea, mai ales prin desenele și gravurile care însoțesc textul eminescian (cel mai cunoscut este desenul Ligiei Macovei) - deși G. Bulgăr (1999) și, după dânsul, noi înșine (2002) am restituit termenul originar. Trebuie să înțelegem că una este a sufla în lumânare, cum mai facem azi de ziua cuiva ori prin biserici - și a sufla în luminare este alta, adică poate să se refere la sursa luminii în general: flacără de lampă, felinar, lemn, gaz aerian, lumânare etc. În Scrisoarea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
este desenul Ligiei Macovei) - deși G. Bulgăr (1999) și, după dânsul, noi înșine (2002) am restituit termenul originar. Trebuie să înțelegem că una este a sufla în lumânare, cum mai facem azi de ziua cuiva ori prin biserici - și a sufla în luminare este alta, adică poate să se refere la sursa luminii în general: flacără de lampă, felinar, lemn, gaz aerian, lumânare etc. În Scrisoarea I este vorba despre lampă, și vom arăta de ce. Mai întâi, însă, să ne aducem
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și vezi formele aliterante sa-/su; a-u-u-u-a - sugestia suflatului încet și continuu vine de la sine. Dimpotrivă, pauza după suflu sugerează acțiune rapidă. Considerați cele două obiecte în discuție, lampa sau lumânarea, și vedeți cum se stinge fiecare în parte prin suflat asupra lor. Pentru o și mai bună înțelegere a diferenței dintre sensul cuvintelor și cel al expresiilor, iată încă două locuri din aceleași poezii. Eminescu are așa: Căci perdelele’ntr’o parte când le dai - și De pe fruntea mea cea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii în lumină. / Ai obosit, cu mâna ta cea fină / în val de aur părul despletind. // L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, / Desfaci râzând pieptarul de la sân, / încet te-ardici și sufli ’n lumânare...// De-asupră mi stele tremură prin ramuri, / în întuneric ochii mei rămân, / Și-alături luna bate trist în geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie și scris - iar datarea este acceptată de toți editorii. Vom reveni
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o avea pe a ei. ... Dacă acest sonet nu ne dă vreo adresă precisă, în schimb poate să ne lămurească în privința luminii din interiorul odăii. Manuscrisul și prima publicare (Nerva Hodoș, 1902) ne vorbesc despre luminare: încet te-ardici și sufli ’n luminare. Este aceeași expresie pe care am întâlnit-o în Scrisoarea I: Când cu gene ostenite sara suflu’n luminare. Am dedus că acolo este vorba de lampă, poate aceeași din Singurătate (A târziu când arde lampa) - și că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
luminare. Este aceeași expresie pe care am întâlnit-o în Scrisoarea I: Când cu gene ostenite sara suflu’n luminare. Am dedus că acolo este vorba de lampă, poate aceeași din Singurătate (A târziu când arde lampa) - și că poetul suflă încet și prelung deasupra sticlei de lampă ori jos, în focar, după ce-l ridică de pe stativul în care stă gazul sau uleiul lampant. De ce ar fi vorba, în sonetul ce-o privește pe ea, de lumânare? Un editor explică chiar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ori jos, în focar, după ce-l ridică de pe stativul în care stă gazul sau uleiul lampant. De ce ar fi vorba, în sonetul ce-o privește pe ea, de lumânare? Un editor explică chiar astfel: „înăuntru, visătoarea, începând să se dezbrace, suflă în lumina lumânării și o stinge. Afară, ochii iubitorului în întuneric, sub stelele care pâlpâie prin ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, în ferestrele întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
facerea lumii, din interacțiunea elementelor primordiale se naște, mai întâi, forța malefică, Nefârtatul Dumnezeu există, fără a fi crea sau făcut: "Dintâi și-ntâi, atârna în aer, purtat de vânt, un munte, din vârful căruia ieșea foc. Din focul acesta, suflat de vânturi, s-a făcut o femeie, dar nu era vie, avea numai trup. Suflând vântul și mai tare, a rădicat-o și a dus-o până la vântul cel mai de sus. Acolo ea a căpătat suflare și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fără a fi crea sau făcut: "Dintâi și-ntâi, atârna în aer, purtat de vânt, un munte, din vârful căruia ieșea foc. Din focul acesta, suflat de vânturi, s-a făcut o femeie, dar nu era vie, avea numai trup. Suflând vântul și mai tare, a rădicat-o și a dus-o până la vântul cel mai de sus. Acolo ea a căpătat suflare și s-a coborât pe munte înapoi. Aicea a găsit două bucăți de fier și de iuțeală mare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a purces ș-a făcut doi băieți de gemene, doi necurați și anume: pe cel șchiop, dar cuminte, și pe celălalt mai prost."188 Pământul este creat din "lutul din mare" adus de necurat, desăvârșit de "suflarea divină": "Dumnezeu a suflat și turta a început a crește până când n-a mai putut-o ținea și a lăsat-o pe apă".189 Focul ca și celelalte elemente se înfățișează dual: preexistent, ca adjuvant al plăsmuirii cosmosului, dar și creat după geneza universului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plângi N., ce te vaieri? / -Da eu cum nu m-oi cânta / Și cum nu m-oi văiera / Dacă-s de picioare-mpiedicată / Și de mânuri sunt legată, / Cu ochii nimic nu văd, / Cu urechile n-aud, / Cu nasul nu pot sufla, / Cu gura nu pot grăi! / Maica Domnului / Din poarta cerului / M-a auzit, / Scară de aur a făcut, / La mine s-a coborât, / De cămașă neagră / M-a dezbrăcat, / De mâna dreaptă / M-a luat, / În apa Garaleului / De trei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luat, / În apa Garaleului / De trei ori m-a cufundat, / De tot urâtul m-a spălat, / De picioare m-a deschiedecat, / De mânuri m-a dezlegat, / Viderile mi le-a dat. / Cu ochii văd, / Cu urechile aud, / Cu nasul pot sufla / Și cu gura pot grăi. Și-am rămas mai curată / Și mai luminată / Ca de Maica Domnului lăsată. Bună dimineața, mieru de rău / Cu prundu de grău, / Cu țimorma de busuioc, / Să-mi dăruiești noroc, / Să fiu de-acum mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te mai curăță!" După ce va mai arde, va merge iar la Dumnezeu, îl va întreba iar cât e de curat. Atunci pământul va răspunde: "Ca Isus Hristos!" " Ia amu ești curat!" Focul atunci se va stinge și cele douăsprezece vânturi vor sufla să facă din cenușă o movilă mare și va sta șapte zile. În a șaptea, va trece pe deasupra Sfântul Ilie și va trâmbița, și toate sufletele oamenilor vor ieși din movilă în chip de oi și de capre. Oile le-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
explică geneza focului. Se pare că focul își are obârșiile în plină vară, când Ilie Pălie sau Pălie, care se ține pe 21 iulie, ar fi dat naștere focului, iar Foca, serbată a doua zi după Sfântul Ilie, ar fi suflat în acel foc pentru a-l mări. Pălie se ține pentru "foc" (incendiu, trăsnet) și pentru secetă, când "se pălesc" (se ofilesc) semănăturile, sărbătoare care amintește de Palilia romană, zi închinată zeiței Pales, protectoarea turmelor, zi ținută pe 21 aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un portret uman universal: Luând trupul din pământ / Sufletul din Duhul Sfânt, / Oasele din piatră, / Sângele din Marea Roșie, / Frumusețea din soare, / Ochii din stele, mintea din cer, / Graiul de la Iisus, / Inima din mijlocul pământului, / Gândul din iuțimea fulgerului. / Și a suflat peste el cu duhul / Și l-a-nviat / Și-a alcătuit slove de carte / Din patru părți ale lumii / Și i-a pus numele Adam."137 Omul Cosmos reprezintă liantul mitic dintre lumile originare, lumea cerească și lumea pământească: "Dumnezeu că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a apucat să facă soarele. A scaparat o dată cremenea în piatra cea scumpă, dar n-a putut face, a ieșit o sabie. A scaparat a doua oară și s-a făcut o grămăjoară, ca o jemnă mică, rotundă. Dumnezeu a suflat duh sfânt și s-a făcut soarele mare și luminos, mai mare decât pământul nostru, și l-a dat degrabă sub pământ. Când a socotit Dumnezeu, a sculat oamenii, acum era mai multă lumină. Se uită cu toți cu mirare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De ce să admiri culori, de vreme ce nu știi să pictezi?...Arcașul trebuie să știe Întîi unde țintește, iar apoi să-și pregătească mîna, arcul, coarda, săgeata și mișcările. Sfaturile noastre dau greș, Întrucît n-au țintă și țel. Nici un vînt nu suflă pentru cei care nu Înaintează spre un port anume”. * „Pe mormîntul dumneavoastră vor fi scrise două date, pe care le vor citi toți prietenii. Dar singurul lucru care va conta cu adevărat va fi mica liniuță dintre ele.” (Kevin Welch
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un artificiu. Charles a continuat cu o mai mare vehemență să insiste să fie ascultat; dar de fiecare dată când solicita acest lucru, soldații din jurul său deveneau tot mai zgomotoși și abuzivi; unii și-au aprins pipele și i-au suflat fumul în față.“ (t. n.) Pe baza acestor detalii, înțelegem că procesul regelui nu a fost decât o mașinațiune politică, pusă la cale de Cromwell. În favoarea acestei afirmații aducem din nou în discuție scrierile apocrife. Conform acestor surse, în timpul demersurilor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ca toți oamenii să-l cunoască pe El, care este „Calea, Adevărul și Viața” și să se mântuiască. El este capul și întemeietorul Bisericii, căreia i s-au dat cheile împărăției Cerurilor în ziua învierii Sale din morți, când a suflat peste Sfinții Apostoli și le-a dat putere dumnezeiască prin harul Duhului Sfânt, să lege și să dezlege, să ierte și să țină păcatele oamenilor pe pământ. Rugăciunile Bisericii pentru cei adormiți au temei biblic, dogmatic, moral și tradițional. Astfel
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ochii gîndului, ca să strălucească în el lumina Evangheliei Tale. însoțește viața lui cu înger de lumină, ca să-l izbăvească pe el de toată bântuiala protivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază și de năluciri rele.” Și preotul suflă asupra lui de trei ori, în chipul crucii, și-l însemnează, binecuvântându- l, iarăși de trei ori, la frunte, la gură și la piept, zicînd: „Depărtează de la dânsul pe tot vicleanul și necuratul duh, care se ascunde și se încuibează
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prunc sau păgân de altă limbă cel ce vine să se boteze, atunci răspunde nașul și zice: Mă lepăd.” Cel ce se botează sau nașul răspunde de trei ori „mă lepăd”. După ce răspunde că s-a lepădat, preotul îi zice: „Suflă și-l scuipă pe el.” Iar el sau nașul suflă de trei ori și scuipă de trei ori. Și făcându-se acestea, preotul întoarce cu fața spre răsărit pe cel ce se botează, care ține mâinle slobode în jos, și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
se boteze, atunci răspunde nașul și zice: Mă lepăd.” Cel ce se botează sau nașul răspunde de trei ori „mă lepăd”. După ce răspunde că s-a lepădat, preotul îi zice: „Suflă și-l scuipă pe el.” Iar el sau nașul suflă de trei ori și scuipă de trei ori. Și făcându-se acestea, preotul întoarce cu fața spre răsărit pe cel ce se botează, care ține mâinle slobode în jos, și îl întreabă: „Te unești cu Hristos?” Și răspunde cel ce
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
micimea noastră ontologică, și neputința de a fi cu totul curați, de a scăpa de firea noastră egoistă, prin starea de jertfă ce ne-o imprimă Hristos.” Taina Pocăinței a fost instituită de Mântuitorul Hristos, după învierea Sa, când a suflat asupra Sf. Apostoli și le-a zis: „Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele le vor fi iertate și cărora le veți ținea vor fi ținute”. Deci, iertarea păcatelor se face în urma mărturisirii lor și dezlegarea se face de către preotul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]