6,283 matches
-
sfîrșit cîndva și ca aceste provincii să fie redobîndite. Chestiunea cu care se confrunta acum guvernul otoman era cum să fie administrate și apărate cel mai bine posesiunile rămase, atît împotriva pretențiilor altor popoare balcanice cît și ale marilor puteri. Sultanul din perioada aceasta, Abdul Hamid al II-lea, se urcase pe tron în 1876, la vîrsta de treizeci și patru de ani, într-o epocă de revoluție și război. El îi văzuse pe doi dintre predecesorii lui înlăturați în urma unor revolte de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unor revolte de palat și fusese nevoit să poarte război cu statele balcanice și cu Rusia în timpul primului an de la preluarea puterii. Evident, aceste evenimente au influențat profund atitudinea lui față de puteri și față de cei din jur. La începutul domniei sale, sultanul dăduse semne de teamă și de suspiciune în relațiile cu sfetnicii lui și cu reprezentanții străini. În momentul urcării pe tron, Abdul promisese să instituie un guvern constituțional, dar, personal, nu avea încredere în acest sistem. Imediat după ce și-a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
reprezentanții străini. În momentul urcării pe tron, Abdul promisese să instituie un guvern constituțional, dar, personal, nu avea încredere în acest sistem. Imediat după ce și-a asigurat poziția, el a dizolvat adunarea și i-a exilat pe principalii reformatori. Ulterior, sultanul și-a restabilit puterile autocrate și a reinstituit guvernul centralizat, pe care îl considera drept cea mai bună soluție pentru rezolvarea problemelor imperiului. Conform propriei lui declarații: "Am făcut o greșeală vrînd să-l imit pe tatăl meu, Abdul-Mecit, care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
problemelor imperiului. Conform propriei lui declarații: "Am făcut o greșeală vrînd să-l imit pe tatăl meu, Abdul-Mecit, care a încercat să introducă reformele apelînd la metoda convingerii și prin intermediul instituțiilor liberale. Voi merge pe calea adoptată de bunicul meu, sultanul Mahmud. Ca și el, înțeleg acum că numai cu forța pot fi puși în mișcare oamenii a căror apărare mi-a fost încredințată de Dumnezeu."1 Centrul autorității era acum palatul, nu aparatul birocratic. Sultanul a preluat personal controlul și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
calea adoptată de bunicul meu, sultanul Mahmud. Ca și el, înțeleg acum că numai cu forța pot fi puși în mișcare oamenii a căror apărare mi-a fost încredințată de Dumnezeu."1 Centrul autorității era acum palatul, nu aparatul birocratic. Sultanul a preluat personal controlul și conducerea afacerilor statului. El citea majoritatea rapoartelor oficialilor săi și lua cele mai importante decizii. De fapt, domnia lui a fost mai autocratică decît cele ale înaintașilor săi. Abdul Hamid al II-lea a impus
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fapt, domnia lui a fost mai autocratică decît cele ale înaintașilor săi. Abdul Hamid al II-lea a impus un puternic control politic; cei suspectați de opoziție erau arestați, întemnițați sau chiar executați. Nu numai că era interzisă critica la adresa sultanului, dar și literatura era atent urmărită: "Scrierile unor autori "tendențioși" erau interzise..., ca și cele ale unor scriitori europeni, ca Racine, Rousseau, Voltaire, Hugo și Zola. Anumite cuvinte sugestive, cum erau "anarhie", "libertate", "grevă", "constituție", "asasinat", "socialism", "dinamită" și "Murat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ca Racine, Rousseau, Voltaire, Hugo și Zola. Anumite cuvinte sugestive, cum erau "anarhie", "libertate", "grevă", "constituție", "asasinat", "socialism", "dinamită" și "Murat", nu puteau fi folosite. Ziarele și publicațiile erau amendate și/sau suspendate ori de cîte ori încălcau legea."2 Sultanul îi încuraja pe oficialii lui să-i comunice informații despre activitățile celorlalți și îi învrăjbea pe unii împotriva altora. El își folosea rețeaua de spioni ca să-și doboare adversarii. În ciuda acestor metode, Abdul Hamid al II-lea a fost un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ca să-și doboare adversarii. În ciuda acestor metode, Abdul Hamid al II-lea a fost un reformator hotărît. El a acordat o foarte mare atenție administrării ținuturilor lui și voia instituirea unui control centralizat eficient. Asemeni monarhilor din statele balcanice vecine, sultanul întîmpina dificultăți financiare enorme. Plata salariilor funcționarilor săi rămînea de multe ori mult în urmă. Slăbiciunea aceasta constituia un obstacol și în calea posibilei introduceri a unor îmbunătățiri interne. Abdul era deosebit de interesat de comunicații mai bune, mai ales de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era într-o postură extrem de vulnerabilă, granița cu potențialul stat inamic aflîndu-se la mică distanță. Întreaga domnie a lui Abdul Hamid a fost marcată de o serie de dezastre militare și diplomatice. Extrem de conștient de pericolele care îi amenințau statul, sultanul era foarte preocupat de întărirea armatei otomane. El prefera să se bizuie pe consilierii militari germani deoarece aceștia păreau mai dezinteresați, cel puțin la începutul domniei lui, astfel că a achiziționat armament din Germania. În 1885 și 1888 au fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu implicații internaționale dintre Marea Britanie și Rusia menținea importanța statutului Strîmtorilor. Însuși Abdul Hamid al II-lea era extrem de suspicios în privința activităților marilor puteri și ale naționalităților nemusulmane din imperiul lui. Încercînd să creeze o bază politică solidă a statului, sultanul a revenit la idealurile islamice și panislamiste. Au fost restaurate mai multe monumente și moschei; el manifesta, de asemenea, un mare interes față de problemele altor națiuni islamice și încuraja vizitele conducătorilor acestora. În anii '70 și '80, lumea islamică a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în Armata a III-a din Macedonia, care asistase direct la eșecul guvernului de a calma situația și era ostilă prezenței inspectorilor străini sosiți după 1903. Ofițerii nu voiau să declanșeze o revoltă violentă, ci să-l oblige doar pe sultan să reinstituie Constituția. Evenimentele i-au obligat însă să acționeze în altă direcție. Rapoartele asupra conspirațiilor din Macedonia au ajuns curînd în mîinile sultanului. Cînd acesta și-a trimis agenții ca să investigheze veridicitatea zvonurilor, o parte a lor au fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
după 1903. Ofițerii nu voiau să declanșeze o revoltă violentă, ci să-l oblige doar pe sultan să reinstituie Constituția. Evenimentele i-au obligat însă să acționeze în altă direcție. Rapoartele asupra conspirațiilor din Macedonia au ajuns curînd în mîinile sultanului. Cînd acesta și-a trimis agenții ca să investigheze veridicitatea zvonurilor, o parte a lor au fost uciși. În iunie și iulie 1908 au izbucnit răscoale spontane. Trupele loiale guvernului nu erau destul de puternice ca să înăbușe mișcarea, astfel că Abdul Hamid
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
erau destul de puternice ca să înăbușe mișcarea, astfel că Abdul Hamid al II-lea a fost de acord, în iulie, cu cererile CUP-ului și cu cele ale armatei din Macedonia privitoare la restabilirea Constituției. Revoluția Junii Turci își atinsese țelul: sultanul a rămas pe tron, dar ei dețineau puterea reală. Regimul revoluționar s-a confruntat cu mari dificultăți încă de la început. Cu toate că era mult entuziasm în tot imperiul, acesta era bazat în mare parte pe înțelegerea greșită a obiectivelor noilor lideri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
1909 a avut loc la Constantinopol o contrarevoluție. Baza acesteia era populația musulmană a capitalei, inclusiv o serie de negustori, meșteșugari, țărani și alți membri ai claselor mai sărace. Aceștia au organizat demonstrații și și-au prezentat doleanțele, pe care sultanul le-a acceptat. A intrat apoi în acțiune armata din Macedonia, care a înăbușit revolta. Abdul Hamid al II-lea a fost detronat și înlocuit cu Mehmed al V-lea. CUP nu avea încă un control deplin asupra statului. Armata
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
prin forță. Confruntată cu probleme pe tot cuprinsul Imperiului, ea a făcut o încercare de a-i împăca pe acești oameni, care, la urma urmei, erau în majoritate musulmani și urmăreau dobîndirea autonomiei, nu a independenței. În iunie 1911, însuși sultanul a făcut o vizită în zona Kosovo. Au fost totodată oferite concesii în domeniul educației și au fost luate măsuri de reducere a taxelor. S-a căzut de asemenea de acord ca recruții din partea locului să presteze serviciul militar numai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
deci puternic influențată de neînțelegerile dintre marile puteri în privința Asiei Mici și mai ales de instituirea Republicii Turce. CĂDEREA IMPERIULUI OTOMAN: REPUBLICA TURCĂ Un rezultat esențial al primului război mondial a fost prăbușirea definitivă a Imperiului Otoman, condus de un sultan din casa lui Osman și bazat pe principiile Islamului, și înlocuirea lui cu Republica Turcă, stat național laic. După cel de al doilea război balcanic, regimul Junilor Turci rămăsese la putere; alierea cu tabăra victorioasă și redobîndirea Adrianopolului îi conferea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cele mai sigure. Negocierile cu Germania au fost păstrate sub șapte chei și șapte lacăte. La 2 august 1914 a fost semnată o alianță directă îndreptată împotriva Rusiei. Cabinetul nu a fost informat despre acest lucru decît după încheierea acesteia; sultanul suspendase lucrările adunării, astfel că negocierile nu urmau să fie prezentate oficial. În ciuda acestui acord, guvernul a amînat intrarea în război. Existau încă multe divergențe în legătură cu această chestiune, și au fost exprimate îndoieli față de capacitate statului de a intra într-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în războiul anterior cu Rusia, pe frontul otoman de răsărit au avut loc lupte grele. Scena acestui teatru s-a caracterizat pînă în 1917 prin victoriile rușilor. Dezastre și mai mari s-au produs în ținuturile arabe. La începutul războiului, sultanul a proclamat jihad-ul, adică Războiul Sfînt, dar arabii musulmani nu au răspuns acestui apel religios, mai mult, liderii celor mai importante triburi au sprijinit conspirațiile britanicilor îndreptate împotriva Constantinopolului. Singura victorie militară importantă a otomanilor a fost cea repurtată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
puse în practică, zona controlată de turci ar fi acoperit numai o mică regiune din Anatolia central-nordică. Puși în fața acestor cereri catastrofale, liderii otomani trebuiau să decidă ce poziție să adopte. În iulie 1918 a urcat pe tron un nou sultan, Mehmed al VI-lea Vahiddedin. Atît el cît și marele vizir, Tevfik Pașa, erau convinși că unica soluție era cooperarea cu Aliații, adică practic cu britanicii. Puterile ocupante, cu setea de răzbunare și miopia pe care le demonstraseră și în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fusese totuși partidul reformelor. Multe dintre schimbările introduse de el au fost acum anulate. A fost restabilită autoritatea religioasă în instituții precum tribunalele, de unde fusese înlăturată anterior. A urmat o perioadă de reacțiune însoțită de o creștere dramatică a impozitelor. Sultanul a dizolvat parlamentul, domnind prin intermediul decretelor. Astfel de măsuri nu puteau aduce popularitate nici guvernului, nici puterilor occidentale victorioase. Politica Aliaților mersese deci prea departe; naționaliștii turci nu aveau multe de pierdut. Teritoriul fusese împărțit, iar un guvern tot mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a deschis lucrările la Erzurum în iulie 1919. Alcătuită din delegați proveniți din provinciile estice ale Anatoliei, ea a avut ca scop principal stoparea pretențiilor teritoriale ale armenilor și grecilor. Congresul acesta nu a avut o atitudine ostilă față de guvernul sultanului. O a doua conferință, și mai importantă, a fost convocată la Sivas în septembrie, la ea participînd reprezentanți de pe tot cuprinsul Anatoliei. Aceasta a adoptat un program care cerea apărarea integrității teritoriale a statului și eliberarea totală de sub dominația străină
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
conferință, și mai importantă, a fost convocată la Sivas în septembrie, la ea participînd reprezentanți de pe tot cuprinsul Anatoliei. Aceasta a adoptat un program care cerea apărarea integrității teritoriale a statului și eliberarea totală de sub dominația străină. Rolul deținut de sultan era încă acceptat. Mustafa Kemal și-a stabilit din acest moment centrul operațiunilor la Ankara. În acest timp, autoritățile ocupante acceptaseră organizarea de alegeri pentru un nou parlament în toamna lui 1919, în urma cărora candidații naționaliști au obținut majoritatea locurilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
integritatea teritorială și independența. Guvernele aliate nu puteau permite o asemenea atitudine sfidătoare. Ele au obligat guvernul să-i aresteze pe liderii naționaliști, la Constantinopol a fost instituită legea marțială, iar în martie adunarea a fost dizolvată. Administrația centrală și sultanul se aflau deci sub controlul deplin al Aliaților. Puterile ocupante erau decise să suprime complet opoziția. Ankara devenise între timp capitala naționaliștilor. Cu toate că autoritatea sultanului era recunoscută, liderii de aici au declarat că ei constituiau guvernul turc. Mulți dintre deputații
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a fost instituită legea marțială, iar în martie adunarea a fost dizolvată. Administrația centrală și sultanul se aflau deci sub controlul deplin al Aliaților. Puterile ocupante erau decise să suprime complet opoziția. Ankara devenise între timp capitala naționaliștilor. Cu toate că autoritatea sultanului era recunoscută, liderii de aici au declarat că ei constituiau guvernul turc. Mulți dintre deputații adunării dizolvate s-au strîns în acest oraș. În aprilie 1920 a fost convocată o Mare Adunare Națională, formată din 100 dintre deputații care fuseseră
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a reacționat energic la evenimentele de la Ankara: Kemal și o mare parte dintre partizanii săi au fost condamnați la moarte. În august 1920 a fost în sfîrșit semnat un acord de pace cu Imperiul Otoman, Tratatul de la Sèvres. Acceptarea de către sultan a termenilor lui duri avea să pecetluiască soarta guvernului de la Constantinopol. Tratatul stabilea dezmembrarea Imperiului Otoman în favoarea populațiilor creștine și arabe și a marilor puteri imperiale. El nu ținea practic seama de interesele sau de "autodeterminarea" musulmanilor turci. Nu numai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]