6,503 matches
-
părăsind gara Yotsuya. „Tipul ăsta n-are pic de minte“, gândi Tomoe. „Chiar nu e în stare să-și dea seama ce fel de om e Endō? Posibil să nu fie amestecat în nici o afacere murdară pentru moment, dar e suspectat de poliție și considerat o persoană foarte periculoasă. Nu știe oare Gaston ce-l așteaptă dacă pornește atât de senin în căutarea acestui asasin? Dacă ar ști, n-ar sta el atât de liniștit și de zâmbitor, privindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să se intereseze de alții. Iar Maestrul nu ar accepta niciodată să facă ceva contra voinței sale. Nu cumva faceți o confuzie? De ce vă interesează viața noastră personală? Probabil că Reiko nu avea Încredere În mine, așa cum și Gan mă suspectase că aș putea fi un ziarist. Am scos pachețelul pe care-l aveam cu mine. Reiko Începu să-l desfacă acolo pe loc, fără să țină cont de țipătul meu de surpriză. Când desfăcu ambalajul de hârtie, scoase la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aveam nici o șansă. Nu mai puteam câștiga nici o partidă fără ca ea să însemne în același timp o înfrîngere. La jumătatea oricărui elan urma o jumătate de prăbușire. Eram sfâșiat în două și mă sfâșiam și mai mult. Începeam să mă suspectez pe mine însumi și, cumva, să mă apăr de propria mea umbră sau s-o urmăresc bănuitor pe furiș ca să-i aflu intențiile. Cel care mă privea din oglindă era adversarul meu. Trebuia să nu mă uit în ochii lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
niciodată n-am știut să ascult. M-am priceput ori să tac, ori să vorbesc singur, ceea ce nu e, poate, decât tot o formă de tăcere. Nu-i spuneam Eleonora. Numele mi se părea prea lung și pe urmă o suspectam că nu era numele ei adevărat. Aveam senzația că-l născocise ca să scape de mine. M-am obișnuit să-i spun "fetițo", deși nu mai era la vârsta când i s-ar fi potrivit acest apelativ. Se apropia de patruzeci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au purtat în pântecele lor un martir gata să-i măcelărească pe cei care nu vroiau să se lase mântuiți. Dacă l-ar fi urmat pe Savonarola, oamenii ar fi ajuns să vadă în orice naștere un avort și să suspecteze orice profet că duce sub mantie un cuțit, că, isprăvindu-și de murmurat rugăciunea, va pronunța o sentință de condamnare la moarte. E limpede, onorată instanță, că o revoluție este mai întîi o negație. Și că orice negație trebuie dusă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu dumneavoastră în legătură cu menajera. Au arestat-o și au băgat-o la răcoare. Avea o armă în traistă. Sunt foarte supărați. Ucenicul nu mai știa nimic altceva, așa că domnul J.L.B. Matekoni puse telefonul în furcă. Menajera sa fusese înarmată! O suspecta de multe chestii - necinste sau mai rău decât atât - dar nu că ar fi avut un pistol. Ce punea la cale în timpul liber - jafuri armate? Crime? Se duse în bucătărie unde Mma Ramotswe fierbea bucăți de dovleac într-o oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
am văzut cu un client. — Poți să-mi spui cine? — Știi ce? Nu-mi place chestia asta. După ce anume dăm cu năvodul? Spune-mi chiar acum sau nu mai scot nici o vorbuliță. Îl avem pe partenerul tău jos. Ce e suspectat că ar fi făcut? — Ce a făcut e că s-a lăsat ucis. Am scuturat din cap: — Ucis? — Omorât, ca să fiu mai exact. Așa-i spunem de obicei în asemenea circumstanțe. Fir-ar să fie, am zis închizând din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trebui să ai grijă ce vorbești, Bernie, zise el pe jumătate amuzat. — Treci la partea interesantă. — Păi, e asta: Un număr de rapoarte recente, plângeri dacă vrei, adresate Kripo-ului de către cei care au legătură cu persoane instituționalizate, mă face să suspectez că se practică deja, în mod neoficial, un soi de omoruri din milă. M-am aplecat înainte și mi-am masat fruntea: — Pe tine te ia vreodată durerea de cap? Pe mine mă ia. Mirosul este cel care o declanșează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
el. I-am spus că eram interesat în găsirea oricărei informații aș fi putut afla despre Otto Rahn. — La ce departament lucrați? — Brigada Omucideri. E posibil ca el să ne poată ajuta într-o anchetă. — Așadar nu pe el îl suspectați de a fi comis o crimă? Simțind că Sturmbannführer-ul știa ceva despre un Otto Rahn, am decis să îmi acopăr un pic urmele: — Doamne ferește, nu, i-am zis. Cum spuneam, este doar posibil ca el să ne pună în legătură cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întâmplat același lucru: abia am formulat întrebarea, că s-a și întunecat la față: — Nu putem vinde asemenea obiecte la străini, a spus. Nu vrem încurcături cu poliția. Și, în plus, cu o funie de doisprezece metri... Nu că vă suspectez pe dumneavoastră, dar n-ar fi prima oară că cineva aruncă o grapină până la gratiile închisorii, ca să ajute un prizonier să evadeze... Cuvântul „a evada“ e unul dintre cuvintele pe care nu le pot auzi fără să fac o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acea clipă, a decretat embargo și confiscarea tuturor cărților occidentale de pe teritoriul său. Dotarea bibliotecii personale a consoartei sale a fost întreruptă. Neîncrederea ce-i stă în caracter - susținută, se pare, de indicii precise - îl împinge pe sultan să-și suspecteze propria soție de a fi de conivență cu revoluționarii. Dar neîndeplinirea faimoasei clauze din contractul de căsătorie ar fi dus la o ruptură foarte gravă pentru dinastie, cum doamna nu se abține să amenințe în focul furiei care a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
știu că este copilul tău cel născut de Ann... Este, Thomas! În ziua aceea, la cîteva ore, Ann a fost internată. Direct din sala de gimnastică, mergea o dată pe săptămînă. Nimic deosebit, o cădere de calciu. Dar un medic a suspectat-o de anemie pernicioasă, evoluția ar fi fost mortală... aproape o lună a stat internată. Analize peste analize, pentru siguranță... Tratamente preventive... Nici nu vreau să mai mă gîndesc... A ieșit Întremată, dar după o vreme s-a simțit iarăși
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și posesorul acelui bun de a-l vinde. Nu asta vreau să spun, ci de ce ai cumpărat-o dumneata? — Ei bine, pentru că mă durea să te văd la cheremul unui om căruia pesemne îi ești indiferentă și pe care-l suspectez că nu e decât un traficant fără inimă. — Adică dumneata pretinzi să depind de dumneata, pentru că nu-ți sunt indiferentă... Oh, nici gând, nici gând, nici gând de-așa ceva. Nici vorbă, Eugenia, nici vorbă! Nu urmăresc să depinzi de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lipsit noaptea de-acasă, am simțit că-mi pierd mințile, am căutat-o peste tot, iar a doua zi am aflat dintr-o scrisoare foarte seacă și foarte scurtă că plecase departe, foarte departe, cu alt bărbat... — Și n-ați suspectat nimic înainte, n-ați avut vreo bănuială?... — Nimic. Soția mea pleca singură de acasă destul de des, acasă la mama ei, la niște prietene, și însăși frigiditatea extremă o ferea în ochii mei de orice suspiciune. Și niciodată n-am ghicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rușinii. Într-o toamnă, aproape de deadline-ul episodului totalitar (cine putea bănui că va fi un deadline și când anume?), mi s-au umflat ganglionii de la ceafă, mă mânca toată țeasta și îmi cădea părul, ca la balamuc. Medicii prieteni mă suspectau de mononucleoză. Analize, tam-tam. Da’ de unde! După îndelungi cugetări, m-am dus la un dermatolog imparțial și obiectiv. Mi-a ridicat un fir de păr și mi-a comunicat sec și profesional: - Doamna profesoară, sunteți plină de păduchi. Taman terminasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-și da seama că era la fel de palid și zdruncinat ca și subordonații săî.) Nu era deloc o disfuncție a lentilelor, ci o depunere în interiorul lui Kane! De ce n-au decelat-o sondele? ― Nu ai nici un motiv, dar absolut nici unul, să suspectezi un asemenea lucru! se grăbi Ash să explice. Când am inspectat organele interne ale lui Kane, pata era prea mică pentru a o lua în serios. De fapt ar fi putut fi o pată pe lentile. ― Nu pricep. ― Este posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu acestea. Refuză să le facă o demonstrație, pentru că, explică el, jetul ar fi destul de puternic ca să ardă puntea. Faptul că-și punea viața în joc în schimbul acestei promisiuni îl liniști pe colegii lui, cu excepția lui Ripley. Aceasta începea să suspecteze pe toată lumea și nu avea încredere în nimeni. Ea dintotdeauna fusese puțin cam paranoică, iar turnura dramatică pe care o luau evenimentele agravau această tendință. Era îngrijorată acum și de șubrezirea ei psihică cât și de amenințarea reprezentată de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pentru acele vorbe nesocotite. Această aventură ne spune doar ceea ce știam dinainte. Că nu există sancțiune mai mare pentru Tezeu decît de a rămîne pe loc. Și că recunoștința e pentru el o povară ca și regretul. Destui l-au suspectat chiar că Întorcîndu-se În insula natală va uita intenționat cîrpa neagră la catargul corăbiei, iar tatăl său, bătrînul rege Egeu, crezînd că fiul său a murit, se \ a arunca În mare, Înecîndu-se; ceea ce, bineînțeles, lasă tronul liber. Care poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Neîncrezător Într-o singură mască, el Își pune două măști. Această dublă negație afirmă, poate, o teamă. Teama de timp? Zeița alegorică Prudența a fost și ea reprezentată inițial cu două fețe, lîngă o clepsidră; dovadă că și zeii pot suspecta timpul. Zeul bifrons e și el circumspect; bizuindu-se pe o anomalie, evită un contact deschis și simplu cu lumea. Ne-am fi așteptat ca el să plîngă și să rîdă simultan. Avînd două fețe, de ce n-ar gusta fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a indiferenței. Aici Începe melancolia timpului și a vieții. PÎnă aici, așadar, sînt posibile rătăcirile lui Ulise. Aici Începe Ithaca... Ar trebui, poate, să mă dărui acestor bucurii cu prudență. Dar a iubi Înseamnă tocmai prilejul fericit de a nu suspecta mîna Întinsă spre viață. Nu văd nici o diferență importantă Între nepăsare și o reverie ce s-ar mulțumi cu țărmuri pe care nu Încearcă să coboare. Spun aceasta pentru că am Înțeles că nu mai am vreme de risipit. Iar regretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Don Quijote mergînd În deșert și strigînd, iar din strigătul acesta crescînd un imens cedru și apoi o Întreagă pădure sonoră. Priviți de aproape acești arbori mor, desigur, imediat, ei nu trăiesc decît din Încredere, din puterea de a nu-i suspecta că nu sînt adevărați. Fata Morgana e nu un viciu al deșertului, ci o făgăduială. Singura pe care o poate face deșertul, unde gestul lui Orfeu alungă toate iluziile. Trebuie să ne agățăm de țărmul cel mai Însorit al Îndoielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
rămîne gol. Iar peste ruinele labirintului strălucește un soare negru și echivoc. Tiresias Erau taine pe care grecul antic nu vroia să le afle, să le distrugă prin curiozitate. Eschil a riscat o dată să fie linșat de mulțimea care-l suspecta că dezvăluiseîn opera sa un mister eleusin. De aceea bătrînul prezicător orb Tiresias vorbeștecu două Înțelesuri. (...Puțini pricep cum a fost cu putință ce mi s-a Întîmplat pe muntele Cyllene unde am Întîlnit Într-o zi doi șerpi Înlănțuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cu voluminosul manuscris. Îl frunzăreau, atenți, cum procedase și Înaltul Comisar, ridicau privirea, cum făcuse și Șeful. Apoi deschideau Dosarul verde, cu biografia vinovatului, foițe subțiri, acoperite de coduri și cerneală simpatică: corespondența Toma. Tăceau, citeau, se priveau, ridicau sprânceana suspecta, se priveau, cicatricea lumina scurt, fosforescent. Apăruse, vaporoasă, valsând, blondina în luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dialogul dintre Teodosiu și tovarășa Vasilică. Interceptase ironia cu care fuseseră repetate sfintele cuvinte. Amantissime! Amantissime! Domnul Gică Teodosiu, auzi! „Domnul“ Gică Teodosiu, îi prelua formulele?! Frater. Dulcissime. Amantissime. O candidă batjocură? Aluzie la moralitatea sa suspectă? O, nu doar suspectă! Rușinoasa vinovăție! Imoralul profesor eliminat din învățământ? Nici că-i păsa, nici nu auzea recepționerul Tolea Voinov otrăvitele avertismente. Aiura, damblagitul, se afla din nou în anul 1000. Apocalipsa. Saeculum obscurum. Ba despre Tacit, ba despre Hitler, ba despre primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
umăr sunt privită de înțelepți nevăzuți care probabil îmi judecă gândirea. Poate sunt acuzată, poate achitarea mea va fi întâlnirea cu tine, până atunci sunt condamnată prin trimisul lor special, Mama, să-mi săvârșesc pedeapsa de vizionar nesătul de cunoaștere. Suspectată de a avea puteri precognitive, de a aduce imprevizibilul în viața monotonă a brăileanului, ceea ce i-ar tulbura existența, prostia sa calmă i-ar fi inundată de informațiile mele, care ar părea izvorâte din creierul unui nebun, și anume, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]