6,861 matches
-
venit în mijlocul lor. Pe parcursul discuțiilor pe seama lucrărilor aflasem lucruri noi, mai ales expresii sau termeni din acest domeniu. Lucrările mele erau basoreliefuri realizate în manieră naivă. Aici făcusem cunoștință cu alți artiști ce îmi deveniseră colegi, odată ce pășisem pe acest tărâm al lor, devenind membru. Nume noi apăruseră în preajma mea precum: Mihai Puiu, Costică Pâinedulce, Vasile Ilucă, Jana Ghemeș, Lucica Julean, Georgeta Tărăbuță, Albu Iulia, și mulți alți ce făceau parte din familia ce purta numele de Asociația Artiștilor Plastici
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
devenea posibil, dându-ți în același timp și o stare de veselie la care pictorii au contribuit la formarea ei cu ajutorul pensulei. Sute de nuanțe ce te atrăgeau într-o lume de vis, ce te făceau să pășești pe un tărâm de basm al satului românesc. O mulțime de vizitatori, iubitori de artă și de frumos ce se înghesuiau să observe lucrările rând pe rând, zâmbind la fiecare oprire în fața unei lucrări, care avea de fiecare dată ceva de spus, vorbe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
terasă cu un frumos mobilier tapițat oferindu-ți un confort de lux, numai bun pentru o plimbare în minunata Deltă a Dunării. Excursia ne-a oferit și prilejul de a ne cunoaște mai bine între noi legând noi prietenii pe tărâmul artei. Astfel am avut ocazia să cunosc din Constanța pe Gabriela Barbu ce se ocupa cu prelucrări vegetale, din Galați pe familia Mocanu, meșteri olari alături de Ștefanica Crișan o creatoare de păpuși artizanale. Din Țara Oltului erau veniți Gheorghe Tănase
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa, odihnindu-se, privind peisajul ce era lăsat în urmă. Imediat își deschidea aripile largi luându-și zborul, întorcându-se în lumea sa pe tărâmul apelor și a văzduhului, lăsându-ne pe noi trecătorii să ne continuăm drumul în mica noastră drumeție. Sunetele de mirare și de bucurie pe care le scoteam cu toții la fiecare peisaj de vis ce apărea oferindu- ne o stare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
bucurie pe care le scoteam cu toții la fiecare peisaj de vis ce apărea oferindu- ne o stare melancolică și în același timp o bucurie imensă ne dădeau de gol pe mulți dintre noi, deoarece eram pentru prima dată pe tărâmul deltei. Imediat s-au format grupuri, grupulețe care mai de care mai gălăgioase manifestându-și fiecare bucuria de a fi împreună. La ultimul nivel era grupul din Serbia; formaseră o horă a bucuriei și dansau pe vechi melodii tradiționale ale
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
au fost citate de către fizicieni din țară și din străinătate: SUA, Canada, Olanda, Polonia, Anglia etc. A fost prezent la numeroase manifestări științifice din țară și străinătate: Germania, Japonia, Franța, Anglia, Ungaria etc. Realizările remarcabile ale prof.dr. Nicolae Sulițanu pe tărâm științific au fost recunoscute pe plan național și internațional, prin alegerea sa în calitate de membru al unor organizații: Asociația pentru Știința Materialelor, ASMInternational România (1996), Societatea Română de Fizică, secțiunea Fizica Materiei Condensate (1990), PhantomeEuropean Nanotechnology Network (2002), European Physical Society
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
literară. În 2002 i s-a conferit, prin decret prezidențial, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. În 2003 a primit titlul de Cetățean de onoare al municipiului Iași, pentru merite deosebite. Corneliu Ștefanache a fost un animator fervent pe tărâmul vieții culturale. S-a distins ca un vocațional creator de climate. Îi datorăm apariția revistei „Cronica“, care a schimbat fundamental atmosfera culturală a Iașului. De numele lui Corneliu Ștefanache se leagă o ctitorie pe care cultura ieșeană i-o datorează
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
consumă cea mai mare parte din viață, într-o aventură până la urmă, tristă. Traseul vieții Carlinei este marcat de nefericire în căsătorie, de bătălia crâncenă din țară și afară, pentru a-și menține fondul sufletesc bun, împinsă de nevoi pe tărâmuri neospitaliere care după o experiență (tristă) de a-și forma o familie tradițională își găsește liniștea alături de copilul său ajuns om de afaceri. Cel mai ușor exercițiu intelectual descoperă latura uman-confesivă a unei ființe cu largi disponibilități intelectuale într-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a pământului pentru a supraviețui. În fiecare dintre noi freamătă și înmugurește ceva. Ea se așeză cu capul pe umărul copacului din ea, sorbi din seva lui pentru echilibrul ei mental de care avea nevoie pentru a păși pe un tărâm necunoscut și pentru a trăi într-o altă formă și dimensiune, zicându-și: ,,Durerea este inevitabilă, dar suferința are alternativă.” Înțelesese că nu mai avea de ce sta în casa aceea pe care o prețuise atât de mult, mai mult decât
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
explică în cuvinte, ea vine așa cum este. Sentimentul trebuie să fie calitativ și nu cantitativ. Atunci când unul iubește și celălalt urăște se pot considera într-o cascadă urmând ca valurile ei să îi salte și să îi arunce pe un tărâm necunoscut. Scotocind prin cenușa trecutului nu mai găsi nici un cărbune teafăr, deși căsătoria lor fusese puternică precum Titanicul, iar avertizările fuseseră ignorate. Curcubee frânte gâtuiau iubirea sub tăcerea paharelor, aruncând-o în prăpastia îndoilelii, într-un hău deschis, acolo unde
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-ți faci o firmă, o afacere profitabilă, așa voi fi și eu mândru de tine.” Nimeni nu-i mai spusese până atunci „drum bun”. Acum o binecuvântase taică-său. În cele din urmă fusese nevoită să se reîntoarcă pe tărâmul străin, iar picioarele îi păreau goale, făcândo moale ca o păpușă de cârpă. Își îngropă fața în mâini, iar umerii i se scuturau vizibil din cauza plânsului. Toate o dureau. La fel ca toată omenirea și tatăl ei mâncase și udase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nici o bază de restituire. Îl lăsase să se descurce singur. Nestatornicia lui confirmată de-a lungul timpului, o obliga să-l facă responsabil, ca pe viitor să nu cadă întrun gol fără ieșire. Viața este alunecoasă, nu știi pe ce tărâm te poate arunca. Există patru puncte cardinale și de cele mai multe ori, atunci când pierdem unul ne îndreptăm cu precizie spre altul. Atunci situația se schimbă, devii mai nestatornic sau mai echilibrat. Suntem formați dintr-un morman mare de vise ca un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
eutanasie elegant, pregătit, cu zâmbetul pe buze (grecilor și romanilor le reușea bine chestia asta). Niciodată n am înțeles de ce oamenii religioși se tem de moarte... Ar putea fi momentul întâlnirii cu Dumnezeu, nu ? Alexandru Budac : Ca să readuc discuția pe tărâm cinefil, am să-ți amintesc că fără frica de moarte nu l-am fi avut pe Ingmar Bergman. Alex. Leo Șerban : Bergman era un agnostic cu temperament de mistic... Alexandru Budac : Da, dar el a încercat, și chiar a reușit
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ultima mare conflagrație ce s-a încheiat în urmă cu peste 60 de ani. Ne aducem, de asemenea, aminte cu venerație de numele celor care, prin lumină minții și prin talentul lor, au făcut și fac din aceste locuri un tărâm ce a revărsat și revarsă fluxuri neîntrerupte de energie, pulsând cu putere în marele organism al patriei noastre. Timpul nu-mi îngăduie să menționez numele atâtor oameni de știință, profesori, scriitori, muzicieni, pictori, actori, medici ori juriști care, legați într-
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
artei mondiale - dar cred că pasărea e atat de puternic elocventa, atât de puternic pilduitoare, încât cu ea poate începe și la noi o nouă primăvară. Cu o înzestrare însemnată de desenator, de portretist, cu evidente și remarcabile daruri pe tărâmul artei compoziției, cu o voință de înnoire ce poate fi dată de exemplu, Octav Angheluță ne apare astăzi că o fericită împletire de maturitate și de tinerețe sufletească.” Lucrări: Natură statică, Colț de atelier(expuse la Salonul oficial, acordândui-se premiul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pierde sub valurile dealurilor, va înțelege altfel eternizarea peisajelor în „clipă” furată din caruselul timpului. Regăsesc în plastică peisagista o frescă atemporala a mișcării naturii în „veșnică trecere”, cum ar spune poetul. „Orașul dintre vii” a rămas pentru Viorel Huși, tărâmul paradiziac al copilăriei, de aceea a simțit o tainica chemare spre „acasă”. Aici a fost fericit, ocrotit, sănătos. Îndată ce a plecat din Huși, au apărut sentimentul înstrăinării, dificultățile financiare, semnele bolii chinuitoare, chiar dacă, indubitabil, aceasta „ieșire în lume” a fost
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
adică închis. Datorită atitudinii sale dușmănoase, fiind profesoară de limba franceză, inculpata a căutat să imprime o atitudine anticomunistă elevelor sale, îndemnându-le să nu participe la ședințele UTM, să nu ia cuvântul în adunări și să nu activeze pe tărâm politic. Atât în fața organelor de anchetă penală (pg. 75- 79), cât și în fața noastră, inculpata Bălăcioiu Ecaterina a recunoscut în întregime faptele ce i se pun în sarcină, recunoaștere ce se coroborează în totul cu interogatoriile coinculpatului Diaconescu Stelian, date
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu trei etaje; am urcat și am coborât atâtea trepte că, puse una peste alta, m-ar apropia mai mult de Dumnezeu, care mi-ar asculta cu înțelegere durerile, doleanțele, dorințele. Dar poate că am coborât toate aceste trepte, până la tărâmul Proserpinei. Azi casa mi se pare nițel îmbătrânită, poate pentru că și eu arăt rău de oboseală. O biată față boțită, trasă, fără ruj pe buze; poftă nebună să mă duc să-l văd pe Tăticonț. Dar vai, n-am cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se revarsă pe masa de scris, ca un buchet invizibil de prospețime. Îmi face mult bine. Draga mea, trăiesc - cum spune Stalin - în dreptul la lene, pe care nu-l vom [mai] putea permite când socialismul va fi întins pe toate tărâmurile: n’am citit nimic, n’am scris nimic; m’am gândit la tine și am trăit alături de prietenii noștri de aici. Nu știi ce a putut fi Rein[er], pentru mine: o prezență atentă și afectuoasă, o inteligență ce deschidea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Atâta vreau. Să știi ori când că eu am știut ce vine - că nu ne vom mai vedea - de când am rămas singură pe peronul Gării de Nord. Singură, fără tine. Nu văd reîntoarcerea, nu va fi. Dar ești pe ce[lă]lalt tărâm, al vieții, și asta mă interesează. Te strâng pasionat lângă mine, cu lacrimi, cu plâns, dar cu o imensă iubire ce cred că prin renunțare s’a sublimat și m’a depășit. De dincolo: Ad Te Clamavit, Maman 75/1948
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de milă, chipul tău drag, frumos și înduioșător, pe care foarte adesea nu mi-l pot reprezenta, îmi zâmbește din ceața de acum, încurajator și prețios. Uneori mă gândesc că, chiar dacă aș fi schingiuită, chiar dacă aș fi dusă pe alte tărâmuri, nu mi te vor putea smulge din inimă niciodată pe „Tine“. Am să ți uit, poate, surâsul, fața, dar trecutul nostru comun, al cătuit din fapte concrete, din aspirații comune și din peri oada recentă când sacrificiul nostru răsare ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mica mea prietenă, preascumpă și preaiubită. Nu prea mai am elan. Mi-am pierdut bravura, sunt istovită, îngrozitor de istovită, dar mai am în mine putere cât să-ți spun că te iubesc. Cred că și după plecarea mea definitivă de pe tărâmul ăsta am să continui să te iubesc de dincolo. Azi a trebuit iar să dau telefoane, să alerg, să înghit refuzuri: Ury Ben. Doamna Pap. (soțul ei a murit) m-a ascultat vorbindu-i la telefon, dar mi-a spus
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
necrezut cum mă pot înșela, din cauza asemănării decorului. Închipuie-ți că mi s a părut, când am ridicat ochii, că sunt la Cr[ușeț], sub umbrar, și că poteca roz-aurie de lângă mine duce la curtea mare, înveșmântată în verde, de pe tărâmul copilăriei mele. Unde ai hotărât să-ți petreci vacanța? De ar fi ca această carte poștală să-ți parvină înainte de plecarea ta și s-o iei în geantă, ca pe un surâs din țara ta și ca pe un surâs
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
până nu demult vărul cel ciudățel al lui Suze. Ani de zile a fost doar tipul stângaci din colț, cu sacou demodat și cu obiceiul de a fredona Wagner în locuri publice. Era tipul care rareori se aventura afară din tărâmul sigur al castelului său din Scoția - și, când a făcut-o, a făcut-o ca să mă invite în oraș, la cea mai cumplită întâlnire din viața mea (întâmplare despre care nu mai vorbim niciodată). Însă acum el e... ei, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
30. Ei ar fi „traficanți de «libertate»”, „negustori șmecheri”, „negustori de pornografie”, „comercializatori de excremente sufletești”. De la „taraba lor”, evreii „jefuiesc sufletește, nu numai materialmente”, astfel ca „negustoria evreiască să meargă tot atât de bine și În literatură, ca și În celelalte tărâmuri de jaf metodic al nostru” <endnote id=" (202, pp. 448-451)"/>. În aceeași epocă, evreii erau acuzați nu doar că „otrăvesc băuturile”, ca hangii și cârciumari, dar că sunt și „otrăvitori ai scrisului”, ca ziariști și scriitori. Astfel, românii sunt „otrăviți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]