9,918 matches
-
o altă cale a gândirii, una diferită de cea proprie istoriei judicativului constitutiv, totuși, una care nu ar avea puterea constituirii în afara unei preeminențe în chiar lumea vieții omului, acolo unde gândurile, rostirile și practicile trebuie puse, totuși, în ordine ... temporală. Această cale de gândire, asemenea celei judicativ-constitutive, nu este ea însăși decât un fapt al lumii vieții, dar al acesteia în măsura în care o ordine domnește, anume tocmai cea corespunzătoare acestei căi "noi" despre care este vorba aici. Ceea ce înseamnă că instituirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și recunoașterea sa nu sunt posibile decât printr-un act reconstitutiv propriu filosofiei. Întoarcerea către "lucrurile însele" va putea fi atunci efectuată întocmai; dar și "subiectul" se va arăta ca un "lucru însuși" și, desigur, ca ceva constituit el însuși temporal, însă în sensul unei "facticități" a-temporale, care, în această clipă nu are nici măcar un punct pe linia conturului său. Dincolo de acest aspect sistematic al dictaturii judicativului, descris până acum, referitor la elementele structurale ale acesteia și la fenomenul ei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
printr-un act reconstitutiv propriu filosofiei. Întoarcerea către "lucrurile însele" va putea fi atunci efectuată întocmai; dar și "subiectul" se va arăta ca un "lucru însuși" și, desigur, ca ceva constituit el însuși temporal, însă în sensul unei "facticități" a-temporale, care, în această clipă nu are nici măcar un punct pe linia conturului său. Dincolo de acest aspect sistematic al dictaturii judicativului, descris până acum, referitor la elementele structurale ale acesteia și la fenomenul ei originar, trebuie avute în vedere, în sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formal. Altminteri, interesat fiind de sens și de semnificație, dar și la nivelul enunțării, nu doar la acela al termenilor, Frege reface, în logica sa, unitatea judecății și, în acest fel, "lucrează" după regulile dictaturii judicativului: fenomenologic vorbind, operând judicativ, temporal. Asupra acestor chestiuni voi reveni atunci când va fi pus în discuție fenomenul celei de-a doua formalizări a logos-ului. Pe de o parte, așadar, prin structura originară S P avem de gândit două funcțiuni "logice", subiectul și predicatul, iar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de simplă prezență într-o structură fiecare element al dictaturii judicativului, orizont deschis deja, și orizontul în care se produce "reducția" fiecărui element judicativ la timp, orizont ce stă să se deschidă, și în interiorul căruia dictatura judicativului se va înfățișa temporal, începând cu aspectele constitutive ale judecății, cel formal și cel alethic, apoi cu fiecare componentă a acestor două aspecte. Prin urmare, vor fi reduse: aspectul formal, aspectul alethic, subiectul, predicatul, "este" și timpul din perspectiva timpului însuși. În felul acesta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici "semnul" logos-ului întreg) ce ne apropie de însăși "unitatea de viață", cu practicile și regulile ei, anume tocmai de faptul originar pentru rostire, gândire, făptuire, care, acum, pare a fi de natura non-judicativului. Dar, paradoxal, tocmai prin constituirea temporală a logos-ului însuși, așa cum spuneam, ca un "Corp în carne și oase" paradoxal, fiindcă timpul, corelat obiectual al judecății, devine el însuși act de constituire a "obiectului" logos este cu putință deschiderea orizontului non-judicativ; dinspre dictatura judicativului, timpul, cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a logos-ului ca un "Corp în carne și oase", este actul însuși; desigur, fără judecată. Ne vom întoarce, astfel, de unde am plecat; dar cu o "captură semantică", poate cea mai prețioasă într-o reducție proprie unei fenomenologii constitutive: sensul temporal al dictaturii judicativului și sensul non-judicativ al originarului ființării umane. Timpul astfel obținut ("constituit obiectual"), trecut pe poziția absolută a corelativului actului (constitutiv al) judecății, va deveni inoperant și va atrage judecata însăși spre o asemenea condiție. Dar chiar el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se apropie de ceea ce Noica numea, după proiectul său al unei "Logici a lui Hermes", generalul care nu s-a întrupat într-un individual, dar care a devenit atractiv pentru determinațiile acestuia.) Totodată apare aici un sens al unui raport temporal: S și P sunt deja "ceva", deși sunt încă deschiși, amândoi "termenii", către o interpretare proprie (în sens de a primi o valoare, de a deveni obiect intențional care și-a preluat deja sensul propriu, dar nu și umplerea). A
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și funcțiunile logice, chiar neidentificate cu termenii înșiși, nu sunt originare în privința acestora din urmă; originar este faptul că termenii sunt, de la bun început, ceva (nu faptul că ei asigură anumite funcțiuni logice); și pot fi doar printr-un raport temporal, pentru că timpul este ființare ca atare și el obiectualizează: dar obiectualizează, necesarmente, judicativ, fiindcă el este doar corelatul obiectual al actului de a judeca (de "a lega" în forma judecății). Cu ajutorul conceptului aristotelic de ființă, putem spune că timpul este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de fapt", ființare, pur și simplu, fiecăruia dintre cei doi termeni, obiectualitate constituită deja în însuși topos-ul judecății, prin structura operațională a acesteia, care conține în mod necesar tocmai "obiectul" propriu: S și P. În cazul de față, raportul temporal prin care S și P sunt ceva se stabilește între prezentuire (sunt ceva, sunt demni de a fi luați în considerare, sunt constituiți) și chemarea trecutului (ca posibili, neinterpretați, ei, totuși, nu sunt încă în forma proprie). Așadar, întâi, termenii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
P sunt ceva se stabilește între prezentuire (sunt ceva, sunt demni de a fi luați în considerare, sunt constituiți) și chemarea trecutului (ca posibili, neinterpretați, ei, totuși, nu sunt încă în forma proprie). Așadar, întâi, termenii sunt ceva, datorită raportului temporal (prezentuire chemarea trecutului) pe care unitatea lor "judicativă" (unitatea judecății din care ei fac parte) îi cuprinde; apoi ei sunt funcțiuni logice. Faptul de a ființa de a fi obiect constituit apare, în cazul lor, numai condiționat: ei sunt "noțiuni
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de a fi obiect constituit apare, în cazul lor, numai condiționat: ei sunt "noțiuni" într-o judecată; ceea ce înseamnă că ființa lor condiționantă, în sens constitutiv, este judecata, ei având un sens numai în unitatea acesteia, acolo unde, datorită raportului temporal dintre ei, devin ceva, nefiind, în ultimă instanță, decât funcțiuni logice. Faptul de a fi posibil și statutul de variabilă se desăvârșesc, temporal, prin preluarea unui sens propriu-zis obiectual, chiar ontologic. A fi funcțiune logică înseamnă, întâi, a fi "ceva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sens constitutiv, este judecata, ei având un sens numai în unitatea acesteia, acolo unde, datorită raportului temporal dintre ei, devin ceva, nefiind, în ultimă instanță, decât funcțiuni logice. Faptul de a fi posibil și statutul de variabilă se desăvârșesc, temporal, prin preluarea unui sens propriu-zis obiectual, chiar ontologic. A fi funcțiune logică înseamnă, întâi, a fi "ceva"; apoi a fi la îndemâna unui "judecător", care ia termenii în cauză și îi utilizează după "natura" lor de variabilă și după dispoziția lor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timp care, deocamdată, doar "leagă" termeni, care abia în aces fel sunt constituiți ca atare este, aici, evidentă; la fel este și ieșirea subiectului de sub reglajul direct timporizator al timpului; totuși, nu este vorba despre o suprimare a normativității constitutive temporale, ci numai de o deplasare a centrului acesteia de la subiect, către predicat și, desigur, către judecată și, operațional, către judicativ. De o parte avem atemporalizarea subiectului și trecerea lui în condiția de substrat, prin intensificarea sensurilor sale obiectuale, de ființare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cum am precizat deja, cel de-al doilea aspect obiectual al judecății (și al judicativului): aspectul alethic. Unitatea celor doi termeni, gândită de Aristotel în sensul unei condiționări către "enunțare" (afirmație sau negație), este "dată" și ea într-un raport temporal (chiar dacă timpul este unul dintre termenii aspectului alethic). "Este", care poate primi fel de fel de sensuri temporale, ca și timpul care, pe diferite temeiuri, este luat și el mai degrabă ca sens temporal ("ceva" care este timporizat și capătă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celor doi termeni, gândită de Aristotel în sensul unei condiționări către "enunțare" (afirmație sau negație), este "dată" și ea într-un raport temporal (chiar dacă timpul este unul dintre termenii aspectului alethic). "Este", care poate primi fel de fel de sensuri temporale, ca și timpul care, pe diferite temeiuri, este luat și el mai degrabă ca sens temporal ("ceva" care este timporizat și capătă astfel alură constituv-obiectuală), nu ca timp propriu-zis ("ceva" care el însuși timporizează), sunt semnificative pentru toate raporturile posibile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dată" și ea într-un raport temporal (chiar dacă timpul este unul dintre termenii aspectului alethic). "Este", care poate primi fel de fel de sensuri temporale, ca și timpul care, pe diferite temeiuri, este luat și el mai degrabă ca sens temporal ("ceva" care este timporizat și capătă astfel alură constituv-obiectuală), nu ca timp propriu-zis ("ceva" care el însuși timporizează), sunt semnificative pentru toate raporturile posibile dintre cele trei tipuri de operații temporale, dintre "prezentuire", "chemarea trecutului", "survenirea viitorului". E drept, acești
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temeiuri, este luat și el mai degrabă ca sens temporal ("ceva" care este timporizat și capătă astfel alură constituv-obiectuală), nu ca timp propriu-zis ("ceva" care el însuși timporizează), sunt semnificative pentru toate raporturile posibile dintre cele trei tipuri de operații temporale, dintre "prezentuire", "chemarea trecutului", "survenirea viitorului". E drept, acești doi termeni care definesc aspectul alethic al dictaturii judicativului privilegiază un anumit raport: acela dintre prezentuire și survenirea viitorului (așa cum aspectul formal privilegia raportul prezentuire chemarea trecutului). Ei actualizează judicativul (în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecată, numai prin ceva anterior lor și numai întrucât acest ceva anterior este prezentuit în judecata însăși. Ceea ce înseamnă că "este" și "timpul" sunt condiționate și tocmai de aceea ele capătă o anumită constanță obiectuală, ființială: într-o judecată, forma temporală a verbului este dată și ea nu poate fi schimbată decât cu prețul schimbării întregului aspect alethic: judecata "Afară este cald" poate fi adevărată sau falsă, însă odată stabilită valoarea sa de adevăr, flexiunea verbului poate modifica această valoare și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspectul alethic al dictaturii judicativului, așa cum faptul de a fi posibil și statutul de variabilă caracterizează obiectual, în primă instanță, aspectul formal (structura originar judicativă S P). Prima caracteristică sens în obiectul constituit -, faptul de a fi condiționat, trebuie luată, temporal, ca fapt de a fi actualizat sau prezentuit; a doua caracteristică, statutul de constantă, poate fi luat, de asemenea, ca sens al unui fapt actualizat. Ceea ce vrea să însemne că în structura judecății, chiar și atunci când este vorba despre "posibil
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el nu mai operează, dar își menține anumite sensuri în orice obiect constituit judicativ. Tocmai datorită unei astfel de situații, dictatura judicativului reprezintă, în privința actului constitutiv și a obiectului constituit, doar logos-ul formal; logos, totuși. Am desprins, prin reducția temporală operată asupra celor două aspecte ale dictaturii judicativului, caracteristicile obiectuale ale acestora. Aspectul formal se definește prin faptul de a fi posibil și prin statutul de variabilă, iar aspectul alethic prin faptul de a fi condiționat și prin statutul de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care deschid orizonturi noi ale reducției judicativ-temporale pe care o operăm acum, pot fi refăcute numai prin atragerea fiecărui termen dintre cei patru care alcătuiesc cele două aspecte ale dictaturii judicativului anume: S și P, verbul și timpul în orizontul temporal (care este orizontul de posibilități constitutive al judecății), acolo unde am identificat deja acte de "timporizare", pe care le-am numit, convențional, prezentuire, chemarea trecutului și survenirea viitorului. Ideea despre sensurile introduse, dincolo de caracteristicile obiectuale proprii, de fiecare aspect al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspect al judecății trebuie reținută, fiindcă tocmai ea va putea deschide, alături de alte idei, orizontul în care se va opera reducția non-judicativă a dictaurii judicativului; e drept, trebuie identificate și alte acte de constituire sau măcar noi operații subordonate prezentuirii temporale, chemării trecutului și survenirii viitorului. Sensul de poziție sau atitudine, introdus de aspectul formal, și sensul de transcendent, introdus de aspectul alethic, nu se încadrează într-un loc din orizontul strict delimitat al reducției judicative a dictaturii judicativului; motivul este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul de poziție și atitudine trebuie condus până la limitele logos-ului formal. Nu poate fi reconstruită legătura constitutivă a timpului cu subiectul logic fără a deschide problema raportului timpului cu subiectul ca ființare: acesta, ca obiect constituit judicativ, este esențialmente "temporal". În fond, subiectul logic reprezintă el însuși o ființare de un fel anumit (căci orice ființare are propria determinare obiectuală); altminteri, el nu ar avea nici o legătură cu timpul: de fapt, nu ar fi nimic, nu ar fi constituit, nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiectului logic în judecată ne interesează acum, ci și atitudinea pe care subiectul o manifestă, ceea ce înseamnă că el trebuie luat și în sensul de "substrat" (sens obiectual secund), sens imposibil fără determinarea ființială (obiectuală inițială) a subiectului. Timporizarea (determinarea temporală a) subiectului, în toate ipostazele lui, tinde a-l copleși: un subiect în timp este ceva tulburător, tocmai fiindcă, astfel aflat, subiectul nu pare a mai fi el însuși. Pe fondul timporizării, acceptată măcar cu titlu de ipoteză, poate apărea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]