5,974 matches
-
ce a urmat războiului era monumentală și, În afara Uniunii Sovietice, fără precedent. Procesele nu erau decât partea vizibilă dintr-un Întreg arhipelag al represiunii: Închisoare, exil, batalioane de muncă silnică. În 1952, perioada de vârf a celei de-a doua terori staliniste, 1,7 milioane de prizonieri se aflau În lagăre de muncă, alți 800.000 În colonii și 2.753.000 În „așezări speciale”. Sentința „normală” În Gulag era de 25 de ani, urmată de obicei (În cazul supraviețuitorilor) de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost Împușcați În secret, fără judecată și fără publicitate. Familia unei victime afla că aceasta „dispăruse” abia după un an sau mai mult. Trei luni mai târziu, fără altă confirmare oficială, persoana În cauză era considerată decedată. La apogeul terorii În Cehoslovacia, În presa locală apăreau treizeci-patruzeci de asemenea anunțuri pe zi. Astfel au dispărut zeci de mii de oameni; sute de mii au fost privați de locuințe, posturi, privilegii. În Ungaria, dintr-o populație totală de mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jumătatea de est a Europei Centrale Înainte de venirea stalinismului, deși toți cei În măsură să compare erau de acord că Închisorile și anchetatorii din Ungaria, Polonia sau România interbelică erau preferabile celor din timpul „democrațiilor populare”. Instrumentele de control și teroare folosite de statul comunist după 1947 au fost perfecționate de oamenii lui Stalin, dar În cele mai multe cazuri nu a fost necesară importarea lor din Est: existau deja la fața locului. Nu din Întâmplare Închisoarea de la Pitești a fost creată și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
efect a avut impunerea, În țările mai dezvoltate dinspre vest, a păguboasei istorii economice a Uniunii Sovietice În versiune accelerată. Singura resursă pe care managerii comuniști se puteau baza sistematic era mărirea producției prin exploatarea forței de muncă. De aceea teroarea stalinistă din perioada 1948-1953 În Europa de Est semăna atât de bine cu echivalentul sovietic al anilor ’30: ambele erau legate de o politică de industrializare coercitivă. Economiile centralizate reușeau efectiv să extragă cu forța plusvaloare de la mineri și muncitori, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dominația Moscovei nu era nicăieri pusă În pericol, autoritățile sovietice au luat În serios amploarea nemulțumirii publice. Misiunea lui Hrușciov și a colegilor săi era acum să-l Îngroape pe Stalin cu tot cu excesele lui, păstrând Însă intact sistemul pe care teroarea stalinistă Îl construise și avantajele pe care partidul le acumulase prin monopolul puterii. Strategia lui Hrușciov, așa cum s-a conturat ea În anii următori, avea patru componente. În primul rând, așa cum am văzut, el avea nevoie să stabilizeze relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recunoscând monstruozitățile și dezastrele acesteia, menținând totodată ficțiunea conform căreia actuala conducere a partidului nu avea nici o vină. Hrușciov și-a asigurat astfel poziția la putere și a obținut libertate de acțiune În reforma economiei sovietice și liberalizarea aparatului de teroare. Vechii staliniști erau acum marginalizați: Molotov a fost Înlăturat din postul de ministru de Externe În iunie, În ajunul vizitei lui Tito la Moscova. Cât despre contemporanii lui Hrușciov și mai tinerii aparatcici, precum Leonid Brejnev, ei erau la fel de vinovați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Interpretată În contextul recentei reconcilieri cu Tito a liderului sovietic și al dizolvării muribundului Kominform la 18 aprilie, repudierea dictatorului părea să sugereze că de-acum Înainte Moscova avea să trateze cu Îngăduință alte „căi spre socialism” și că respingea teroarea și represiunea ca instrumente ale conducerii comuniste. Acum avea să fie pentru prima dată posibil să se vorbească deschis - se credea. Cum explica autorul ceh Jaroslav Seifert la Congresul Scriitorilor ținut la Praga În aprilie 1956: „Auzim tot mai des
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adevărul. Asta Înseamnă că, În anii din urmă, ei nu au scris adevărul... Acest capitol este de-acum Încheiat. Duhul rău a fost alungat”. În Cehoslovacia, ai cărei lideri comuniști păstrau o tăcere adâncă asupra propriului lor trecut stalinist, amintirea terorii era prea vie pentru ca zvonurile venite dinspre Moscova să determine o acțiune politică 13. Unda de șoc a destalinizării a avut un efect foarte diferit asupra Poloniei vecine. În iunie s-a apelat la armată pentru reprimarea demonstrațiilor de protest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai târziu de iulie 1953, conducerea stalinistă a Ungariei fusese Înlocuită (la inițiativa Moscovei) cu un comunist reformist, Imre Nagy. Ca și Gomu³ka, Nagy fusese eliminat din conducerea partidului și Închis, așa Încât nu purta o mare responsabilitate pentru perioada de teroare și proastă guvernare prin care tocmai trecuse țara sa; de fapt, prima sa acțiune ca lider de partid a fost să propună, cu sprijinul lui Beria, un program de liberalizare. Lagărele de internare și muncă forțată urmau să fie Închise
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
septembrie 1957, scriitorul maghiar István Bibó observa că, „zdrobind revoluția ungară, URSS a dat o lovitură dură și poate fatală mișcărilor «companioane» (de pace, femei, tineret, studenți, intelectuali etc.) care au contribuit la forța comunismului”. Deposedat de charisma stranie a terorii staliniste și expus la Budapesta În toată mediocritatea sa blindată, comunismul sovietic a pierdut farmecul pe care Îl avusese pentru cei mai mulți simpatizanți și admiratori din Vest. Căutând să scape de „duhoarea stalinismului”, foști comuniști - precum poetul francez Claude Roy - și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezamăgirilor acumulate În timp. Speranțele lor legate de comunism, reînnoite pentru scurtă vreme de promisiunea destalinizării, au fost făcute scrum; la fel și nădejdea În ajutorul Occidentului. Dacă dezvăluirile lui Hrușciov despre Stalin ori mișcările ezitante de reabilitare a victimelor terorii sugeraseră până În acel moment că ideologia comunistă conține sâmburele schimbării și eliberării, după evenimentele din Ungaria sentimentul dominant era unul de resemnare cinică. Această situație a avut și părțile ei bune. Întrucât popoarele din Europa de Est comunistă erau acum cumințite, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
continuat să favorizeze coexistența cu puterile occidentale - și cu propriii săi cetățeni. Perioada Hrușciov a adus ameliorări reale. Din 1959, Cursul scurt al lui Stalin a Încetat să mai constituie principala sursă a istoriei sovietice și teoriei marxiste 1. Domnia terorii a luat sfârșit, dar nu și instituțiile și practicile pe care aceasta le crease: Gulagul continua să existe și zeci de mii de deținuți politici putrezeau Încă În lagăre sau În exil - jumătate dintre ei ucraineni. Sub Hrușciov, legile staliniste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea fi mascată de Îndemnurile zilnice la repararea pagubelor provocate de război sau la o producție sporită. Iar ipoteza că responsabili de marșul șchiop al comunismului erau sabotorii - culaci, capitaliști, evrei, spioni sau „interesele” occidentale - era acum asociată cu epoca terorii: perioadă pe care cei mai mulți lideri comuniști, urmând exemplul lui Hrușciov, erau dornici să o lase În urmă. Problema, admiteau tot mai mulți, rezidă fără Îndoială În Însuși sistemul economic comunist. Economiștii reformiști („revizioniști” avea conotații peiorative) erau mai numeroși În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe poziții. Precum liderul comunist francez Maurice Thorez, prim-secretarul Antonín Novotný a așteptat mulți ani ca să afle exact din ce parte bate vântul, Înainte de a urma exemplul lui Hrușciov și a-l denunța pe dictatorul sovietic. Experiența cehă a terorii staliniste la apogeul său era atât de recentă și de brutală, Încât șefii partidului ezitau să admită și cea mai mică „eroare”, de teamă să nu provoace reacții ce ar fi făcut să pălească evenimentele din 1956 din Polonia și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până În octombrie 196210. Urmările revoluției sociale comuniste au fost resimțite În Cehoslovacia mai puternic decât oriunde, În mare măsură pentru că, așa cum am văzut, era realmente o societate dezvoltată, burgheză - spre deosebire de celelalte țări intrate pe orbita Uniunii Sovietice. Principalele victime ale terorii staliniste În Cehoslovacia au fost intelectualii, proveniți de obicei din clasa de mijloc, În majoritate evrei. Alte segmente din societate au fost mai puțin afectate. O trăsătură distinctivă a anilor ’50 În teritoriile cehe și slovace a fost mobilitatea socială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
secol al XIX-lea. Dorința de a prăvăli edificiul securității și stabilității În capul generației părinților era expresia extremă a unui scepticism mai general, În lumina trecutului recent, cu privire la credibilitatea locală a pluralismului democratic. Nu e o Întâmplare, așadar, că „teroarea revoluționară” a luat forma ei cea mai amenințătoare În Germania și Italia. Legătura dintre politica extraparlamentară și violența pură s-a revelat pentru prima oară În Germania, În aprilie 1968, când patru tineri radicali - printre care Andreas Baader și Gudrun
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost ales intenționat: așa cum aviația britanică* atacase Germania nazistă de sus, grupul Baader-Meinhof, cum i se spunea colocvial, avea să răpună regimul succesor ciuruindu-l de jos. Între 1970 și 1978, RAF și vlăstarele ei au adoptat o strategie a terorii deliberat arbitrare, asasinând militari, polițiști și oameni de afaceri, atacând bănci și răpind politicieni cunoscuți. Pe lângă cei 28 de oameni uciși și 93 de răniți În atentatele din acești ani, ei au luat 162 de ostatici și au spart peste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demonii naziști ai Germaniei era continuată așadar de tinerii radicali În ilegalitate - deși cu metode frapant de naziste, paradox pe care Mahler Îl trece sub tăcere. Relativizarea nazismului, implicită În Deutschland im Herbst, devenea absolut explicită În apologiile intelectuale aduse terorii anticapitaliste. După cum explica În 1985 filosoful Detlef Hartmann, „putem Învăța din legătura evidentă dintre bani, tehnologie și exterminare În Noua Ordine a imperialismului nazist... (cum) să ridicăm vălul ce maschează tehnologia exterminării civilizate În Noua Ordine de la Bretton Woods”. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antirepublicană, a reapărut În acești ani (și a comis cel mai grav atentat din epocă, bombardarea gării din Bologna În august 1980, soldată cu 85 de morți și 200 de răniți), iar În Mezzogiorno, Mafia și-a accentuat strategia de teroare În războiul cu poliția, magistrații și politicienii locali. Dar, În măsura În care reapariția terorii fasciste și resurgența violenței mafiote ilustrau și exacerbau vulnerabilitatea instituțiilor democratice, manifestările lor erau interpretate - probabil corect - de teroriștii de stânga drept o confirmare a propriului succes. Ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atentat din epocă, bombardarea gării din Bologna În august 1980, soldată cu 85 de morți și 200 de răniți), iar În Mezzogiorno, Mafia și-a accentuat strategia de teroare În războiul cu poliția, magistrații și politicienii locali. Dar, În măsura În care reapariția terorii fasciste și resurgența violenței mafiote ilustrau și exacerbau vulnerabilitatea instituțiilor democratice, manifestările lor erau interpretate - probabil corect - de teroriștii de stânga drept o confirmare a propriului succes. Ambele extreme Încercau să destabilizeze statul făcând viața de zi cu zi insuportabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mult retorica anticapitalistă, a ajuns la președinția țării În 1986, anul intrării Portugaliei În Comunitatea Europeană. țara a rămas izbitor de săracă după standardele occidentale, din pricina moștenirii durabile a lui Salazar. Dar, contrar tutror așteptărilor, Portugalia evitase și o „teroare albă”, și o „teroare roșie”. Comuniștii, Încă populari În sudul rural și În suburbiile industriale ale Lisabonei, și-au păstrat intransigența sub bătrânul Cunhal, rămas la cârma țării până În 1992, Însă influența lor a scăzut definitiv. Coloniștii repatriați au eșuat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a ajuns la președinția țării În 1986, anul intrării Portugaliei În Comunitatea Europeană. țara a rămas izbitor de săracă după standardele occidentale, din pricina moștenirii durabile a lui Salazar. Dar, contrar tutror așteptărilor, Portugalia evitase și o „teroare albă”, și o „teroare roșie”. Comuniștii, Încă populari În sudul rural și În suburbiile industriale ale Lisabonei, și-au păstrat intransigența sub bătrânul Cunhal, rămas la cârma țării până În 1992, Însă influența lor a scăzut definitiv. Coloniștii repatriați au eșuat În Încercarea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Început să-i critice abuzurile. Dar, cu sau fără sprijin extern, majoritatea covârșitoare a intelighenției sovietice nu a urmat niciodată exemplul pe care Îl dădea, oricât de timid, restul Europei de Est. Deși nimeni nu o amintea, frica indusă de teroarea stalinistă atârna ca un giulgiu peste peisajul moral chiar și după trei decenii de la moartea lui Stalin, și toți criticii, cu excepția celor mai direcți și curajoși, au avut grijă să se manifeste În limitele limbajului și temelor sovietice. Ei presupuneau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
superior capitalismului. și, chiar dacă nu stimula opoziția, era În orice caz o sursă de nemulțumire. Pentru majoritatea celor care au trăit În era Brejnev, de la sfârșitul anilor ’60 până la Începutul anilor ’80, viața În comunism nu mai era marcată de teroare sau represiune. Dar era anostă și cenușie. Adulții aveau din ce În ce mai puțini copii, beau mai mult (În acești ani, consumul anual de băuturi alcoolice În URSS pe cap de locuitor a crescut de patru ori) și mureau de tineri. Construcțiile publice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ineficiente, acestea le asigurau oamenilor de rând un grad de intimitate și securitate necunoscut generațiilor anterioare: ei nu mai erau chiar atât de expuși informatorilor și nu mai riscau să fie denunțați autorităților de rude sau colocatari. Pentru cei mai mulți, epoca terorii trecuse și, cel puțin În generația lui Gorbaciov, arestările În masă și epurările de partid erau de neconceput. Pentru a scăpa din strangularea exercitată de aparatul de partid și a-și continua planurile de restructurare economică, secretarul general a recurs
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]