6,248 matches
-
1837, întreaga familie se mută la Moscova, pentru a înlesni copiilor continuarea studiilor în instituțiile de învățământ superior. Încetul cu încetul, copiii s-au obișnuit cu viața de oraș. În același an tatăl lor moare iar orfanii sunt luați sub tutela contesei Osten-Saken, sora mai mare a tatălui lor. Nu după mult timp însă, moare și contesa Osten-Saken, iar copiii trec sub tutela contesei Iușkova, cea de-a doua soră a bătrânului Tolstoi și soția guvernatorului orașului Kazan. În urma acestor evenimente
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
s-au obișnuit cu viața de oraș. În același an tatăl lor moare iar orfanii sunt luați sub tutela contesei Osten-Saken, sora mai mare a tatălui lor. Nu după mult timp însă, moare și contesa Osten-Saken, iar copiii trec sub tutela contesei Iușkova, cea de-a doua soră a bătrânului Tolstoi și soția guvernatorului orașului Kazan. În urma acestor evenimente, copiii s-au mutat în Kazan. Lev, care acum avea 13 ani, a început să studieze limbile turcă, arabă și tătară împreună cu
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
lombard, și era de o fire violentă. Mama lui, Erenberga, era o femeie pioasă, căreia Anselm îi datorează eduația creștină. La cincisprezece ani, Anselm voi să intre în mănăstire, dar nu primi învoiala tatălui său. Și-a început educația sub tutela benedictinilor din locul natal. După moartea mamei sale cunoaște o scurtă perioadă de rătăcire, dar, atras fiind de celebritatea abatelui Lanfranc al abației benedictine din Bec, Normandia, Anselm pleacă într-acolo și devine călugăr în 1060. Va deveni un erudit
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
7 km. de Silistra deja prin 1860-1870. Aici, Eforia Școalelor românești a finanțat școli pentru copiii românilor mocani locali, în condițiile în care acest teritoriu era administrat de Bulgaria, ea însăși sub suzeranitatea otomană. Aceste școli se aflau sub aceeași tutelă ca acele destinate aromânilor din Grecia si Macedonia. După alipirea Cadrilaterului la România, zeci de mii de aromâni, mai ales grămușteni, dar și fărșeroți și pindeni, s-au alăturat mocanilor deja sedentarizați aici, fiind împroprietăriți cu terenuri agricole. Li s-
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
Romulus Augustulus, de către Odoacru, căpetenie a unei seminții germanice. Boethius aparținea unei vechi și influente familii aristocratice romane, "Anicienii", dintre care mulți reprezentanți fuseseră consuli, ca și tatăl său, Flavius Manlius Boethius. Rămas de tânăr orfan, Boethius este crescut sub tutela lui Quintus Aurelius Memmius Symmachus, cu a cărui fiică, Rusticiana, se va căsători mai târziu. În anul 493, Ostrogoții conduși de Teodoric, din însărcinarea împăratului Zenon I din Bizanț, îl îndepărtează pe Odoacru, care va fi asasinat. Teodoric devine mai
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
ocupație rusească (octombrie 1853), s-a retras la Viena împreună cu domnul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, de unde au fost rechemați amândoi (octombrie 1854) să domnească sub ocupație austriacă. Deoarece nu mai aveau deplină libertate de a acționa și se aflau sub tutelă străină, au fost nevoiți să accepte decizii controversate, cum ar fi neprimirea emigranților revoluționari în țară. Cum rușii au pierdut războiul Crimeei (1854 - 1856), Congresul de la Paris (1856) a luat protectoratul pe care îl aveau asupra Principatelor Române, prin care
Barbu Știrbei () [Corola-website/Science/299782_a_301111]
-
cetate, după ce a potcovit caii cu potcoavele invers, cu fața în spate, derutîndu-și astfel urmăritorii. Acest loc amintește unora și de bătălia numită de Nicolae Iorga "Bătălia de la Posada", din 9-12 octombrie 1330, care a marcat emanciparea Țării Românești de sub tutela coroanei maghiare. Bătălia este menționată în Cronica pictată de la Viena, fără o identificare exactă a locului in care s-a petrecut. Poziția acelei "posade", un substantiv comun însemnând trecătoare, nu este cunoscută. Carol Robert de Anjou al Ungariei a venit
Cetatea Poenari () [Corola-website/Science/299794_a_301123]
-
un rătăcit răufăcător, sau un psihopat, care a făcut din pasiunile lui un crez cu care a infectat omenirea întreagă (Denifle, Grisar ș.a.). La fel este prezentată și opera reformatorului: când expresie a răbufnirii vechii uri naționale a germanilor față de tutela romanică (Michelet, Imbart de Tours, H. Preuss), când adevărata sinteză spirituală și culturală a Renașterii și umanismului (Burckhardt, Ranke ș.a.), sau chiar numai încercarea de unificare sufletească a germanilor, în locul celei politice, care lipsea, prin crearea limbii naționale, în special
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
a regelui, moștenitorul tronului, Edward al V-lea, avea numai 12 ani. Cei din familia Woodville erau cei care puteau să aibă puterea să influențeze viitoarea guvernare a tânărului rege, de timp ce Edward al V-lea fusese luat sub tutela contelui de Earl Rivers în Ludlow. Această acțiune a fost prea mult pentru cei din facțiunea anti-Woodville. În lupta pentru tutela tânărului rege și pentru controlul Consiliului, fratele lui Edward, Richard, duce de Gloucester, care fusese numit de regele muribund
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
aibă puterea să influențeze viitoarea guvernare a tânărului rege, de timp ce Edward al V-lea fusese luat sub tutela contelui de Earl Rivers în Ludlow. Această acțiune a fost prea mult pentru cei din facțiunea anti-Woodville. În lupta pentru tutela tânărului rege și pentru controlul Consiliului, fratele lui Edward, Richard, duce de Gloucester, care fusese numit de regele muribund Protector al Angliei, a ajuns conducătorul "de facto" al facțiunii anti-Woodville. Cu ajutorul lui William Hastings și al lui Henry Stafford, Gloucester
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
istoriei britanice. De vreme ce Richard era cel mai priceput general din tabără Yorkistă, mulți l-au acceptat în funcția de conducător al facțiunii, singurul capabil să mențină Casa de York la putere, mai degrabă decât un băiat care să domneacă sub tutela unui consiliu de regență. Speranțele Casei de Lancaster erau acum centrate pe Henry Tudor, al cărui tată, Edmund Tudor, primul conte de Richmond, era frate vitreg nelegitim al lui Henry al VI-lea. Totuși, pretenția la tron a lui Henry
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
Apus) și al Gallei Placidia. S-a născut în Spania, în anul 377 (sau 378 după alte surse). În ianuarie 383, tatăl său l-a asociat la tronul imperial, proclamându-l "Augustus". Fiind încă minor, Arcadius a fost pus sub tutela lui Tațian, apoi a lui (d. 395), prefectul pretorian al părților de răsărit ale Imperiului Roman ("praefectus praetorii Orientis"). După moartea lui Teodosiu I (17 ianuarie 395), Imperiul Roman a fost divizat între cei doi fii ai săi: Arcadius, sub
Arcadius () [Corola-website/Science/299890_a_301219]
-
lui Tațian, apoi a lui (d. 395), prefectul pretorian al părților de răsărit ale Imperiului Roman ("praefectus praetorii Orientis"). După moartea lui Teodosiu I (17 ianuarie 395), Imperiul Roman a fost divizat între cei doi fii ai săi: Arcadius, sub tutela lui Flavius Rufinus (d. 395), a primit partea orientală (Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol), iar Honorius (născut în 384), sub tutela generalului Stilicho, a primit partea occidentală (Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma). Arcadius s-
Arcadius () [Corola-website/Science/299890_a_301219]
-
17 ianuarie 395), Imperiul Roman a fost divizat între cei doi fii ai săi: Arcadius, sub tutela lui Flavius Rufinus (d. 395), a primit partea orientală (Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol), iar Honorius (născut în 384), sub tutela generalului Stilicho, a primit partea occidentală (Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma). Arcadius s-a dovedit a avea un caracter slab, fiind foarte influențabil. Neavând înclinare spre activitățile militare, atât de importante pentru un împărat din acea perioadă
Arcadius () [Corola-website/Science/299890_a_301219]
-
el a continuat programul lui Arcadius de creștinare forțată a tuturor locuitorilor din imperiu, închizând sau chiar distrugând templele păgâne. Împăratul Arcadius a murit la 1 mai 408, din cauze naturale, lăsând tronul fiului său, Teodosie al II-lea, sub tutela surorii sale mai mari, Pulcheria. Arcadius a avut, cu soția sa Aelia Eudoxia, doi copii:
Arcadius () [Corola-website/Science/299890_a_301219]
-
acceptabil (cunoașterea ei era o condiție impusă de Adunarea Generală a Castiliei, pentru a fi acceptat ca rege) și ceva germană. Are doar șase ani la moartea prematură a tatălui său, în 1506. Este crescut în Țările de Jos sub tutela mătușii sale, Margareta de Austria, care l-a proclamat Duce de Burgundia și conte de Flandra la 7 iuie 1507. Se pare că a pretins că vorbește „"spaniola cu Dumnezeu, italiana cu femeile, franceza cu bărbații, și germana cu calul
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
sezoane consecutive. Apoi clubul a intrat în insolvență și nu a fost înscris de FRF în Liga a II-a. În același an Poli Iași, cel mai iubit club de fotbal din Iași a fost desființat. Echipa se afla sub tutela Universității Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iași. Politehnica Iași a fost prima echipă a studenților din Iași care a luat ființă la 27 aprilie 1945, sub denumirea de "Sportul Studențesc". O lună mai târziu, la 31 mai, devine A.S.P.I. ("Asociația
FC Politehnica Iași () [Corola-website/Science/298881_a_300210]
-
a înscris în "Army Self Defense Force" (ASDF) și a făcut antrenamentul de bază. Un an mai târziu a înființat Tatenokai (Societatea scutului), compusă din studenți care s-au format cu ajutorul artelor marțiale și al unei discipline de fier sub tutela lui Mishima. În ultimii 10 ani de viață, Mishima a scris piese de teatru, a jucat în câteva filme și și-a ecranizat una dintre povestiri (). De asemenea, scriitorul a continuat în acea perioadă redactarea ultimei sale lucări: tetralogia "Marea
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
cu populații mari de emigranți europeni au cerut autonomie. Transformarea Impeirului într-o Federație de Națiuni (Commonwealth) în secolul XX a început cu Raportul Durham din 1839, care prevedea unirea și autonomia guvernamentală a provinciilor canadiene. Coloniile rămâneau astfel sub tutela țării-mama, până când obțineau și independneta politică. Teritoriile colonizate s-au unit în federații mari și au adoptat constituții după modelul britanic. Canada, Australia, Nouă Zeelandă și teritorii din Africa de Sud au fost definite că dominioane-regiuni guvernamentale în interiorul Imperiului Britanic, autonome administrativ
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
pericolului turcesc. Pentru a poteja independența țării, Ștefan a fost nevoit să le cedeze turcilor Chilia, Cetatea Albă (principalele porturi ale Moldovei) și Insula Șerpilor. Urmându-i domni mai slabi, ce s-au aflat mai mult sau mai puțin sub tutela boierimii, Moldova a decăzut și a sărăcit: nu mai avea flotă, comerțul era periclitat, iar armata, inițial compusă din moșneni și răzeși capabili să lupte îndârjit pentru pământul lor, a fost treptat înlocuită prin trupe de mercenari albanezi sau maghiari
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
a refugiat în anul 1241 la invazia mongolă în Europa. Când Ducatul Wrocław a fost în cele din urmă împărțit în anul 1251, orașul a devenit parte al nou creatului Ducat Głogów sub Conrad I. Orașul și-a schimbat deseori tutela administrativă, astfel, cândva, a fost dat ca plată pentru soldații Casei de Ascania. În momentul când ultimul Duce de Piast, Henric al XI-lea din Głogów a murit în anul 1476, văduva lui, Barbara de Hohenzollern, fiica electorului Albert Ahile
Krosno Odrzańskie () [Corola-website/Science/297941_a_299270]
-
prin contactul cu civilizația arabă, filozofia și rațiunea "păgână". Europenii, practic, își găseau, astfel, rădăcinile culturale istorice, grecești și romane, cursul luat de evenimente din acest moment ducând la o scădere treptată a forței religiei, inițial, filozofia eliberându-se de sub tutela religiei, ulterior, apărând și știința (în sensul modern al termenului), fapt care, însă, n-a dus la dispariția conflictelor cu creștinismul. Filosofia reproșează creștinismului și religiei, în general, lipsa gândirii critice și a libertății de gândire (dogmatismul), în timp ce știința, în afară de
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
cu alta. Magnatul american Charles Yerkes a cumpărat majoritatea acestor companii, consolidându-le într-una singură numită "Underground Electric Railways of London Company Ltd." (UERL), pe 9 aprilie 1902. În 1933 a apărut corporația publică "London Passenger Transport Board", sub tutela căreia au fost plasate companiile operatoare de trenuri de metrou. În timpul celui de-al doilea război mondial, stațiile de metrou au servit ca buncăre în timpul raidurilor aeriene, sau chiar ca fabrici de muniții. După război, numărul călătorilor a crescut constant
Metroul din Londra () [Corola-website/Science/298532_a_299861]
-
Ajdukiewicz, o personalitate cu renume la vremea ceea, care confirmă talentul Ceciliei. Artista este trimisă la München în 1897 unde studiază la Damenakademie cu profesorii Fehr și Schmidt, iar în 1899 se mută la Paris unde frecventează Académie Julien sub tutela lui Jean Paul Laurens si Benjamin Constant. În acest timp expune constant în Franța și în România. La Paris lucrările îi sunt acceptate la Salonul de Toamnă, iar în 1906 are prima expoziție personală la Galerie Hessèle pe Rue Lafitte
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
ce fac din nou trimitere la leit-motivul liricii sale, "iluzia necesară..." Este sintagma definitorie a maturității sale artistice." - Liviu Grăsoiu, "Luceafărul", nr.23,1999 Ironie și patetism "Leo Butnaru ilustrează în mod izbitor voința de emancipare a poeziei basarabene de sub tutela clișeelor tradiționaliste.Acestea au avut, din pricini contextuale vădite, o viață mai lungă în Moldova dintre Prut și Nistru,ajungând nu doar la o tendință trufaș-emblematică, ci și la cea a unui monopol literar. Nevoia de ajustare a creației lirice
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]