6,602 matches
-
și zgârcite la vorbă, afirmau, în mijlocul tumultului, cu tot triumful și nedreptatea fericirii, că ciuma s-a terminat și că teroarea își trăise traiul. Ei negau liniștiți, împotriva oricărei evidențe, că am fi cunoscut vreodată această lume smintită în care uciderea unui om era la fel de cotidiană ca și uciderea muștelor, această sălbăticie bine definită, acest delir calculat, această întemnițare care aduce cu ea o groaznică libertate față de tot ce nu ținea de prezent, acest miros de moarte care-i amețea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tot triumful și nedreptatea fericirii, că ciuma s-a terminat și că teroarea își trăise traiul. Ei negau liniștiți, împotriva oricărei evidențe, că am fi cunoscut vreodată această lume smintită în care uciderea unui om era la fel de cotidiană ca și uciderea muștelor, această sălbăticie bine definită, acest delir calculat, această întemnițare care aduce cu ea o groaznică libertate față de tot ce nu ținea de prezent, acest miros de moarte care-i amețea pe toți cei pe care nu-i ucidea, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
De acolo, oastea moldo-polono-cazacă a jefuit complet Bugeacul, profitând de absența oștilor tătărăști. A fost una din cele mai devastatoare acțiuni anti-tătărăști din istoria noastră. O oaste turco-tătară a fost spulberată pe 5 decembrie 1683 la Tilgrotin . Urmarea a fost uciderea a peste o sută de mii de tătari de ambele sexe, tot Bugeacul a fost dat pradă flăcărilor, iar cadavrele se întindeau pe o distanță de patru mile. Numeroși robi creștini au fost eliberați, în timp ce o mulțime de tătari au
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de la masă. Thomas, precaut, nu-i spusese Încă unde trebuia dată lovitura, aproape că vroia să renunțe; nu-i venea să creadă, punea la cale o spargere. Fără șperaclu, fără forțarea ușilor sau a ferestrelor, fără eventuala imobilizare sau chiar ucidere a victimei; curat, fără urme; poate cel jefuit nici nu ar fi aflat vreodată că i s-a cotrobăit prin sipete. Fișierele ar fi rămas la locul lor ca neatinse, cu datele din ele, cu biții lor; cineva se strecura
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu afle, era deseori cu nasul În ziare; ruga ei către cer ar fi fost mai fierbinte ca niciodată: Distruge, Doamne, lumea asta! Cu mine, cu tot! Și cu ea, pentru că și din sîngele ei cobora cel ce dusese la uciderea pruncului. Antonia, oricum, se radicalizase de tot În ultima vreme, ar fi aprins chiar ea pămîntul, Thomas nu o mai recunoștea. Chiar Începuse să se Întrebe dacă mai era Întreagă la minte. Era; ascultînd-o atent, Își dădea seama că doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
secvență, deschidea ușa clinicii Cryos. Berg. Thomas s-a tot gîndit, În drum spre casă. În vreme ce mînca. În timp ce făcea ordine În casă. După ce s-a urcat În pat. Singur; Ingrid era la capătul lumii. Thomas mai avea să viseze despre uciderea pruncilor. Ce pot să fac eu? și-a zis a doua zi. Și a scăpat. A fost, apoi, preocupat cîteva minute de soarta micilor arieni. Cine știe, de fapt, despre ce e vorba, anticarul mereu pune de la el... Omenirea, oricum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
războiului civil, deși, la instituirea Republicii, ca mai toți intelectualii spanioli de seamă, se pronunțase în favoarea noului regim, fraudele - inclusiv electorale -, abuzurile, ororile, debandada și masacrele declanșate de la bun început și perpetrate mai apoi în teritoriile roșii (mai cu seamă uciderea a mii de preoți, violarea și asasinarea a sute de călugărițe, distrugerea sistematică a arhivelor parohiale etc.) îl fac să-i acorde sprijin moral lui Franco, fiind convins că Spania avea nevoie de ordine și de o mână fermă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am intrat în pământ de rușine de curiozitățile mele macabre care, uite, deschid răni. Atunci, Ursula a aplecat ochii și i-a spus: - Anita, tatăl meu a fost ofițer superior nazist. Poate chiar el e unul dintre cei vinovați de uciderea bunicilor tăi. Anita a privit-o lung, a cuprins-o în brațe și i-a răspuns: - Vai, Ursula, îmi pare așa de rău pentru tine! Au rămas o vreme așa, îmbrățișate. Noi, celelalte, mute. Din turnul bisericii, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-a aniversare a lui 23 August, mă simțeam cumplit de lașă și de vinovată. Cinstit, nu voiam să-mi atârn o pancartă sau să strig ceva contra, fiindcă nu voiam să mor fără el. Planurile mele donquijotești aveau aceeași miză: uciderea. Voiam să-l împușc sau să arunc o grenadă. Aș fi consimțit să mor dacă măcar încercam să-l ucid. În vara lui ’98 am fost la Boston, la un simpozion de filosofie feministă. Acolo, după ce mi-am terminat speach-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
plină campanie electorală de hărțuire sexuală, că au mai murit 19 oameni în Haifa de o bombă suicidară și, așa, încet, lumea curge între greve, campanii electorale, terorism. Deși nu mă împac cu pedeapsa cu moartea, pe indivizii care practică uciderea semenilor lor nevinovați, nebeligeranți nu îi văd în altă parte decât puși la zid. Cred totuși că îi sun pe cei de la Insights să îmi pună cablu. Deși, cinstit, fără știri, viața este infinit mai calmă și lumea pare extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ali. Dacă, pentru moment, populația Persiei este, În mare majoritate, sunnită, șiismul are deja acolo câteva insulițe, mai ales În orașele-oaze Kom și Kashan, unde s-au perpetuat tradiții ciudate. În fiecare an, se celebrează, printr-un carnaval burlesc, aniversarea uciderii Califului Omar. Cu acest prilej, femeile se fardează, pregătesc dulciuri și fistic prăjit, copiii stau pe terase și varsă șuvoaie de apă asupra trecătorilor, strigând cu voioșie: „Dumnezeu să-l blesteme pe Omar!” Se confecționează un manechin cu efigia califului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Șah e alb ca varul, tremură, aproape că s-a trădat. Nizam surâde: După cum vezi, nu din Înfumurare grăiesc astfel, astăzi sunt sigur că voi mai trăi mult timp. A fost oare tentat sultanul, În acel moment, să renunțe la uciderea vizirului său? Ar fi fost bine inspirat. Căci, dacă visul nu era decât o parabolă, Nizam dăduse, În mod efectiv, niște dispoziții de temut. În ajunul plecării, ofițerii din garda sa, strânși În juru-i, juraseră, unul după altul, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sfătuiești Într-o pricină de mare Însemnătate. Omar dă un pas Înapoi, Își Încrucișează brațele și ascultă. — Barkyaruk a fost atras Într-o capcană, e prizonier În acest palat, părerile sunt Împărțite În privința soartei care-i este menită. Unii cer uciderea lui, mai ales cei care i-au Întins cursa, vor să fie siguri că nu vor răspunde niciodată În fața lui pentru faptele lor. Alții ar dori să cadă la Înțelegere cu el, să-l pună pe tron, să-i câștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
forma unei sticle culcate, largă la răsărit și cu gâtul alungit spre apus. Intrarea Îngustă era un coridor foarte bine păzit. Casa lui Hasan se găsea la capătul lui. Singura ei fereastră dădea spre o prăpastie. Fortăreață În fortăreață. Prin uciderile spectaculoase pe care le-a poruncit, prin legendele care s-au țesut În jurul lui, al sectei și al castelului său, Marele Maestru al Asasinilor a terorizat vreme Îndelungată Răsăritul și Apusul. În fiecare cetate musulmană, au căzut Înalți demnitari; cruciații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și irezistibil. Tezeu nu e Însă un gînditor și nici un poet. E obișnuit să meargă la țintă fără să-și pună Întrebări care să-l stînjenească. Intrînd În labirint, se consideră Învestit cu o misiune, dar aceasta se reduce la uciderea Minotaurului; nu pornește la drum cu sentimentul că și labirintul este o fiară, mai mult, că adevărata fiară nu e atît Minotaurul, cît labirintul Însuși; și n-ar ști să ne explice că tocmai teama noastră de lucrurile fără sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mînjit de sînge al mamei mele Clitemnestra, trupul Însîngerat al tatălui meu Agamemnon. Peste tot numai sînge. SÎnge și nebunie. Electra mi-a Închis rănile, dar În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele a stîrnit eriniile Împotriva mea; negrele erinii care nu ne dau voie să uităm; cine poate uita, nu va simți dogoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ambele lumi mitologice creștină și greacă. Axul conducător este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui Friedrich Hölderlin dezvoltă o tensiune cosmică de cea mai pură, mai sublimă esență, neîntreruptă, poetul nu coboară niciodată de pe ultimele creste ale elevației simțirii și intelectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
greacă. Axul conducător este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui Friedrich Hölderlin dezvoltă o tensiune cosmică de cea mai pură, mai sublimă esență, neîntreruptă, poetul nu coboară niciodată de pe ultimele creste ale elevației simțirii și intelectului: sanctificarea poetică a lumii, proclamarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui Friedrich Hölderlin dezvoltă o tensiune cosmică de cea mai pură, mai sublimă esență, neîntreruptă, poetul nu coboară niciodată de pe ultimele creste ale elevației simțirii și intelectului: sanctificarea poetică a lumii, proclamarea Frumuseții drept numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tatălui său că îi va dărui o tinerețe și o viață fără moarte. Feciorul de împărat va afla unde se află acel tărâm fabulos al vieții fără pieire, dar până la urmă pierde această șansă pentru o eroare de ordin moral: uciderea unei făpturi. Prin urmare, răul intrinsec omului este vinovat a priori de perisabilitatea sa. Ca atare, omul se naște cu condamnarea sa la moarte. Nu merită nemoartea pentru că, în mod originar, ucide. De ce este rău? Legenda biblică imaginează un păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al IX-lea al partidului, din 19-24 iulie 1965, Focan nu era însă convins că pictura va fi apreciată de cei de la Uniune, în conducere fiind încă mulți dintre oamenii lui Alexandru Drăghici, cel care executase ordinul lui Dej de ucidere a lui Pătrășcanu. Maestrul însă făcuse cu un an înainte portretul directorului Institutului de Studii Istorice al Partidului (comandă primită printr-un adjunct al acestuia, generalul „papașa“) și a crezut că-i mai bine să se intereseze dacă Institutul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stea în seara aia de pază în colegiu. Ieșind din clădire, mi-am întors pentru ultima oară ochii spre ceea ce avea să fie locul de confruntare dintre forțele militare ale Guvernului și o mână de copii răzvrătiți ce voiau pedepsirea uciderii unui coleg. Strada nu mi s-a părut niciodată mai plină cu oameni, chiar dacă erau foarte rari, iar aerul nu a fost niciodată mai sănătos și mai înmiresmat ca acum. Trăiam și simțeam ca și cum abia acum m-aș fi născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gene erau responsabile de diferența dintre capacitățile de comunicare ale oamenilor și ale simienilor. — Pentru că cimpanzeii pot comunica, spuse el. Au o serie de strigăte și de gesturi cu mâinile. Se pot organiza în grupuri de vânătoare foarte eficiente, pentru uciderea animalelor mici. Așa că au comunicație, dar nu și limbaj. Ca autiștii în stare gravă. Asta mă interesa. — Și ce ai făcut? întrebă soția lui. În laborator, inserase, la microscop, gene umane într-un embrion de cimpanzeu. Genele lui. — Inclusiv gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
puțin șase sute de oameni de care știm. Și mult mai mulți de care nu știm. Și știi de ce nu știm? Nu, de ce? — Pentru că ei au pretins, reține aspectul, că morțile nu au putut fi raportate, pentru că acestea erau informații private. Uciderea propriilor pacienți era un secret comercial. Chiar au spus asta? — Crezi că aș inventa așa o porcărie? Și apoi au facturat Medicare pentru costul experimentului care a ucis pacientul. Ei ucid, noi plătim. Iar dacă universitățile sunt prinse, atunci pretind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Domnule Roznoveanu, nașul meu securist, călăul meu de altădată, „tovarășe” maior, Îți mulțumesc din toată inima mea, nu pentru că ai vrut să faci o faptă bună și creștinească, ci pentru un singur lucru, pentru că nu ai putut săvârși o altă ucidere, pentru greșeala impardonabilă făcută În serviciul statului socialist, ori poate că este momentul să mulțumesc domnișoarei Rozina la majoratul căruia vă grăbeați să ajungeți, pentru tremurul mâinii pe care am sărutat-o, sper că nu sunteți stângaci ori ambidextru! Securistul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]