10,104 matches
-
deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială restrânsă la cea a literaturii, la nivel macrotextual, lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în comunicare, prin construirea unui tip de discurs conversațional vidat de sens. Metamorfoza textului ionescian cunoaște o fază intermediară, aceea a parodiei vizând alcătuirea deficitară a lucrărilor didactice sterile, rupte de viață, caracterizate prin artificialitatea exemplelor ce ilustrează inadecvat o vastă informație. Procedeu fundamental pe care se bazează farsa tragică a timpului nostru 101, parodia se definește în general printr-o deformare ludică și critică a unei lucrări prestigioase. Cel mai adesea, intertextualitatea parodică presupune păstrarea schelăriei, a construcției originare și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umoristică a reiteratelor tipologii sau situații caragialiene, conferă marca individualității în cazul celor mai importanți autori care au abordat comicul în perioadele postcaragialiene. Capitolul IV Un veac de... caragialism În funcție de criteriul cronologic, am observat pătrunderea comicului pe o arie literară vastă și diversă, prin contribuțiile scriitorilor cu vocație comică, dar și a celor afirmați cu predilecție datorită altor formule estetice. Dacă vedem însă în termenul de "postcaragialian" nu o simplă precizare temporală, ci o noțiune calitativă care ar cumula primul sens
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îndată lovitura îndreptată contra bătrânului epicurian. El se învăluiește în spirit și în glume, ca ariciul în ghimpii lui"32. Într-adevăr, caracteristica dominantă a acestui personaj lipsit de o fizionomie remarcabilă este inventivitatea discursivă pusă în evidență printr-o vastă colecție de miticisme, încadrabile folclorului citadin, a căror savoare reiese din amestecul inedit de calambururi, truisme, culmi și sintagme ce țin de ceea ce Constantin Amăriuței numea, într-un studiu remarcabil, "logosul parazitar"33: Ceri într-o băcănie: Băiete, o țuică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei. Alături se află Fefeleiul, ilustru pentru vechimea lui istorică, leagănul aristocrației de pe albia Buzăului; se mai află
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale acestei categorii în literatura română postcaragialiană, este firesc să trecem în revistă câteva dintre aspectele esențiale care țin de teoretizarea absurdului. 5.1. Scurtă incursiune pe tărâmul absurdului Ceea ce ne propunem să subliniem în acest scurt excurs teoretic prin vasta problematică implicată de absurd este motivația și consecințele pătrunderii sale în domeniul literaturii, al dramaturgiei în special, ca zonă predilectă de manifestare artistică a acestui concept cu certe conexiuni cu epistemologia și cu metafizica. În linii mari, ca obiect al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mereu stimulate de răspunsurile nesatisfăcătoare. Regula griceană a manierei se referă la evitarea ambiguității, impunând formularea unor enunțuri precise, directe și la obiect. Numeroase replici ale celor doi pseudointerlocutori sunt vagi și prin menționarea unor cuvinte cu un bagaj referențial vast, precum "persoana", "afacerea", care nu sunt însoțite de explicații apozitive. Metalimbajul se impune cu necesitate în vecinătatea unor astfel de cuvinte, atunci când participanții la dialog nu împărtășesc o cunoștință comună cu referire la conținutul lor semantic. Sugestia noncomunicării e dată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zona comună hașurată este cea a "amicilor", a "moftangiului" politician sau "savant", a triunghiului conjugal și a "omului mecanomorf"4, iar la cel tematic, interferențe se constată în tratarea temei familiei, în schimb, nivelul stilistic reprezintă teritoriul indivizibil cel mai vast, integrănd parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea, precum și procedeele antiliteraturii. Este necesar să precizăm de la început că nici unul dintre aceste elemente care pot sugera descendența caragialiană a lui Urmuz
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
metafizicii și al filozofiei, transgresând nivelul superior al civilizației umane în varianta burgheză, prin imaginea caricaturizată a "consilierului comunal" Stamate, a negustorilor Cotadi, Dragomir, Algazy, Grummer, a reprezentanților fiscului din Dupa furtună etc. Expansiunea vizează și alte cercuri concentrice, din ce în ce mai vaste, de la cel al stilului didactic, academic, imitat în registrul burlesc în acele studii clinice de cazuri din Ismail și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Algazy&Grummer, la cel literar în general, trecând la parodierea vorbirii, prin reducerea acesteia la un amalgam
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sesizată lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea, de regulă), la un curent literar (romantismul, simbolismul, sămanătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională, de consum, extinzându-se apoi la aria mai vastă de cuprindere a artei în ansamblu, la manifestările limbajului (stilurile funcționale ale limbii), depășind nivelul verbal, atunci când vizează un dat cultural, de exemplu, proiecte de statui.142 Apetența pentru parodie, comună atât lui Caragiale cât și lui Urmuz, germinează însă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
simplă "năzdrăvănie", această borgesiană "carte de nisip", vizează parodic scrierile erudite de tipul celor imitate satiric de Caragiale în Magnum Mophtologicum, și diverse stiluri și tipologii din literatura serioasă, dar pare a avea o țintă mult mai reprobabilă: aberanta și vasta carte a dosarelor securității. O parodie a literaturii și a metaliteraturii 9, organizată tot pe principiul listei este și Bibliografia generală cea de-a doua parte a ingenioasei tetralogii, în care întreprinde o meticuloasă înregistrare lexicografică a unor opere fictive
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vizibilă prezența și viabilitatea. Nu ne referim aici la adevărul sloganului "Caragiale e cu noi" și nici la actualitatea social-politică a operei sale1, ci la vigoarea semințelor sale textuale, care au germinat și au străpuns câmpul literaturii pe o arie vastă, înflorind mereu. În acest sens, de "urmaș literar al lui Caragiale", termenul de "postcaragialian" trimite la cel de "caragialism" cu înțelesul de "descendență literară" specifică. Nu este vorba însă de o echivalare a acesteia cu epigonismul, întrucât toți scriitorii amintiți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acesteia, precum și construcția unui corpus de texte genealogic înrudite, întrucât toate găzduiesc, într-o măsură mai mare sau mai mică, hipotextul caragialian. Fără a mai fi o simplă speculație, faptul că pentru literatura română Caragiale este scriitorul cu cea mai vastă posteritate literară devine astfel, în urma demonstrației, o certitudine. Nu ne rămâne decât să inversăm termenii celebrei învinuiri aduse de N. Davidescu "ultimului ocupant fanariot"7. Mai exact, ar trebui să recunoaștem că se poate vorbi nu de "inaderența lui Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am considerat că este înțelept a vorbi despre banda desenată românească din perioada comunistă fără a vorbi de cadrul întregului domeniu al benzii desenate, pe care, în tradiția analizelor din câmp aglo-saxon și francez am încercat să o plasez în vasta succesiune a mitologiei ca fundal și materie primă a narațiunilor grafice. Această proiecție pe ecranul faptelor elementare de cultură, cu implicațiile metodologice și teoretice (și nu în ultimul rând ideologice) se vrea a fi miza principală a prezentului demers. De
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ei context economic, social, politic și cultural. În fine, coborând și mai departe pe firul argumentativ, analizând banda desenată prin prisma conținutului și al încărcăturii ideatice și ideologice, am încercat să evaluez relația benzii desenate cu imaginea, să extrag din vasta literatură dimensiuni esențiale care o caracterizează și îi determină conținutul, precum continuitatea, dar și să expun un studiu asupra super-eroului, cel mai cunoscut concept care a prins contur în banda desenată. Cel de-al treilea capitol este dedicat benzii desenate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a unui autor ce aparține unui orizont de plasare (unui tip de lectură) și unui timp al lecturii".9 Subiectivitatea cercetătorului, în ciuda variatelor (și vehementelor) pretenții de absolută obiectivitate, este probabil cea mai importantă coordonată a oricărui studiu în acest vast domeniu, ceea ce nu constituie în mod necesar un handicap epistemologic. Odată această realitate conștientizată, rămâne doar să salutăm bogăția interpretărilor, singura posibilitate de a acoperi, fie și parțial, densitatea materialului oferit studiului, la rândul său reflexie incompletă a complexității naturii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de Hendy, este cea a istoricului religiilor de origine română Mircea Eliade. De asemenea contestată cu vehemență (adesea și fără măsură), ori adoptată necondiționat, fără nici o evaluare critică (atitudine la fel de nocivă pentru însăși contribuția lui Eliade), prezentarea câtorva idei din vasta sa operă va necesita un spațiu mai larg, deoarece ele folosesc într-o mare măsură scopurilor acestei lucrări, el fiind unul dintre primii și cei mai importanți savanți care nu se mulțumesc cu plasarea mitului în societăți arhaice, "fără istorie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
arhaice, "fără istorie", precum în antropologia clasică, și nici exclusiv în trecutul marilor civilizații (ori cel puțin non-europene), ci întrebuințează instrumentele teoretice și metodologice pentru a investiga aspectele mitice ale modernității. Să pornim de la definiția sa larg acceptată, cu o vastă carieră în lumea academică și nu numai, în care sacrul constituie nucleul conștiinței mitice. Savantul român mărturisește însă că o preferă pentru că este "cea mai puțin imperfectă", admițând că este imposibil a se găsi o singură definiție "susceptibilă să îmbrățișeze
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ale spiritualității umane, Kernbach e de părere că mituri se nasc permanent, însă datorită "ignorării cauzalității complexe a genezei substanței susceptibile de a se transforma în mit" și care se reia mereu în alte arii ale cunoașterii umane.128 În vastul material disponibil, el distinge patru clase mitologice: mitul memorial (prin care sunt reamintite faptele ancestrale, rezultatul impactului dintre un fenomen sau eveniment și inteligența umană insuficient "exersată față de obiect", nivel la care se petrece interferența erelor vârsta de aur -, a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
comun tuturor, și fundamentează un sentiment religios "dincolo de religii", iar din cultele dezvoltate contextual poeții extrag figuri individualizate, inventând întâmplări dramatice într-un "roman divin": "în afara fricii pioase și a sentimentului difuz al divinului, religia greacă se prezintă ca o vastă construcție simbolică, complexă și coerentă care face loc, la toate nivelurile și în toate aspectele ei, inclusiv cultul, gândirii și deopotrivă sentimentului. În acest ansamblu, mitul joacă rolul său tot atât de important ca practicile rituale și faptele ținând de figurarea divinului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a istoriei, dar el este și o previziune a viitorului și un program politic, o descriere, o metodă și un ansamblu de revendicări. Este deopotrivă o logică, o morală, o tactică chiar, un corp de doctrină care tranșează cele mai vaste și mai grave chestiuni, dar care dă și sfatul adecvat în cele mai mărunte detalii ale acțiunii cotidiene. El nu este alcătuit numai din reflecțiile a trei sute de filozofi, ci și din experiența a nouă sute de mii de militanți."285
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
îl susțin, căci relația e la fel de ambiguă ca în zorii civilizației). Dacă Gilbert Durand considera că secolul XX a alunecat treptat de la un "prometeism sleit" (pozitivismul) la miturile decadente ale lui Dionysos, "pentru ca în cele din urmă să reînvie o vastă mitologie hermetistă"336, Angelo Morretta se apropie de romantismul eliadesc: "lipsindu-ne umilința mitului, iată-ne pradă unei sete de putere care ne chinuiește cu neliniști și întrebări pe care strămoșii noștri nu le-au cunoscut niciodată, chiar în epocile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aproape inuman de autodepășire și de "renaștere", ori chiar de "depășire a morții"; dacă Occidentul a ales eroul iar cultul eroismului duce fatalmente la tragic, precum la greci, Orientul s-a orientat spre cultul sfințeniei, care generează o imagine mai vastă și mai senină a istoriei și a societății, precum în cazul indienilor.456 Morretta evidențiază și această caracteristică tulbure și turbulentă a eroului: "în zilele noastre se înmulțesc eroii diverselor fantasme ideologice ori se lățește răutatea pură a asasinatului gratuit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vii ale unei societăți. Pentru că mesajul pe care îl transmit adulții tinerilor se găsește în ele decantat, redus la esențial și, într-o anumită măsură, purificat; pentru că publicațiile adresate adolescenților Tintin, Spirou etc., intenționează să aibă acces la un public vast și în consecință reflectă opinii consensuale; pentru că desenul îl constrânge pe narator să se alieze unei părți, într-un anume fel, să nu ascundă nimic în decor, fie acesta mulțime [de oameni] sau peisaj; pentru că povestirile de aventuri solicită o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Cultural Repertories, and Popular Culture: the Case of Film, p. 147. 487 Ibidem, p. 146. O concluzie a studiului celor doi cercetători este că americanii au un orizont cultural mai larg, că sunt mai puțin exclusiviști, cu repertorii culturale mai vaste (catalogați de Peterson drept "omnivori culturali"), spre deosebire de francezi, de exemplu, care sunt mai elitiști, mai snobi. 488 Ibid., p. 148. 489 Cf. Arthur Asa Berger, op. cit., p. 382. 490 Tim Edensor, National Identity, Popular Culture and Everyday Life, p. vi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]