7,506 matches
-
În Evul Mediu, munții au influențat într-o manieră similară destinul limbii române, din al cărei trunchi unitar s-au desprins ramuri viguroase. Din munți, au izvorât frumoase graiuri, care au curs de o parte și de alta versanților spre zările îndepărtate ale Nistrului, Tisei și Dunării. Totodată, începând cu Evul Mediu, Carpații au devenit o frontieră naturală pentru diversele nuclee regale și imperiale care s-au coagulat în Câmpia Panonică (de la regatul maghiar până la imperiul austriac și, apoi, dualismul austro
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lui Perun loveau cu putere spre preamărirea triburilor germane și slave care îi invocau. Zdrobeau fără milă lumea cunoscută a acelei epoci, plămădită din forța lui Zeus și a lui Jupiter. Din ceruri, umbra lui Tangri se întindea peste toate zările pământului, răspândind dezastrul în galopul cailor mânați de hoardele turco mongole. Ploi de săgeți, slobozite din nori de arcuri, zbârnâiau prin văzduh. Doliul cobora din ceruri, așezându-se ca o uriașă panglică neagră peste omenire. Deranjați de la ospețele copioase cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să forțeze extinderea influenței spre Gurile Dunării în dauna unui Imperiu otoman slăbit și anacronic, ținut în viață mai mult de interesele Occidentului de a bloca marșul rus spre Mediterana. Puterea unei minuni Târgoveții s-au zbârlit văzând cum, în zare, se ridica un nor uriaș. Se înălța într-atât de mult încât părea să acopere soarele dogoritor al amiezii. Nu puteau distinge prea bine ce ascundea îndărăt, căci era acoperit de un val imens de praf. Înainta cu iuțeala unui
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Dar candela românismului a continuat să pâlpâie, înfruntând viscolul năprasnic care sufla din străfundul Siberiei. Și nu a rezistat doar în Basarabia și nordul Bucovinei, ci chiar până în adâncurile stepei unde românii au fost exilați. Mai arde și acum până în zările îndepărtate ale Karagandei. Oricât vom căuta în istoria recentă, nu vom găsi o izbândă mai grea, dar mai frumoasă decât păstrarea limbii și a tradițiilor românești în aceste condiții vitrege. Despărțiți de țară, prin garduri de sârmă ghimpată, care urmau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu unul dintre strănepoți (Hg E), care a renunțat în ultima clipă să treacă Bab el Mandeb. Cel din urmă (Hg E) a hălăduit mult timp prin Cornul Africii, iar, mult mai târziu, fiii lui s-au încumetat să cucerească zările. Unul s-a îndreptat spre Africa subsahariană, iar ceilalți doi spre nord estul continentului. S-au dirijat fie spre Maghreb, fie până în Anatolia, de unde au pătruns în peninsulele balcanică și italică (Hg E3). Ajuns la rândul lui tată (Hg F
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
casa părintească, poetul a căutat să se îndepărteze de Ipotești, ca să se poată liniști cumva, dar chipul Casandrei îl însoțea peste tot, după ce se des părțise de ea atît de dureros, pentru totdeauna. Ea a murit-am îngropat-o-n zare Sufletul ei de lume este plîns, Am sfărîmat arfa-și a mea cîntare S-a înăsprit, s-a adîncit, s-a stins. O, de-aș orbi, de-aș amuți odată, Că-n lume nu văd lumea căutată." (Aveam o muză
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ca să nu mai apară pe hîrtie numele Casandrei. Rămîi nedumerit că Eminescu a căutat cu tot dinadinsul să țină ascuns numele Casandrei. Cînd, după moartea ei, a compus poezia Aveam o muză, pe care zice el "am îngropat-o în zare", referindu-se la frumusețea ei, a scris: "O dată-n viață muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu fericit c-amant al blondei Lede Nebun de amor, eu o vedeam ades." Iar într-o însemnare fugară, din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acopere cu florile și cu aducerile aminte... Se simțea atît de străin, atît de bătrîn și atît de singur! O dată cu vînzarea Ipoteștiului, fusese și el jefuit! Pierduse tot! Unde ești copilărie, cu pădurea ta cu tot?..." Pierdut e totul în zarea tinereții Și mută-i gura dulce a-altor vremuri." Mormîntul Casandrei, pentru el, devenise definitiv pierdut, dar chipul ei încă îi era viu, în minte. Iat-o, pe Casandra, apărîndu-i Din valurile vremii, în toate cele zece versiuni, lucrate după
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ne amintim de dialogul dintre Puck și Oberon ce precede momentul când, la ivirea zorilor, spiritele se retrag. Puck se arată îngrijorat: Să ne grăbim! Ai nopții iuți balauri Sfîșie norii-n zbor; chiar adineauri Ai dimineții soli luciră-n zare; Strigoii, biete oști rătăcitoare, Fugiră-n gropi, iar tristele năluci Înmormântate-n valuri, la răscruci, În patul lor cu viermi se-ascund pe rând, Să nu-i găsească ziua pe pământ. În tainițele negre se-ascund iarăși; S-au prins
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
știe să facă, cum aplică știința, ce comportamente noi a învățat. Competența întruchipează dezirabilitatea și posibilitatea, conduita ce se așteaptă de la cei formați. Chiar dacă aceasta are mai mult un caracter teoretic, ea „forțează” ca aspectul practic să fie configurat conform „zării” proclamate de „înălțimea” valorii anunțate de competență. Are funcționalitatea unui model comportamental, care exprimă nu ceea ce este, ci ceea ce se speră a fi. Performanța, în schimb, este competența interiorizată, concretizată, întruchipată în acte expresive. Întotdeauna, competența se situează „mai sus
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
nu este mecanică și nu ține numai de însușirile stricte ale acestuia, lanțul valorificării fiind destul de sinuos și supus accidentelor existențiale. Societatea însăși poate fi deficitară sau mioapă la un moment dat, după cum și absolventul se poate reorienta către alte zări ocupaționale sau geografice. Unul poate fi sistemul de formare și cu totul altul sistemul de valorificare a rezultatului. În altă ordine de idei, a defini calitatea numai în termeni de trăsături identificabile, concrete, măsurabile (ce cunoaște efectiv și ce știe
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
sociale. Asupra generațiilor prezente apasă o răspundere istorică privind însuși viitorul omenirii. Forțele uluitoare scăpate din această modernă cutie a Pandorei - revoluția în știință și tehnică - sunt ambivalente: ele pot genera progres, dar pot aduce și distrugeri; pot deschide omenirii zări luminoase, dar pot fi și instrumente cinice ale dominației, terorii, sufocării; pot contribui la zidirea unei noi civilizații, dar pot totodată să o ruineze pe cea veche. Pentru prima dată în istorie, omul a dobândit puterea de a săvârși acte
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
tot restul dimineții. La sfârșit, cu mânerul penelului Între dinți, s-a tras Înapoi, ca să vadă efectul. Cerul și marea se Îmbinau acum armonios În pictura care acoperea peretele interior al turnului; și, chiar dacă Îi mai rămâneau multe de făcut, zarea anunța o linie dulce, ușor Încețoșată, care avea să Întărească singurătatea oamenilor risipiți - trăsături de penel Întunecate, presărate cu sclipiri metalice - ce se depărtau unii de alții sub ploaie. A spălat pensulele cu apă și săpun și le-a pus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acoperise un pic peste jumătatea tabloului schițat În cărbune pe peretele alb), dar pictorul de război era mulțumit. În ceea ce privea munca din acea dimineață, plaja sub ploaie și navele care se Îndepărtau de orașul incendiat, o incintă Înnegurată În zarea melancolică, aproape cenușie Între mare și cer, toate Îndreptau ochii privitorului spre linii convergente oculte, care legau siluetele de departe, Înălțate de unele licăriri metalice, de coloana fugarilor, În special de un chip de femeie cu trăsături africane - ochi mari
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cetatea de umbre, În contralumină peste focul aidoma unui vulcan, reflezele metalice ale armelor moderne, gloata oțelită ce trecea prin breșa unui zid, chipurile de femei și copii, spânzurații care atârnau din copaci ca ciorchinii, navele ce se Îndepărtau În zarea cenușie. - Astea-s amintirile mele. - Vorbeam de poze. Dumneata ești fotograf. - Am fost. - Ai fost, așa-i. Și fotografii au obiceiul să agațe poze pe pereți. Poze făcute de ei. Mai ales când au luat premii Însemnate. Doar nu ți-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Pictorul de război a dat pe gât paharul (prea mult coniac și prea multe vorbe În acea seară) și a aruncat o ultimă privire farului care clipea În depărtare. Fasciculul de lumină se rotea orizontal, ca brazda unui trasor În zare. Adesea, privind acea lumină, Faulques Își aducea aminte de una dintre vechile lui fotografii: o vedere panoramică, nocturnă, urbană, a Beirutului În timpul bătăliei hotelurilor, la Începutul războiului civil. În alb și negru, siluetele Întunecate ale clădirilor care se profilau peste
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu cavalerul doborât de lance și Îi arătase celelalte lănci rupte, care, În țărână, lângă trupurile celor doi cai căzuți, se Încrucișau, simulând o rețea, un pavaj pictural În perspectivă, cu care se potrivea, proiectându-se spre fundal și spre zarea plină de copaci, masa bărbaților ce se Înfruntau În scena principală. Olvido avea ochii exersați Încă de mică, instinctul citirii unui tablou așa cum se citește o hartă, o carte ori gândul cuiva. Pare una dintre fotografiile tale spusese imediat. O
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
baie de foc, spusese când el o Îmbrățișase pe la spate, iscodind-o ce făcea acolo la trei dimineata, și-și lăsase Într-o parte capul, ca să și-l sprijine pe umărul lui, neluându-și privirile de la Dubrovnikul care ardea În zare. Unii se Îmbăiază În soare ori lună, ca În cântecul italienesc cu fata de pe acoperiș. Eu mă Îmbăiez În incendii de noapte. Și, când el Îi mângâiase pielea ca de găină, muiată În lumina stacojie care n-o Încălzea fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-se de trunchiul unui pin. S-a uitat la luminile farului, la covorul luminos al cartierelor care suiau tot mai sus pe versantul muntelui, dincolo de Puerto Umbría, și la bolta neagră, spuzită cu stele, a cerului care se Întindea până În zare. - Chiar sunt și eu În tablou? a Întrebat pe neașteptate croatul. Interesul lui părea real. Sincer. Faulques a zâmbit În sinea lui. - Ți-am mai spus. Dumneata, eu... Toți suntem acolo. Celălalt n-a vorbit imediat. - Simetrii, nu? - Exact. - Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să-și mijească ochii. Abia atunci s-a ridicat, și-a scuturat acele de pin de pe pantaloni și a aruncat peisajului o scurtă privire circulară. Pescărușii țipau, zburătăcind În jurul turnului, ale cărui pietre le aurea lumina roșietică de la răsărit. Dincolo de zare, coasta accidentată se profila În negura ușoară a zorilor, cu Înălțimi marcate În perspectivă de diferite tonuri de cenușiu, de la cel mai Întunecat și apropiat la cel mai difuz și depărtat. Ca În tablourile vechi. Era o zi frumoasă, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
iluzoriu; infinit; intens; întunecat; jovial; lan; limpede; lucid; marin; maro; masă; de metilen; mov; neliniște; îmi poartă noroc; ochii; odihnă; perfect; plăcere; pur; rațiune; repede; rochie; roz; sacou; salam; super; trecere; tricolor; tricou; tristețe; văzduh; verzui; vis; Voroneț; de Voroneț; zare (1); 792/107/40/67/0 albină: miere (281); ac (76); harnică (50); înțepătură (35); insectă (34); hărnicie (34); harnic (18); stup (18); viespe (16); galben (15); muncă (12); floare (11); zboară (9); înțeapă (8); durere (7); bondar (6); frică
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pară; pădure; pierdere; pieri; pierzanie; piper; pîlpîie; pîrjolește; ploaie; pompier; prăjește; purifica; purificare; rău; răutate; rece; a se risipi; scînteie; sete; sfîrșit; soarele; soba; spaimă; stejar; stins; la stomac; suferință; șef; tigaia; trecut; trecutul; țigara; a uita; văpaie; vede; vîlvătaie; zare; zbiară (1); 793/171/60/111/0 aripă: pasăre (201); zbor (149); avion (67); înger (28); pene (25); pană (19); ruptă (19); frîntă (16); găină (15); porumbel (15); libertate (12); pui (11); protecție (10); braț (8); fluture (6); păsări (6
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lună (6); orizont (6); luminos (5); mare (5); rai (5); divinitate (4); nouri (4); sus (4); curat (3); divin (3); înstelat (3); limită (3); noros (3); nour (3); paradis (3); pasăre (3); ploaie (3); puritate (3); semn (3); vis (3); zare (3); aer (2); alb (2); avion (2); azur (2); boltă cerească (2); bucurie (2); departe (2); distanță (2); fericire (2); frumusețe (2); imensitate (2); infinitate (2); înger (2); îngeri (2); înnourat (2); fără limită (2); mîncare (2); necunoscut (2); nelimitat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ochi; odihnă; optimism; peisaj; picnic; pistă; pîine; plantații; plăcere; prăjește; primăvară; producție; răpită; recolta; relax; romanițe; romantic; scump; seceriș; sex; soare; soci; spic; stabilitate; stepă; tractor; țară; țărani; urcat; urcă; uscături; vară; văzduh; vedere; verde și mare; veselie; vînt; Windows; zare; zonă (1); 800/185/73/112/0 cînta: muzică (58); melodie (50); voce (43); cîntec (36); frumos (35); veselie (24); fredona (21); talent (17); bucurie (15); fericire (13); dansează (10); pian (10); sunet (10); vesel (10); relaxare (9); microfon (8
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pădurea de acasă; păduri; pășune; pîine; plop; povești; poze; prieten; primăvara; priveliște; puritate; pușcă; respirație; rîu; sat; sălbatici; sălbătăciune; sălbăticie; singuratic; sobrietate; stejari; straniu; supranatural; Ștefan cel Mare; tainic; tăcere; tei; televizor; timp; umbră; vai; valea; vara; vegetație; vesel; veșnic; zare (1); 812/163/52/111/0 cojoc: haină (165); frig (76); cald (57); căldură (56); blană (55); iarnă (48); gros (32); ac (23); lînă (20); oaie (14); cioban (12); iarna (12); călduros (10); geacă (9); palton (9); vestă (9); îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]