KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2369 2370 2371 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357

Andersen și apoi pe aceea a lui Kierkegaard, apoi expoziția de la Louisiana, nereținând nimic altceva decât peisajul plin de linii sofisticate în care pământul plin de iarbă, pietrele și apa formau acel paradis intelectual în care creația era la ea acasă. René nu făcea altceva decât încerca să mă convingă că voi sta cu el pentru totdeauna, că nu exista o altă soluție mai bună... În Suedia, la Stockholm, lumina era și mai puternică, aproape albă, cea în care divinitatea însăși

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
la frumoasa doamnă blondă cu cercei de acvamarin în urechi, n-am rezistat tentației și am cumpărat cartea lui Xavier de Maistre: Voyage autour de ma chambre, în suedeză, bineînțeles. Xavier este fratele celebrului scriitor al Serilor de la St. Petersburg. Acasă, când am vrut să mă pun pe citit, a sunat telefonul neîntrerupt; Andrei (Bart) scrie un articol și mă întreabă cuvintele pe care le-a uitat. Apoi pălăvrăgim: spune că Suedia e țara cea mai ordonată din lume, alcoolismul și

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
a văzut-o acolo pe fata unei prietene povestind nu numai pentru Italia, ci lumii întregi o istorie îngrozitoare. Călătorind cu trenul în Italia a făcut cunoștință cu un băiat de care s-a îndrăgostit fulgerător. El a dus-o acasă la mama lui, care i-a primit bine, oferindu-le o cină copioasă la care i-a invitat și pe prietenii fiului său. Se pare că fata a strălucit foarte tare toată seara prin frumusețea și inteligența ei. La sfârșit

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
întrebată dacă voi mai continua să scriu jurnale în viitor, la care am răspuns simplu: nu știu. Ingrid a cântat pasionat, deși Boni mi-a spus că era prea încordată. În metrou, la întoarcere, Boni a vrut să mă conducă acasă, dar privirea plină de dispreț a lui Ingrid m-a făcut să le mulțumesc și să mă întorc singură. Inger Johansson m-a sunat să-mi spună că se ține un curs despre cele două jurnale ale mele, la Universitatea

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
deși e război și plouă cu bombe. Birgitta (Trotzig) a vrut să se alăture grupului, dar soțul ei, pictorul Ulf, i-a spus că e prea riscant. Dintre prietenii mei evrei, Andrei (Bart) și alții s-au decis să rămână acasă. Poveștile mă caută, sărind din gura oricui direct în memoria mea. Astăzi, de exemplu, o doamnă din cercul românilor exilați mi-a povestit deodată ceva din copilăria sa, ceva care o apăsa pe inimă și se dorea în realitate povestit

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
orgoliu e un defect național de care trebuie să te lepezi ca de o haină veche, extrem de uzată. Am aflat de moartea lui Nicolae Velea, colegul meu de la Luceafărul - a fost găsit mort în zăpadă, soția lui l-a dus acasă, încercând să-l reanimeze. Nadine Gordimer a luat Premiul Nobel, critici la adresa ei: scriitoare mai mult militantă decât neobișnuit de talentată. Nici măcar criticii n-au înțeles că Premiul Nobel, ca orice premiu, este subiectiv, și hazardul are mereu un cuvânt

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
mare iubire în mine. Toată ziua am fost fericită. Așa va fi când El va veni în glorie într-o zi sau cândva la miezul luminos al nopții. Artur Lundkvist a murit. După ceremonia înmânării Premiului Nobel s-a dus acasă să se odihnească, a murit liniștit, în somn, exact ca René. Dușmanii lui se bucură, dar mulți îi simt deja lipsa, suferind, ca mine. Visat din nou pe cineva spunându-mi că mă iubește. Cine? În aceeași zi, jefuirea spectaculoasă

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
gura plină de sânge, și un băiat mă amenința cu cuțitul, lângă două cupe de cenușă. La dentist, urgent, însoțită de Andrei (Bart), unde mi s-a ars nervul dintr-un dinte! Mă simțeam drogată, șocată, exact ca în vis! Acasă mi-am revenit - pentru prima oară în viață am luat cunoștință de lumea dentiștilor, de suferințele din cabinetele lor. Prietenele și traducătoarele mele, Marianne (Eyre) și Inger (Johansson), au hotărât să facă o sărbătoare pentru împlinirea celor 50 de ani

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
ea de la Lund, pentru a ne ajuta la prepararea banchetului. Când ne aflam în bucătărie, sună telefonul de la Bruxelles: Lionel se află pe aeroport cu Ralf, care îmi povestește că Lionel a început deodată să tremure. A fost dus apoi acasă, triști că nu pot veni la sărbătoarea mea, pentru că Lionel nu se simte bine, totuși mă binecuvântează cu o voce plină de căldură și vitalitate, spunând că vor veni luni. În aceeași zi, pe când Fanny (Kuritzen) aranja masa de jucat

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
plin de incrustații fine. Am împietrit de durere și rușine. Doamnele m-au consolat pline de amabilitate, și eu am promis că le voi aduce în schimb setul meu de lingurițe de argint... pentru că îmi lipsea un cuțit de argint acasă. M-a tulburat mult, pentru că fusese ca un „semn”, ca o funebră prevestire, pentru că se vorbea de soarta fiului iubit și înstrăinat. La moartea lui Mircea Eliade citisem în Limite textul lui Culianu despre maestrul său, după cum citisem și în

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
Ei, care visau să cumpere pianul cu o sumă derizorie. Eu mă întrebam mereu ce destin va avea pianul, pentru că băieții lui René nu erau interesați. După plecarea oamenilor asudați până în suflet, primind generoasa mea răsplată, seara, l-am trimis acasă pe Bo, care n-a fost de nici un folos, pierzându-și timpul și îngrozindu-se numai privind. A sosit omul care a acordat pianul, o nouă operație extrem de sofisticată, și apoi a venit Ingrid (Lindgren) și a înviat pianul revărsând

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
scrie o carte mare despre familia mea, despre lupta disperată a micii burghezii belgiene pentru a supraviețui. (E ora șapte seara și am băut două pahare de țuică pentru a-mi fortifica moralul, pentru a-mi salva inima. Sunt singur acasă - părinții mei sunt plecați la Paris, pentru o vizită la sora mea.) Când am ajuns, joi, la Bruxelles, am telefonat la Amsterdam, unde se găsește editorul care se ocupă de drepturile de autor ale lui Louis-Paul Boon (scriitorul flamand de

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
mi-am revenit miraculos la discuția de după prelegere. Birgitta a vorbit profund despre mine, apoi Eva, cu aceeași căldură, inspirată de ce spusesem când inconștientul mă luase în brațe și devenisem calmă, plină de humor. Seara, am fost invitați la Birgitta acasă - Ulf ne aștepta cu masa și cu vinul bun. Am „studiat” gravurile mari, Piranesi, sublime! Apoi ni s-a arătat icoana suedeză pe care părinții lui Ulf o vânduseră părinților Birgittei, amândouă familiile fiind rude cu Sfânta Birgitta din Vadstena

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
Avea o piatră separată de a tatălui său, profesor universitar cu care pictorul s-a luptat o viață. Am șoptit lângă piatra lui Hill cuvinte de iubire și mare admirație pentru toată opera lui, inclusiv poemele. Seara, la Inger (Johansson) acasă, unde era o masă superbă, au venit și Birgitta, și Ulf - erau la masă și Stina (cu prietenul ei), și Per (fiica și fiul amfitrionilor), și bineînțeles Mats, soțul lui Inger. La întoarcere la Stockholm, între Nässjo și Trana, am

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
Lavinia, născute la Sighet, sunt supraviețuitoare de la Auschwitz. Fețe de melancolie, adâncite într-un fel de totală melancolie. Pe brațele lor subțiri se văd numerele albastre tatuate de istoria necruțătoare. Bărbații îmi fac complimente, și femeile mă invită la ele acasă, toți emană o căldură autentică, ce lipsește altor locuri unde se adună bătrânii care au dus o viață normală și n-au fost desfigurați de umilință. Se aprind și se binecuvântează lumânările de sabat, vinul și pâinea, se cântă lui

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
A bătut un vânt puternic în sudul Suediei, arborii au căzut peste case, o fetiță a murit sub un arbore frânt. Vecina mea Ebba plânge, soțul ei, care e la spital, i-a spus clar că nu se mai întoarce acasă: se pregătește să plece foarte departe, acolo, sus, o stea îl așteaptă de mult. Lucrez la un număr despre Suedia, la solicitarea Secolului 20. Nu e ușor, dar plin de inspirație, să văd ce e viu pentru mine aici și

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
recenziile la carte. Deodată ploaia a stat și toți am ieșit în grădină, privind soarele la asfințit - lumina lui de aur vechi roșcat, misterul focului neîntinat de nimic din ce se petrece pe pământ și pe alte planete. Întorcându-mă acasă, mi-am amintit de visul de azi-noapte: eram cu René, singuri, pe o scară înaltă, și el îmi arăta spațiul imens din alt spațiu amețitor. Septembrie Lionel mi-a trimis din nou bani, i-am telefonat ca să-i mulțumesc. Am

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
fugă în America, unde a și murit îndurerat. Cu toți prietenii mei în spate, în plus admiratoarea care mi-a cumpărat tabloul cu motanul negru strâns în brațe. Totul a fost excelent, dar există o mare tensiune în aer. Ajunsă acasă am aflat că, în timp ce noi citeam poeme în amintirea lui Almquist, hoții s-au strecurat prin tavan, furând două tablouri de Picasso și un Braque! 9 noiembrie. L-am visat pe Pierre (Zekeli) după atâta timp! Îmi făcea semn cu

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
că interviul nostru e foarte bun. Au început filmările cu echipa finlandeză de la YLE, Birgitta Wergelius e foarte plăcută, tinerii cu camera sunt plini de subtilitate, căutând prezența luminii acolo unde eu n-o bănuiam. S-a filmat la mine acasă, la Centrul de Presă, în Biserica „Adolf Fredrik” (preotul Lars Collmar era de față), la Muzeul Strindberg, pe străzi. Ingrid (Lindgren) a cântat la pian „Dansuri române” de Bella Bartók. Decembrie Luna a început bine, cu un excelent articol la

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
cu prietenii din Roma și Viena, asta ar fi de ajuns pentru mine. Asta mă face mereu să-i văd fața și să-i retrăiesc durerile extreme, umilințele, torturile suferite - când, după zece ani și mai bine, s-a întors acasă prăbușit, bolnav, povestind despre „muncile” de la Canal amintind lagărele de concentrare naziste. Cadavrele prietenilor și tovarășilor lui plutesc mereu în acel spațiu lugubru, în apa și pământul parcă blestemate- întrucât nu s-a dat nici un decret prin care să se

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
sexele ascunse. Orașul aruncă peste mine excesiva lui energie onirică. Vapoare vin și pleacă în portul din Stockholm. Aș vrea să plec și eu undeva, fără întoarcere. Unde? Oriunde, numai să fie în afara vieții. Am pierdut bucuria obișnuită a întoarcerii acasă, acel drum etern spre casă al lui Novalis. Acolo unde așteaptă o iubire, căldura căminului, cât de imperfectă ar fi ea, dar căldură, cuvinte obișnuite pe care eu cu darul meu să le transform în cuvinte misterioase, pline de iubire

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
largi, coapse strâmte, siluetă apreciată de moda gay, exact ca pe vasele egiptene. Așa cum m-a descris Maria Banuș într-un medalion, în R.L., vorbind de Cleopatra și mai ales de Nefertiti, așa cum îi părusem când am fost la ea acasă cu René, strălucind de misterul îndrăgostiților, de acea lumină ambiguă apărând pe fața lor, făcând din oricine un zeu sau o zeiță. În acest sens am mai avut bucuria să citesc în aceeași revistă articolele lui Crohmălniceanu și ale lui

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
și despre ambasadorul suedez, plin de înțelegere și chiar compasiune pentru greaua situație în care se găsește România, căutându-și dreptul ei legitim de a intra în viața europeană, după anii distrugători de după Cortina de Fier. Apoi ne-am întors acasă și am mâncat căpșune suedeze, vorbind despre visul ei avut înainte de moartea lui René: m-a văzut într-o casă de sticlă, eram închisă și aveam un cuțit pe care-l împlântasem în piept. Ea a început să strige, și

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
mă juca cu puncte și linii. Colegul și prietenul meu Andrei (Bart) a început să adoarmă pe mașina de scris de la Centrul de Presă. Colegii îl trezesc întrebându-l dacă e mort. Andrei surâde: nu, încă! Dacă s-ar duce acasă și ar sta singur, sunt sigură că ar muri. Aici, la Centrul de Presă din Stockholm, există parcă viață pentru cei singuri, cei bolnavi, dar cu dorința de a mai trăi puțin, ca dragul de Andrei... În aceeași zi am

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
toate colțurile pământului. Am căutat arborele meu zodiacal, cedrul, l-am salutat și îmbrățișat discret, i-am povestit despre mine, despre moartea fulgerătoare a lui René, despre lupta mea cu scrisul în alte limbi. Apoi a venit rândul arborilor de acasă: nucii, duzii, stejarii, gutuii, cireșii, prunii, care m-au „recunoscut” și ale căror frunze și crengi mi-au dat binecuvântarea de dimineață, m-au consolat de secretele inimii mele, care nu pot fi împărtășite nimănui pentru că secretele sunt secrete, și

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]