60,569 matches
-
al II-lea au semnat un acord care reprezenta o potențială amenințare pentru interesele engleze. De aceea, regele Angliei, Eduard al III-lea i-a poruncit fiului său Eduard "Prințul Negru" să efectueze o incursiune adâncă, în sud-vestul Franței. Prințul Negru - erou al bătăliei de la Crécy, a creat un plan prin care trecând prin Bordeaux, înaintând prin regat, trebuia să-și unească pe râul Loir efectivele sale cu cele ale lui Ioan de Gaunt, duce de Lancaster. În iulie, englezii au
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
a început să se retragă, deși mulți soldați de-ai săi deja se angajaseră în luptă cu englezii. Întreaga armată, condusă de rege s-a amestecat. Arcașii englezi erau în afara zonei de foc a celor francezi. Bătălia continua, dar Prințul Negru avea o rezervă în pădure, care era în măsură să atace flancul francez și în spate. După o scurtă pauză, prințul a ordonat soldaților în rezervă să urce pe cai și să-i atace pe francezi. Având teamă să fie
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
detașamentul regal a fost partea cea mai capabilă și disciplinată a armatei franceze, în plus, englezi și gasconii erau deja epuizați de luptă îndelungată. Totodată, au fost surprinși de atacul brusc a inamicului, care părea deja înfrânt. Chiar și Prințul Negru a fost mirat de atacul neașteptat al regelui. Arcașii englezi au declanșat încăierarea cu arbaleții francezi, dar din cauza lipsei de săgeți bune și a armurii inamicului, această încăierare a fost ineficientă englezilor. Datorită acesteia francezii i-au atacat pe englezi
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
apoi să nu mai realizeze o continuare, ci să adapteze pentru cinema un alt roman de Emilio Salgari, "Il corsaro nero". Sollima a realizat filmul "Il corsaro nero", reluând perechea Kabir Bedi - Carole André, de data aceasta în rolul Corsarului Negru și al Honoratei Van Guld. Succesul a determinat postul RAI să proiecteze și un serial de desene animate intitulat "Sandokan - La tigre della Malesia". În 1993 Sollima a prezentat proiectul unei continuări ulterioare a filmului (de data aceasta cu personajul
Sandokan, tigrul Malaeziei () [Corola-website/Science/328741_a_330070]
-
acalmie a Războiului de 100 de Ani să scăpe Franța, de numeroasele detașamente de mercenari, care erau dificil de întreținut și în plus deseori jefuiau pământurile franceze. Petru a pierdut rapid tronul și a fugit prin Sevilla la Eduard Prințul Negru, care se afla la curtea sa din Aquitania. Eduard avea un motiv serios pentru a-l sprijini pe Petru, în caz de victorie acesta ar fi obținut un puternic aliat în regiune, atragerea Castiliei pe orbita politicii externe engleze părea
Bătălia de la Nájera () [Corola-website/Science/328759_a_330088]
-
hrană sunt afidele iar specia este folosită și ca agent biologic de control. De-a lungul unei perioade de câteva luni dintre primăvară și vară, femela depune 200 până la 300 de ouă. Ouăle sunt mici și fusiforme. larvele sunt sunt negre și au oarecum formă de aligator. Odată ce larvele încep să se hrănească, ele cresc rapid și năpârlesc de patru ori într-o lună. Perioada pupală durează o săptămână iar împerechearea are loc imediat după aceea. Dacă în zonă se găsesc
Hippodamia convergens () [Corola-website/Science/328748_a_330077]
-
exprimă literar legătura omului cu pământul strămoșesc în următoarele cuvinte pe care moș Mihu i le spune lui Tudor Șoimaru: "„Tu nici nu bănuiești câte legături ai în pămîntul acesta pe care-l calci. Noi avem sub brazdă, în țărâna neagră, mai mulți Șoimărești decît cei care trăiesc astăzi. Bunii și străbunii noștri toți sunt dedesubt (...)”". Evocând trecutul țării, Sadoveanu realizează portrete ce se imprimă puternic în conștiința cititorilor: oșteanul viteaz și iubitor de dreptate Tudor Șoimaru, oșteanul cărturar Simion Bârnovă
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
speciei "V. bohemica". Un alt grup similar de specii sunt zbârciogii „fără jumătate”, "Morchella semilibera" și alte specii, care au o pălărie în formă de fagure care este atașată piciorului la aproximativ jumătate din lungimea sa, și cu crestele mai negre ca adânciturile. Suplimentar, piciorul secționat pe lungime al speciei "M. semilibera" pare ca fiind gol, în timp ce "V. bohemica" are de obicei mănunchiuri asemănătoare bumbacului în picior, iar "M. semilibera" are perforații verticale spre bază, în timp ce "V. bohemica" nu le are
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
general, o culoare brun-deschis cu ornamente complexe în formă de romb de culoare brun-închis și ocru-galben, mai mult sau mai puțin regulat, uneori cu pete brune, și este presărat cu imagini irizate. Capul este uniform brun cu trei benzi înguste negre, una pe partea de sus a craniului și două pe părțile laterale care se extind de la ochi, acestea din urmă fiind portocaliii. Pitonii reticulați tineri sunt mai subțire și au o culoare mai întunecată decât adulții, dar au aceleași ornament
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
Europa, Africa și Asia, și "Sarcophaga carnaria" comună în regiune palearctică. Sarcofagele sunt muște mari și păroase fără colorit metalic, cu o lungime de circa 10-25 mm. Ele sunt, de obicei, cenușii. Toracele adulților are trei dungi longitudinale largi și negre sau brun închise. Abdomenul este marcat bogat cu pete pătrate de culoare închisă, negru pe gri, pe un fundal cenușiu, dându-i un aspect în tablă de șah. Picioarele sunt negre. Majoritatea muștelor sarcofage își reduc lungimea ciclului biologic prin
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
mari și păroase fără colorit metalic, cu o lungime de circa 10-25 mm. Ele sunt, de obicei, cenușii. Toracele adulților are trei dungi longitudinale largi și negre sau brun închise. Abdomenul este marcat bogat cu pete pătrate de culoare închisă, negru pe gri, pe un fundal cenușiu, dându-i un aspect în tablă de șah. Picioarele sunt negre. Majoritatea muștelor sarcofage își reduc lungimea ciclului biologic prin depunerea larvelor de stadiul întâi, care sunt extrem de active. Femelele sunt vivipare (larvipare), larvele
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
cenușii. Toracele adulților are trei dungi longitudinale largi și negre sau brun închise. Abdomenul este marcat bogat cu pete pătrate de culoare închisă, negru pe gri, pe un fundal cenușiu, dându-i un aspect în tablă de șah. Picioarele sunt negre. Majoritatea muștelor sarcofage își reduc lungimea ciclului biologic prin depunerea larvelor de stadiul întâi, care sunt extrem de active. Femelele sunt vivipare (larvipare), larvele ies din ouă în abdomenul femelei și sunt depuse ca primul stadiu larvar pe substraturile organice în
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
la începutul captivității Roxelana ar fi plătit pentru că a îndrăznit să râdă, fiind pedepsită cu biciul. Atunci ar fi jurat răzbunare și a făcut-o din plin. Roxelana nu avea înfățișarea fetelor obișnuite din harem; nu avea ochii mari și negri, nu avea buze cărnoase și nu era cocheta. ""Giovane, mă non bella"" (tânără, dar nu frumoasă), ""mică de statura și destul de grațioasa"", o descrie un ambasador venețian în 1526. Cea mai mare bogăție a Roxelanei era mintea ei. Avea talentul
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
este o specie de fluture coadă-de-rândunică găsit în America de Nord și în America Centrală. Culoarea lor este neagră iar aripile sunt albastre iridescente cu pete portocalii pe exterior, iar pe interior pete albe. Au multe habitate diversificate, dar adesea se găsesc în păduri. Omizile care pot fi negre sau roșii ca și culoare au ca sursă principală de
Battus philenor () [Corola-website/Science/328841_a_330170]
-
coadă-de-rândunică găsit în America de Nord și în America Centrală. Culoarea lor este neagră iar aripile sunt albastre iridescente cu pete portocalii pe exterior, iar pe interior pete albe. Au multe habitate diversificate, dar adesea se găsesc în păduri. Omizile care pot fi negre sau roșii ca și culoare au ca sursă principală de hrană speciile de plante de "Aristolochia", devenind astfel o specie otrăvitoare, atât în faza larvară, cât și în cea adultă. Însă, adulții se hrănesc cu nectarul mai multor specii de
Battus philenor () [Corola-website/Science/328841_a_330170]
-
Hignard în Scoția în vara aceluiași an. Manuscrisul i-a fost propus lui Hetzel în 1862, dar acesta l-a refuzat, așa încât Verne l-a pus deoparte, folosindu-l doar pentru se inspira în descrierile făcute Scoției în romanele "Indiile negre" și "Raza verde". Textul a fost descoperit un secol mai târziu în arhivele orașului Nantes, fiind publicat pentru prima oară în 1989. Romanul a fost scris în 1863, dar Hetzel a refuzat publicarea lui, considerând că pesimismul cărții ar avea
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
sa (statutul său) și de origine străveche, fiind mereu se reorganizat și îmbogățit din motive istorice, juridice și spirituale. Primele veșminte erau albe, dar, după pierderea tuturor așezămintelor din Orient, cavalerii Sfântului Mormânt au adoptat , în semn de doliu, veșmântul negru pe care l-au păstrat și în continuare. Călugării purtau o cruce cusută pe veșmintele lor, crucea patriarhală latină cu dublă traversă roșie-stacojie.
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
verandei, și nu este exclus ca și altele să fi înconjurat Mausoleul. Prezența acestor statui egiptene cu puternică conotație funerară, simbolizând străjerii mormântului, este un element care întărește identificarea octogonului cu mausoleul lui Dioclețian. Unul dintre sfincși este din bazalt negru și măsoară lungime și lățime, cu o înălțime de . Cele două membre anterioare par omenești mai degrabă decât de animal și el ținea un vas pentru ofrande. Pe plinta statuii este o friză gravată cu războinici cu și fără barbă
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
din Roma. Zidăria era probabil ascunsă în spatele unui înveliș din mozaic. Cupola era acoperită de un acoperiș de gresie în opt ape, surmontat de un con de pin așezat pe patru figuri zoomorfe. Solul încăperii era pavat inițial cu marmură neagră și albă. Dispunerea instalației funerare a lui Dioclețian și a familiei sale în acest spațiu nu este cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în acest mormânt în 356. Altfel, sarcofagul lui Dioclețian era
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
desfășurare în sala vecină. Starea sa psihică este a unui bufon adâncit în gânduri, supărat. Seriozitatea sa este accentuată de accesoriile sale vestimentare și nu numai. Astfel, sceptrul de bufon este aruncat pe podea, în timp ce un medalion sfânt al Madonei Negre de la Częstochowa poate fi văzut pe corpul său. Scrisoarea pare a fi fost aruncată de către un oficial și numai Stańczyk pare să realizeze semnificația ei, în timp ce conducătorii petrec, sărbătorind victoria recentă de la Orsha, neglijând veștile proaste venite de la Smolensk. Mîinile
Stańczyk (pictură) () [Corola-website/Science/329365_a_330694]
-
ceresc, iar apoi construită de Avram și Ismael, după Potop. Aceasta a rămas în grija descendenților lui Ismael, până când au venit quraysiții, care au continuat vechea tradiție ismaelită. Când a început să construiască Kaaba, Ismael a primit de la Gavriil Piatra Neagră, aflată și astăzi în colțul sud-estic al Kaabei. Tot Arhanghelul Gavriil l-ar fi învățat pe Ismael cum să se desfășoare pelerinajul (ḥağğ). În perioada preislamică zeitățile constituiau modele pentru societatea vremii. Zeitățile care ar sta la baza arhetipului preislamic
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
Al-Manăt, Al ‘Uzza și Al-Lat. Al-Manăt era zeița destinului al cărei cult datează dintr-o etapă anterioară vieții religioase coranice. Principalul ei sanctuar se află la Qudayd, pe drumul dintre Mecca și Yaṯrib (ulterior Medina)și constă într-o piatră neagră așezată în poziție verticală în regiunea muntelui al-Musallal. Tribul Qurays o venera până ce Muḥammad în anul 8 H. își trimite ginerele ʻĂlī să distrugă acest idol, într-o campanie de răspândire a religiei. O altă zeitate este Al ‘Uzza venerată
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
un sens simbolic,deoarece în fond este o celebrare liturgică. Desfășurarea ceremoniei de sama’ este minuțios organizată, fiind descrise și repetate până la cele mai mici detalii. Dansatorii intră îmbrăcați în alb, simbol al giulgiului, sunt acoperiți de o amplă manta neagră, care reprezintă mormântul și poartă pe cap toca înaltă de fetru care este o imagine a pietrei funerare. Sheikhul, considerat a fi mediator între cer și pământ,pășește ultimul în spațiul celebrării. Îi salută pe ceilalți și le primește salutul
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
simbolizează cele trei etape ale apropierii de Dumnezeu:calea științei,calea ce duce la viziune și cea care țintește la unirea cu Dumnezeu). La sfârșitul celui de-al treilea ocol,sheikh-ul se așează pe covorul său. Dervișii scapă de mantaua neagră și rămân doar cu veșmântul alb (care simbolizează eliberarea de învelișul trupesc). Cer permisiunea de a-și incepe dansul și încep să se rotească încet,cu brațele întinse ca niște aripi,cu mâna dreaptă întoarsă spre cer pentru a primi
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
organiza public o ceremonie de comemorare a martiriului lui Husayn. Astfel, din ordinul lui Mu`izzu, în 963, la Bagdad, în primele zece zile ale luni muharram toate bazarurile au fost închise iar oamenii au fost obligați să poarte haine negre, care reprezentau doliul. Bărbați, femei și copii, toți îmbrăcați în negru au urmat pe străzile din Bagdad un cal fără călăreț (simbolizând calul abandonat al lui Husayn) pentru a comemora martiriul fiului cel mic al lui Ali. Între 1055 și
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]