61,510 matches
-
au stăpânit conacul se numără spătarul Ioan Cantacuzino (pe la 1770) și banul Ilie (după 1800). În secolul al XIX-lea s-au efectuat ample lucrări de restaurare și modernizare, construindu-se un etaj, cu un balcon cu un glasvand de lemn traforat. La parter se afla o sală ax care străbătea clădirea de la un capăt la altul, de unde se făcea accesul în camerele destul de mici ca dimensiuni și acoperite cu bolți mănăstirești sau simpli cupole de formă semicilindrică. În prezent, găzduiește
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
și rețeaua de distribuție trece prin Sudan, în prezent se desfășoară negocieri între Sudan și Sudanul de Sud pentru a ajunge la un acord în privința modului în care se vor împărți veniturile obținute în urma exploatării petrolului. Sudanul de Sud exportă lemn pentru piața internațională. Țara conține, de asemenea, multe resurse de naturale cum ar fi petrol, minereu de fier, cupru, minereu de crom, zinc, argint, aur, etc... Economia țării, ca și în multe alte țări în curs de dezvoltare, este puternic
Sudanul de Sud () [Corola-website/Science/321884_a_323213]
-
artefactelor găsite, care au fost în principal obiecte din bronz, echipa a concluzionat că oamenii nu erau săraci. Dovezile istorice indică faptul că oamenii de pe insula Sumbawa erau cunoscuți în Indiile de Est pentru mierea lor, pentru caii lor, pentru lemnul de sappan pentru producerea colorantului roșu, și lemnul de santal utilizat pentru tămâie și medicamente. Zona a fost considerată a fi extrem de productivă din punct de vedere agricol. Descoperirile arheologice sugerează că a existat o cultură pe Sumbawa, care a
Tambora (cultura pierdută) () [Corola-website/Science/321903_a_323232]
-
din bronz, echipa a concluzionat că oamenii nu erau săraci. Dovezile istorice indică faptul că oamenii de pe insula Sumbawa erau cunoscuți în Indiile de Est pentru mierea lor, pentru caii lor, pentru lemnul de sappan pentru producerea colorantului roșu, și lemnul de santal utilizat pentru tămâie și medicamente. Zona a fost considerată a fi extrem de productivă din punct de vedere agricol. Descoperirile arheologice sugerează că a existat o cultură pe Sumbawa, care a fost distrusă de erupția din 1815. Titlul de
Tambora (cultura pierdută) () [Corola-website/Science/321903_a_323232]
-
migdale, cardamom, scorțișoară, cuișoare și, uneori, șofran. În Bhopal, de obicei, se adaugă un praf de sare. Alte ingrediente posibile includ nucșoară, aromă de trandafir (în acest caz, petalele de trandafir sunt fierte împreună cu frunzele de ceai), sau rădăcină de lemn dulce. Deoarece popularitatea chai-ului masala s-a răspândit în întreaga lume, natura băuturii s-a schimbat în diverse moduri, dincolo de terminologia vastă menționată mai sus. Forma sa originală rămâne disponibilă în restaurante care servesc preparate din bucătăria din Asia de Sud, dar
Masala chai () [Corola-website/Science/321883_a_323212]
-
În timpul primului război mondial, Heckel se angajează voluntar în formațiile „Crucii Roșii” pe lângă trupele germane dislocate în Flandra; aici are ocazia să-l întâlnească pe Max Beckmann. Aversiunea sa față de grozăviile războiului se reflectă într-o serie de gravuri în lemn și litografii, ca "Marinarul rănit" (1915). Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, pictează pentru răniții dintr-un lazaret tabloul "Madonna din Ostende" (1915), executat pe o foaie de cort. După sfârșitul războiului, în 1918, se întoarce la Berlin. Participă la o
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
250.000 de oameni (cca 1/4 din populația Romei). Circul măsura 621 m în lungime și 118 m în lățime. A fost folosit pentru prima oară de către regii etrusci ai Romei. Prima versiune a acestuia a fost construită din lemn. Se crede că primele jocuri romane ("Ludi Romani") au fost găzduite de Tarquinus Priscus, al V-lea rege al Romei (au fost 7 regi). Izvoarele ne spun că ultimul rege al Romei, Tarquinus Superbus, a ordonat construcția băncilor în circ
Circus Maximus () [Corola-website/Science/321912_a_323241]
-
află reamplasat, în prezent, în Piazza del Popolo. Pe la mijlocul secolului I d.Hr., împăratul Claudius a fost primul care a pus să se construiască tribune de piatră. Nero a protejat spectatorii, punând să se monteze o bară rotundă și continuă de lemn, acoperită cu fildeș. În anul 64, marele incendiu din Roma s-a declanșat în micile prăvălii palatine ținând de Circ. A făcut ravagii în întreg circul, iar tribunele au fost reconstruite în întregime din piatră și din marmură. În anul
Circus Maximus () [Corola-website/Science/321912_a_323241]
-
chiria plătită. El a fost ridicat cu o macara pe un trailer și transportat cu trailerul până la destinație. La finalul filmului, soldații ruși intrau în casă cu tancul. Pentru dărâmarea propriu-zisă a casei a fost folosită însă o machetă de lemn. Regizorul a fost deschis la propunerile actorilor și a modificat unele cadre după ideile acestora. Cei doi actori tineri din rolurile principale s-au simțit stimulați de prezența actorilor experimentați în spatele camerei. Actrița Meda Victor a catalogat interpretarea rolului Marei
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
în localitatea Mamu, județul Vâlcea. Biserica, în forma sa actuală, a fost prefăcută în anul 1891 și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. Se distinge prin cele două turle, una peste pronaos și a doua peste naos, trăsătură introdusă la bisericile de lemn din zonă spre sfârșitul secolului 19, după modelul celor de zid. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Vechea biserică de lemn era ridicată pe la 1741 și fusese reparată în 1850. Nu se cunoaște în ce măsură dar
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
turle, una peste pronaos și a doua peste naos, trăsătură introdusă la bisericile de lemn din zonă spre sfârșitul secolului 19, după modelul celor de zid. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Vechea biserică de lemn era ridicată pe la 1741 și fusese reparată în 1850. Nu se cunoaște în ce măsură dar pe baza dimensiunilor reduse se poate presupune că vechiul lăcaș a fost cuprins în cel de acum. În forma actuală, construcția este rezultatul unor lucrări de
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
în cel de acum. În forma actuală, construcția este rezultatul unor lucrări de renovare majore în anul 1891. Cu acel prilej, modelul tradițional de lăcaș de cult a fost înlocuit cu altul nou, inspirat de bisericile de zid.. Pereții de lemn au fost înălțați cu câteva rânduri de bârne, apoi în întregime acoperiți cu mortar și pictați, atât în interior cât și în exterior. Peste cele două încăperi centrale, pronaosul și naosul, au fost ridicate bolți aparent semisferice și turle înalte
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
Zamfirescu, Mitrean Vladu, Ion Ungruțiu, Hristache Hăloiu, Andrei Ursescu, Vasile Toma, Marin Zanfir, C[onstan]tin Bălșoreanu, etc, cu ajutorul obștei enoriașilor biserici acesteia și alți iubitori de Hristos din com[unele] vecine care au binevoit. Mai înainte existau biserici de lemn sistem vechi fundate de bătrânii[.] Sub arhiepiscopia sf[ântului] și de Hr[istos] iubitor de D[umnezeu] Ghenade Enăceanu, episcop al sf[intei] ep[iscopii] Râmnicu Noul Severin, protoereu K Ionescu 1891 sept[embrie] 28.”" Pisania continuă cu informații despre
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
Biciuirea lui Cristos este un tablou de dimensiuni mici (58,6 x 80,5 cm) pictat de Piero della Francesca, pe un panou de lemn, către 1445. Tabloul prezintă simultan două scene plasate în epoci diferite. În jumătatea stângă se zăresc trei personaje în haine din Perioada Renașterii. Se presupune că este vorba despre fratele vitreg al lui Federico da Montefeltro, însoțit de doi dintre
Biciuirea lui Cristos (Piero della Francesca) () [Corola-website/Science/321942_a_323271]
-
având și este format din 4 obiective: Prima construcție descoperită pe actualul loc al Curții Domnești datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, din timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391). Acesta a construit o casă domnească din lemn, de formă dreptunghiulară (cu lungimea de 18,50 m și lățimea de 7 m), prevăzută la partea inferioară cu o pivniță, tot din lemn, lungă de 14,25 m și cu intrarea în pantă. Casa Domnească era alcătuită din două
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391). Acesta a construit o casă domnească din lemn, de formă dreptunghiulară (cu lungimea de 18,50 m și lățimea de 7 m), prevăzută la partea inferioară cu o pivniță, tot din lemn, lungă de 14,25 m și cu intrarea în pantă. Casa Domnească era alcătuită din două încăperi despărțite de un perete cu ușă. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția din lemn, ridicând un zid de incintă din piatră
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
partea inferioară cu o pivniță, tot din lemn, lungă de 14,25 m și cu intrarea în pantă. Casa Domnească era alcătuită din două încăperi despărțite de un perete cu ușă. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția din lemn, ridicând un zid de incintă din piatră și un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura de est. În vremea domniei sale este atestată arheologic existența unui pavaj din prundiș. În a doua jumătate a secolului al XV-lea un
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura de est. În vremea domniei sale este atestată arheologic existența unui pavaj din prundiș. În a doua jumătate a secolului al XV-lea un incendiu violent a distrus Curtea Domnească, construcția din lemn fiind complet distrusă. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) s-a reconstruit Curtea Domnească. Peste resturile clădirii din lemn a lui Petru Mușat (aflată înspre nord) s-a construit o casă de piatră cu parter, iar clădirea din zid
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
din prundiș. În a doua jumătate a secolului al XV-lea un incendiu violent a distrus Curtea Domnească, construcția din lemn fiind complet distrusă. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) s-a reconstruit Curtea Domnească. Peste resturile clădirii din lemn a lui Petru Mușat (aflată înspre nord) s-a construit o casă de piatră cu parter, iar clădirea din zid cu beciuri de pe latura de est a fost extinsă spre sud. Lucrările s-au finalizat prin amenajarea unui pavaj de
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
medieval: Pivnița are două încăperi legate între ele printr-un culoar boltit. În prima dintre ele sunt expuse butoaie pentru băuturi și pentru alimente, iar în a doua încăpere este amenajată o cramă cu mese și laițe cu obiecte din lemn și ceramică. La etajul clădirii sunt expuse piese importante de etnografie și artă populară din principalele zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Humor, Câmpulung și bazinul Dornelor. Sunt de menționat țesături (ștergare, traiste, costume tradiționale, scoarțe, lăicere), haine de
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
importante de etnografie și artă populară din principalele zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Humor, Câmpulung și bazinul Dornelor. Sunt de menționat țesături (ștergare, traiste, costume tradiționale, scoarțe, lăicere), haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale), obiecte din lemn (furcă de tors, blidare, tacâmuri), obiecte de ceramică neagră de Marginea și de ceramică smălțuită de Rădăuți, salbele de zestre, ornamente de mărgele, coarne pentru praf de pușcă etc. În prezent, muzeul are denumirea Muzeul Etnografic „Hanul Domnesc” din Suceava
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, s-a aflat în cimitirul satului Nănești din județul Maramureș. A fost înlocuită în 1936 de un nou lăcaș de lemn. Datarea dendrocronologică a câtorva lemne din vechea biserică, salvate într-un grajd din sat, fixează ridicarea ei parțial în secolul 16, partial înainte de mijlocul secolului 17. Biserică de lemn a fost surprinsă în câteva imagini de epocă, care identifică o
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, s-a aflat în cimitirul satului Nănești din județul Maramureș. A fost înlocuită în 1936 de un nou lăcaș de lemn. Datarea dendrocronologică a câtorva lemne din vechea biserică, salvate într-un grajd din sat, fixează ridicarea ei parțial în secolul 16, partial înainte de mijlocul secolului 17. Biserică de lemn a fost surprinsă în câteva imagini de epocă, care identifică o biserică joasă, cu un acoperiș
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
Maramureș. A fost înlocuită în 1936 de un nou lăcaș de lemn. Datarea dendrocronologică a câtorva lemne din vechea biserică, salvate într-un grajd din sat, fixează ridicarea ei parțial în secolul 16, partial înainte de mijlocul secolului 17. Biserică de lemn a fost surprinsă în câteva imagini de epocă, care identifică o biserică joasă, cu un acoperiș simplu, caracteristică celor mai vechi biserici din Maramureș. Bătrânii satului Nănești au păstrat în amintire ridicarea inițială a vechii lor biserici de lemn în
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
de lemn a fost surprinsă în câteva imagini de epocă, care identifică o biserică joasă, cu un acoperiș simplu, caracteristică celor mai vechi biserici din Maramureș. Bătrânii satului Nănești au păstrat în amintire ridicarea inițială a vechii lor biserici de lemn în partea de nord a satului, la hotarul cu satul vecin Oncești, "„în Valea Pomilor, câtă borcut”". În acel loc biserică "„o fo o chiliuța mnică”", pentru numai câteva familii. În completare se știe că "„la bisericuța cee mnică, la
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]