60,912 matches
-
interpretă care nu a dat pe nimeni la o parte pentru a izbândi, care nu a umbrit relațiile interumane sacrificând sufletul celor din jur pentru a izbuti să se ridice pe sine. Dimpotrivă, pe primul loc în inimă i-a așezat pe toți cei care constituie aproapele său, și pentru ei ține mereu rezervate ,locurile din față”. Își stabilește prima legătura cu scena în clasa a VI-a, în școala generală, când, în cadrul unei serbări de Crăciun, cânta o colinda. Atunci
Ramona Fabian () [Corola-website/Science/317048_a_318377]
-
întindea până la regiunea de câmpie, iar în nord îngloba și ținutul Hațegului. Voievodatul lui Seneslau se afla în depresiunea Titestilor sau Arefului, având ca granite: în sud - regiunea de câmpie și în nord - Țara Făgărașului (inclusiv). Cele două cnezate erau așezate în dreapta Oltului, cel al lui Farcaș în județul Vâlcea, iar cel al lui Ioan probabil se afla mai la sud. Dintre aceste formațiuni românești, cea care se afirmă la putere este voievodatul lui Litovoi. Acesta s-a răsculat în 1272
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
că Negru-Vodă, un herțeg al Făgărașului și Amlașului, care a înfrânt tătarii și s-a căsătorit cu Doamna Marghita, a fost primul voievod al Țării Românești. Conform legendei, el împreună cu câțiva coloniști din Transilvania („Români, catolici și saxoni”) s-au așezat în 1290 în sudul Carpaților, stabilindu-se la Curtea de Argeș sau Câmpulung, astfel Negru-Vodă devenind fondatorul Țarii Românești. Originea Olteniei este dată de același act. Teritoriul era unul separat de Muntenia, fiind cucerit ulterior de românii din Turnu Severin, care au
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
fiecare culoare (pică - ♠, cupă - ♥, caroul - ♦, treflă - ♣) de la cea mai mare la cea mai mica sunt: A, K, Q, J, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2. -ul este jucat de patru jucători, împărțiți în două perechi cu partenerii așezați la masa față în față. Jucătorii trag cărți pentru a determina perechile: cele două mai mari desemnează o pereche, iar celelalte două perechea adversă. Este strict interzis să se comenteze cărțile sau să se semnalizeze între jucători în orice moment
Whist () [Corola-website/Science/317055_a_318384]
-
a câștiga partida, se mai distribuie o mână. Ține de tehnica jucătorilor abilitatea de a ține minte ce cărți s-au jucat și ce cărți mai sunt în joc. O levata jucată se întorce cu fața în jos și se așază, în pachet de patru cărți, în fața jucătorului care a câștigat-o astfel încât la sfarsitul jocului se pot numără ușor levatele câștigate de fiecare pereche. Înainte de a incepe următoarea levata, orice jucător poate cere să revadă cărțile, dar numai pe cele
Whist () [Corola-website/Science/317055_a_318384]
-
II-lea (1611-1615 și 1621-1623) a cumpărat de la Anastasia, fiica Odochiei lui Luca Arbore, satul Botoșani cu 700 de unghi ungurești și l-a dăruit Mănăstirii Solca care l-a stăpânit până în anul 1785. Începând din anul 1763, s-a așezat în Botoșana și o populație de origine transilvăneană. Astfel, dacă la 1763 existau 26 de familii, la recensământul din 1778 existau 117 familii (577 suflete). În anul 2009 în Botoșana locuiau 697 familii. Tradiția locală amintește în jurul anului 1675 de
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
Bustul este realizat din bronz, având colțurile teșite. Pe o latură a bustului este incizată următoarea inscripție: ""F(ecit) c(um) I(usso) Th. Khoen"", a cărei traducere în limba română este: ""A făcut cu poruncă Th. Khoen"". Bustul este așezat pe un soclu dreptunghiular de piatră, având în față două trepte de piatră ce se retrag succesiv. La baza superioară a soclului este andosată o abacă, realizată tot în două trepte. Pe soclu este amplasată o placă de marmură neagră
Bustul lui Friedrich Schiller din Sibiu () [Corola-website/Science/317096_a_318425]
-
catolice. În anul 1688 armatele imperiale habsburgice au pătruns în Transilvania, pe care scos-o de sub influența otomană. Integrarea Transilvaniei în teritoriile Casei de Habsburg a fost consacrată prin Diploma leopoldină din 4 decembrie 1691. Odată cu armatele imperiale s-au așezat în Sibiu călugării iezuiți, care au obținut poziții importante în istoria orașului. La început slujbele religioase catolice se oficiau în Hala Croitorilor din Piața Mare. După iezuiți au venit în oraș călugării franciscani care au preluat fosta biserică minorită (1716
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
se află două console pe care se sprijină două coloane circulare cu capiteluri în stil corintic care susțin un un fronton de formă triunghiulară, a cărui cornișă profilată este decorată cu o friză din elemente florale. Statueta Sf. Ursula este așezată pe un soclu de tip baroc, sub care se află un ecuson albastru cu inscripția ""Ursula"". Capul sfintei este încununat de o coroană, fiind înconjurat de o aură. Ea este îmbrăcată cu o rochie albă peste care se află o
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
de Cultură, care a dat câștigătoare originalei machete prezentate de Vasile Gorduz. În viziunea sa, Ștefan cel Mare era un individ slăbănog și pirpiriu, cu o cruce în mâna stângă, îmbrăcat într-un fel de maieu de mărime XXL și așezat pe ceva ce merita cu prisosință apelativul de mârțoagă. Alegerea făcută a șocat opinia publică, iar scandalul declanșat a dus la reluarea jurizării și la atribuirea lucrării către un sculptor cu o viziune ceva mai clasică a lui Ștefan cel
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
anul 1779, ea figurând pe un „Octoih” al bisericii, tipărit la Râmnic în 1776, cu însemnarea: "„În văleat 7287 (1779) să se știe că această sfântă carte au cumpărat Dorofteiu Solcanu și cu feciorii dumisale, Toader, Constantin (...) Și s-a așezat în biserică în satul Bogdănești, să fie în vecia veacului. Amin”". O altă atestare a vechimii acestei biserici este inscripția de pe clopotul mijlociu cu textul: "„Simion, ani de la Iisus Hristos 1783”". În jurul anului 1836, preotul Solcanu a dăruit bisericii un
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
ul ("um") sau osul pieptului este un os nepereche, plat și alungit, situat median în partea anterioară a toracelui, cu direcție oblică de sus în jos și dinapoi înainte. Pe schelet el este așezat între cele două clavicule și între primele șapte perechi de coaste. Sternul este compus din trei piese: una superioară, numită manubriu, una mijlocie, numită corp, iar alta inferioară, numită proces xifoidian. Corpul sternului este unit cu manubriul prin intermediul sincondrozei manubriosternale
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
Egipt, America de Sud, Orientul Mijlociu și China au început să utilizeze piatra ca material de construcții. La început au utilizat piatra necioplită. Apoi, pe măsură ce uneltele de metal au evoluat, ei au început să taie piatra în blocuri mai mari, rectangulare. Acestea erau așezate unele peste altele. Peste pereți se ridicau acoperișuri plate sau înclinate. În Europa, primii agricultori europeni își construiau case cu pereți din plasă împletită din rămurele și acoperite cu lut, ca să nu pătrundă vântul, ploaia sau ninsoarea. Adesea, ei decorau
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
decorarea construcțiilor. Acesta era alcătuit din motive geometrice sau florale denumite arabescuri. Lângă moschei, musulmanii construiau minarete în care urca muezinul pentru a chema oamenii la rugăciune. Forma minaretelor și cea a cupolelor, sau a domurilor cu forma unor cepe, așezate în vârful moscheii sunt caracteristice arhitecturii musulmane. În perioada de înflorire a statului aztec (1349 - 1521), s-au amenajat centre religioase importante. Astfel, orașul Teotihuacán, cu monumentele sale impunătoare (Piramida Soarelui, Piramida Lunii, Templul lui Quetzalcoatl) se întindea pe o
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Bucov. Hramul bisericii diferă de la o sursă la alta, listele oficiale precizând hramul "Sfinții Voievozi". Alte surse bibliografice atribuie bisericii hramul "Sfinții Arhangheli". Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice înregistrată sub codul: . Construită din lemne de brad, așezate pe tălpi din stejar, biserica veche a satului a trecut prin momente de cumpănă. Salvată de la distrugere în ultimul moment, prin restaurarea realizată în anul 1982. Înainte de acest moment biserica se afla într-o avansată stare de degradare, fiind aproape
Biserica de lemn din Bernadea () [Corola-website/Science/317130_a_318459]
-
1841, Nelahozeves - d. 1 mai 1904, Praga; numele său se pronunță aproximativ 'dvo-jac) a fost un compozitor de muzică clasică originar din regiunea Boemia din Cehia. Antonin Dvorak s-a născut la data de 8 septembrie 1841 în satul Nehalozeves, așezat pe malul Vltavei, în apropiere de Praga. Ca fiu al unui măcelar-cafegiu, a deprins primele îndeletniciri ale meseriei de la tatăl său, iar primele noțiuni muzicale le va învăța de la organistul orașului Zlonice.[ 1] Tatăl viitorului compozitor avea un han țărănesc
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
sărbătorit la data de 25 noiembrie. Conform tradiției, biserica este ctitoria voievodului Ștefan Tomșa al II-lea. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 351, având codul de clasificare . Satul Rădășeni este așezat pe un deal înalt pe care sunt cultivați pomi fructiferi. El se află la o distanță de 2 km vest de municipiul Fălticeni. Cel mai vechi document istoric cunoscut în care se pomenește de Rădășeni datează de la 16 februarie 1424
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
dintre bătrânii satului. La această sărbătoare a participat a participat o mulțime mare de credincioși atât localnici, cât și din localitățile învecinate. Cântările bisericești au fost interpretate de Corala „Armonia” de la Constanța. În piciorul Sfintei Mese din altar au fost așezate părticele de moaște, preotul paroh precizând că cele așezate la ridicarea bisericii nu s-au mai găsit, fiind pierdute, probabil, în timpul războiului. Sărbătoarea a marcat și 400 de ani de la ridicarea bisericii de lemn, lăcașul de cult primind cu acel
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
participat o mulțime mare de credincioși atât localnici, cât și din localitățile învecinate. Cântările bisericești au fost interpretate de Corala „Armonia” de la Constanța. În piciorul Sfintei Mese din altar au fost așezate părticele de moaște, preotul paroh precizând că cele așezate la ridicarea bisericii nu s-au mai găsit, fiind pierdute, probabil, în timpul războiului. Sărbătoarea a marcat și 400 de ani de la ridicarea bisericii de lemn, lăcașul de cult primind cu acel prilej și un al doilea hram - „Sfinții Împărați Constantin
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
se traduce prin anii 1743-1744 ai erei noastre, în vremea domnitorului moldovean Ioan Nicolae Mavrocordat (1743-1747). Biserica de lemn a fost inițial ridicată în satul Vicovu de Jos. Lăcașul de cult a fost adus în Bilca în anul 1818 și așezat în livada lui Ion Bălan, unde s-a constituit ulterior cimitirul satului. Primul preot cunoscut la Bilca este Dimitrie Bunceac (scris Bunczak în analele Episcopiei Bucovinei); el a scris egumenului Putnei, Lavrentie Chirilescu, la 4 martie 1827, pentru a-l
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
sulfați și silicate. Locurile cu minereuri de cloruri ar fi putut să fi susținut diverse forme de viață. Mai mult, asemenea zone ar putea păstra urme fosile ale vieții. Numeroase locuri, cum ar fi craterul Columb de pe Marte, prezintă pietre așezate în straturi. Uneori, straturile au diferite culori. Pietrele deschise la culoare au fost asociate cu mineralele hidrurate, cum ar fi sulfații. Roverul Opportunity a examinat asemenea straturi îndeaproape cu diverse instrumente. Unele straturi sunt probabil compuse din particule fine deoarece
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
1774-1941”" scrisă de dr. Daniel Hrenciuc și publicată în 2006, în anul 1776 s-au stabilit în satul Iacobești secui emigrați din Transilvania. După Masacrul de la Siculeni (1764), secuii din localitățile de frontieră au fugit în Bucovina și s-au așezat în cinci localități: Dornești (Hadikfalva), Iacobești (Fogadjisten), Măneuți (Andrásfalva), Țibeni (Istensegíts) și Vornicenii Mari (Józseffalva). Începând cu toamna anului 1940 și până în primăvara anului 1941, secuii din Bucovina s-au repatriat. a fost construită în anul 1782 în satul Capu
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
preoți. La început această parohie a avut un număr de 34 credincioși. Numărul acestora a crescut datorită numărului mare de părinți care au decis să-și boteze copiii în biserica bunicilor lor. În data de 8 septembrie 1999 a fost așezată piatra de temelie pentru noua biserică, în prezența mitropolitului Lucian Mureșan și a a arhiepiscopului George Guțiu. Până în toamna anului 2001 toate oficiile liturgice se făceau într-o capelă improvizată dintr-o casă pe care Pr.Monsenior a cumpărat-o
Biserica greco-catolică din Boian () [Corola-website/Science/317158_a_318487]
-
din satul Bosanci au cumpărat terenurile pe care se află actualul sat Cumpărătura de la proprietarul lor, prințul Mihail Sturdza (1886-1980), politician și ministru de externe (14 septembrie 1940 - 26 ianuarie 1941). După cumpărarea terenului, o parte dintre bosănceni s-au așezat acolo și au construit case de locuit, iar localitatea a primit denumirea de Cumpărătura. Noul sat era situat la peste 6 km de satul Bosanci, unde exista o biserică. Sătenii au simțit nevoia de a avea o biserică proprie pentru
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
Cazacii de pe Ural (în rusă: Уральские казаки, între 1775 - 1917 - Cazacii de pe Iaik) au fost un grup de cazaci din Imperiul Rus, al doilea ca vechime din rândul trupelor de cazaci. Ei s-au așezat în vestul regiunii Urali, (în zilele noastre nord-vestul Kazahstanului și sud-estul regiunii Orenburg), pe cursul mijlociu al râului Ural (numit până 1775 - Yaik Яик). Cartierul general al cazacilor de pe Iaik a fost orașul Uralsk (numit până în 1775 Iaițk). Ziua de
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]