65,481 matches
-
școli, cinematograf, pichet de grăniceri, agenție NFR (Navigația Fluvială Română) și SRD (Societatea Română Dunăreană). Vapoarele NFR circulau ziua iar SRDurile noaptea. Două curse în 24 de ore între Brăila și Vâlcov. Agriscovii erau pescari de mare. De obicei veneau acasă la 2-3 zile. Specialiști în sturioni, pescuiau laolaltă moruni, nisetri, cegă. Peștele prins era dus la cherhanale, acolo unde se scoteau și se pregăteau pentru a fi ambalate în cutii renumitele icre negre. Fiecare pescar, cred, aducea acasă cota lui
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
obicei veneau acasă la 2-3 zile. Specialiști în sturioni, pescuiau laolaltă moruni, nisetri, cegă. Peștele prins era dus la cherhanale, acolo unde se scoteau și se pregăteau pentru a fi ambalate în cutii renumitele icre negre. Fiecare pescar, cred, aducea acasă cota lui neimpozabilă de pește, un morun doi, bine legați sub linia de plutire a bărcii. Toți știau și nimeni nu afla. Într-o zi am fost invitată la o rudă de-a gazdei, verișoară cred. Mi-a arătat și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mai era acolo. Au sărit în sus de bucurie. Pe atunci un disc costa ceva parale. Ei bine, de câte ori mă întorceam de la școală, patefonul așezat spre stradă mă întâmpina prietenos cu un cântec popular românesc. Înainte de a pleca în vacanță acasă, la Fârțănești, am făcut o excursie cu copiii la Periprava. Eram în caiac. Era cald, bine și deodată, în mijlocul Dunării, din dreapta și din stânga mea, ca niște pești zburători băieții plonjau în apă așa cum erau, îmbrăcați. Barcagiul stătea liniștit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Lucrase buna mea gazdă. Începusem lucrul de mână cu fetele școlii și, într-o zi, agentul sanitar vine și mă roagă s-o primesc și pe soția sa la aceste ore. De ce nu? Dar să-și aducă un scaun de acasă poimâini. În ziua respectivă, alături de soția agentului sanitar alte câteva tinere femei, fiecare cu un scaun în mână, ață, pânză, degetar, au intrat și au ocupat loc în clasă. Începea să se alcătuiască expoziția de cusături naționale pe care o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
corect cu respect pentru muncă și omenie față de subalterni. La cazarmă, de unde pleca spre apusul soarelui, stătea împreună cu soldații, ca un frate mai mare, atent la tot ce se întâmpla în sufletele lor. Odată cu desghețul de primăvară își trimitea ordonanța acasă, lângă nevastă și părinți, să le fie de ajutor la munca pământului. Era un adevărat om. A făcut războiul ajungând maior dar, deși binemerita spre grade superioare, a fost scos pe motiv că avea rude chiaburi. Așa sunt vremurile. Strâmbe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o mamă văduvă și un bunic pe post de tată, bunul dar și săracul preot Petre Istrati din Lupești, Covurlui. O a doua căsătorie a mamei, o nouă încercare pentru toate sufletele fragede ale familiei, de acum trei, și iarăși acasă, la preotul bătrân. Apoi școala, peregrinări de ici colo și iat-o aici, la Tabacu, ca învățătoare titulară. Aici lipsesc multe cuvinte, inclusiv cele așezate într-o propunere de căsătorie...De ce uităm îmbrăcămintea marilor momente? De Crăciun m-am dus
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cele patru ferestre ale camerei mari, mereu măturată de resturile stufului din care făceam focul. și iată-ne în 17 februarie. Eu mă gândeam la crapul, somnul și vinul pregătit pentru o mică petrecere de către directorul școlii, Afanase Palamarciuc, în timp ce acasă, Steluța și Nina făceau dizertații prematernale. - știi ceva ? După experiența mea de domnișoară fără experiență sunt convinsă că în seara asta ai să naști. - Imposibil. Mai e până la 10 martie. Iar în seara asta trebuie să mergem la o petrecere
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin grădinile oamenilor, a dat sfântul și am ieșit iar la drum, victorie intens aplaudată de lătrăturile câinilor. Ud până la piele am trecut de Lărgeanca și am ajuns acasă. Iar Dumnezeu m-a ajutat să nu ies din sănătate, poate și datorită faptului că orice sacrificiu făcut pentru un copil este bine primit. Am avut probleme cu numele copilului. La Ismail, inspectorul școlar Mircea Vernescu îmi spunea "finule" încă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la Bolgrad cu căruța popii, făceam un chef mare la unul dintre cele trei restaurante mai cu vază din Bolgrad, apoi, când popa se îmbăta peste măsură, îl așezam în căruță, cetluit să nu cadă, și calul îl ducea până acasă unde, în fața porții, necheza din toate puterile, semn că preuteasa trebuie să-l elibereze de povară și să-l ducă, ca și pe popă, la culcare. Popa nu era zgârcit, preuteasa da. Aveau porci mulți dar mai ales o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Arte și Meserii unde se tipăreau și se legau cărți. Maistru la legătorie era un om foarte la locul lui, bun și înțelegător, Boiov. Am fost înțeles de acest om minunat și în două luni ajunsesem să deprind meseria. Aveam acasă și presă și cuțit rotund, confecționate tot la școala de arte și meserii. Primele cărți legate erau ale căpitanului doctor Arcadie Ivanov. Doctorul Ivanov, acest minunat medic, la numai 32 de ani, în urma unui flegmon gazos a fost dus pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Eram în 13 februarie și mă aflam la preparație, la copiii lui ștefan Meran. Vine un căruțaș din Tabacu, gâfâind, dă buzna în camera unde lucram și-mi spune foarte agitat că a venit cu căruța și să mergem repede acasă că doamnei îi este rău. Steluța era în concediu prenatal de două săptămâni iar căruțașul era un tânăr vecin. Când am ajuns acasă Steluța era în chinurile facerii. Moașa, o femeie din sat, din familia Bohcirangi, găgăuză, femeie bună și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
camera unde lucram și-mi spune foarte agitat că a venit cu căruța și să mergem repede acasă că doamnei îi este rău. Steluța era în concediu prenatal de două săptămâni iar căruțașul era un tânăr vecin. Când am ajuns acasă Steluța era în chinurile facerii. Moașa, o femeie din sat, din familia Bohcirangi, găgăuză, femeie bună și liniștită, fiindu-i milă de Steluța, ca să-i mai treacă mila venea des în sala unde era butoiașul cu vin și mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
rar iar foarte bine inexitent. Era însă om de suflet. Petrișor era bolnav, eu făceam naveta la Bulgărica și era suficient pentru mâhnire și necaz de mamă. - Ce ai doamnă? - Mi-i copilul bolnav. - Să ia cineva clasa iar dumneata, acasă, la copil. Era pe vremea când se înmormântau doi-trei copii pe zi. Un alt inspector era Theodor Gheorghiu. Mic, cu mustață, nas mare coroiat, vârsta de prag de pensie. I se zicea Gheorghiu Nebunul. Pe unde trecea nu zicea decât
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
De ce nu pleci în concediu de maternitate? Vrei mata să naști aici? Sau te gândești la o statuie?!...Câți ani ai? - 24, domnule inspector. - Păi vezi? Uite-așa vă nenorociți dacă nu apare unul ca mine să vă taie elanul. Acasă, domnișoară doamnă, acasă! Într-o clasă o învățătoare lucra un trandafir alb pe pânză. - Ce faci cu varza asta? - Nu-i varză, e trandafir, domnule inspector general. - Aha. Întorci vorba celor mari! Iar în procesul-verbal de inspecție se putea citi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în concediu de maternitate? Vrei mata să naști aici? Sau te gândești la o statuie?!...Câți ani ai? - 24, domnule inspector. - Păi vezi? Uite-așa vă nenorociți dacă nu apare unul ca mine să vă taie elanul. Acasă, domnișoară doamnă, acasă! Într-o clasă o învățătoare lucra un trandafir alb pe pânză. - Ce faci cu varza asta? - Nu-i varză, e trandafir, domnule inspector general. - Aha. Întorci vorba celor mari! Iar în procesul-verbal de inspecție se putea citi: “Domnișoara învățătoare a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Săraci și omenoși. Parcă ne-au dat, prin felul lor de a fi, curaj. Liniște. Chibzuință. și, în fine, după două săptămâni de emoții și priveghi intelectual la marginea cărților iată-ne victorioși gata să reluăm calvarul unui drum spre acasă. Trecusem cu bine de toate poate și datorită binecuvântatei prezențe a amintirii Sfântului Ioan acolo, într-o grotă-închisoare din cetatea de piatră. Ne-am întors învingători, obosiți dar siguri pe noi, pe viitorul familiei. Eram definitivi în învățământ spre
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Hitler. Basarabia a fost ocupată de sovietici iar noi a trebuit să ne refugiem dincoace, pe malul drept al Prutului în 1940 iar în 1941 a început războiul tocmai între cei doi dictatori. Din păcate au murit pe front și acasă milioane de oameni nevinovați. * Anul școlar 1937/1938 era pe sfârșite. Pentru examenul de absolvire a clasei a VII-a complementară s-au fixat centre de examinare la Bolgrad, Ismail și Chilia Nouă. școala noastră era repartizată la Bolgrad. Erau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mă sprijin pe voi. Aștept răspunsul afirmativ până la sfârșitul lui iulie. De acord? - Da, doar că în iulie voi fi în tabăra străjerească la Volcioc, așa cum m-a rugat domnul profesor Chiriță și am promis. - Bine. Vă aștept în august. Acasă, punând în cumpănă problemele noastre și mai ales marea omenie a revizorului Stratula am început deja să ne gândim cum vom mișca bagajele. * Am plecat la Volcioc însoțit de Petrișor care nu mai prididea de mirare cum de poate merge
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
casă în casă și cu atâta ucrainiană câtă acumulase știuse să-i convingă pe oameni. Avea 67 de elevi. Era și grădiniță în sat dar localul fiind mic abia încăpeau câțiva, ceilalți, mai ales cei din Trubaiovca trebuind să stea acasă. Localul școlii strălucea de curățenie, așa cum constatase la inspecția din 28 noiembrie subrevbizorul școlar Ilie Balmuș. Din păcate nu exista nici bibliotecă, nici muzeu. Comuna avea și circumscripție medicală care acoperea mai multe comune: Doluchioi, Necrasovca Nouă și altele. Medicul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
comune: Doluchioi, Necrasovca Nouă și altele. Medicul, un tânăr cam de 32-33 ani de la Vlădeni, județul Iași, se numea Axinte Octav, un om simpatic și prietenos, iubit de oamenii din sat mai ales dacă erau femei. Se lăuda că acolo, acasă, în Jijia, aduna raci și scoici pe fundul apei fiind un înotător redutabil. și cum în Sofian era un lac mare plin de scoici și de raci și de gâște sălbatice l-am pus la probă și a trecut-o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
județul Iași, vârstnicul cavaler îmi declara că după dragostea purtată n-a mai reușit să se gândească la însurătoare. Tânjea și atunci după prietena sa neprețuită. Vine într-o zi doctorul Axinte la noi, dar noi eram la clasă și acasă se afla doar Maria. - Maria, unde-i cățaua voastră? - Nu știu. Da ce treabă aveți cu ea? - Vreau s-o omor. - Da de ce? - Fiindcă m-a lăsat flămând. Mi-a mâncat toată mâncarea. - și pentru atâta lucru vreți să lăsați
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
al lor? - Da. Sunt un mare, foarte mare dobitoc! La Casa Corpului Didactic era lume ca la bâlci și în marea lor majoritate erau refugiați din Ardeal, Bucovina, Basarabia. Nu ne-am putut lua banii aceștia urmând să fie trimiși acasă, la Nicorești. Înainte de a pleca am hotârât să mergem seara la Tănase. Spre sfârșitul spectacolului m-a cuprins o neliniște îngrozitoare și simțeam nevoia să plec imediat acasă. Toader n-a avut încotro și m-a urmat. Când am ajuns
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Basarabia. Nu ne-am putut lua banii aceștia urmând să fie trimiși acasă, la Nicorești. Înainte de a pleca am hotârât să mergem seara la Tănase. Spre sfârșitul spectacolului m-a cuprins o neliniște îngrozitoare și simțeam nevoia să plec imediat acasă. Toader n-a avut încotro și m-a urmat. Când am ajuns în Nicorești, pe ulița târgului neam întâlnit cu Steluța îmbrăcată în doliu. Cumpăra cele necesare pentru înmormântarea fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
unele locuri și până la oraș erau cam 20 de kilometri. În sanie mi-ar fi prins bine cojocul care se afla în Basarabia. și la dus și la întors tot săream pe lângă sanie, alergând pentru circulația sângelui. Când am ajuns acasă, transpirat-înghețat am fost dus direct în pat. Dublă pneumonie, după cum au diagnosticat doctorul Savel Cârlan, medicul primar al județului și Pleșu Stelian, medicul spitalului Cincu din Nicorești. Am zăcut de la Crăciun până în martie. După cutremur, toată lumea, dar salariații în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și voi, avem același sânge dar voi, în loc să ne ocrotiți veniți și ne jefuiți și vă bateți joc de noi! Cine mi-a luat pâinea de pe masă și rochițele de pe perete să nu-i mai dea Dumnezeu să se întoarcă acasă, să nu-și mai vadă copchiii și să nu se mai culce la țâțele neveste-si! și bărbatul meu, tanchist în armata sovietică și aflat în Finlanda dacă o face tot așa de aceeași soartă să aibă parte!” Pentru locuitorii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]