60,078 matches
-
fost că folosirea demonstrativă a forțelor militare au fost instrumente politice cu o eficiență pe termen scurt. Pe termen lung, fără a fi însoțite de acțiuni diplomatice nu s-au bucurat de un succes asemănător. Succesul acestora este relativ. Campania aeriană împotriva Serbiei a fost nu numai încununată de succes, dar obiectivul politic a fost atins- crimele sârbilor din Kosovo au încetat și regimul lui Miloșevici căzut- Sigur au fost mai multe lucruri care au făcut ca Miloșevici să cadă.În
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
în bazele lor din Germania prin Canalul Mânecii. Această acțiune a avut două motive. Primul era acela că Brestul se afla în raza de acțiune a avioanelor britanice și vasele se aflau într-un continuu pericol să fie distruse de bombardamentele aeriene. Al doilea era acela că, acționând din baze aflate mai la nord, vasele germane puteau să atace cu mai mare eficiență convoaiele din Atlanticul de Nord, care erau folosite pentru aprovizionarea Uniunii Sovietice. Pe 11 februarie 1942, vasele "Kriegsmarine" au
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
de coastă au încercat să le bombardeze. Atacurile britanice nu au avut niciun efect asupra convoiului german, iar vasele "Kriegsmarine" au ajuns la destinație pe 13 februarie. în sprijinul operațiunii navale, "Luftwaffe" a lansat Operațiunea Donnerkeil (Trăznetul) pentru asigurarea superiorității aeriene germane în timpul traversării Canalului. Vasele de linie Scharnhorst și Gneisenau au sosit pentru prima oară în portul Brest pe 22 martie 1941, după ce luaseră parte la acțiuni împotriva transporturilor navale aliate în Oceanul Atlantic. "Prinz Eugen" a intrat în același port
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
în același port în zorii zilei de 1 iunie, după participarea la Operațiunea Rheinübung. Vasele germane au intrat în docurile de reparații din portul Brest și au fost rentate cu combustibil, dar au devenit în același timp ținta unor atacuri aeriene britanice destul de frecvente. Adolf Hitler a ordonat ca atare "Kriegsmarine" să transfere vasele de război în porturile de bază germane. Amiralitatea germană a avut de ales pentru îndeplinirea ordinului variata Strâmtorii Danemarcei și cea a Canalului Mânecii. Această a doua rută
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
pentru culegerea de date meteo, iar mai multe distrugătoare au fost trimise în Canal spre Brest pentru întărirea escortei. Generalul Adolf Galland a fost invitat să participe pe "Scharnhorst" la sesiunile de planificare. Generalul a promis că va asigura acoperirea aeriană cu avioane de vânătoare a rutei prin Canal 24 din 24 de ore. În ianuarie, marina și forțele aeriene germane au executat mai multe exerciții de amploare pentru asigurarea unei bune cooperării dintre marinari și aviatori. Amiralul Ciliax, care avea
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
Generalul Adolf Galland a fost invitat să participe pe "Scharnhorst" la sesiunile de planificare. Generalul a promis că va asigura acoperirea aeriană cu avioane de vânătoare a rutei prin Canal 24 din 24 de ore. În ianuarie, marina și forțele aeriene germane au executat mai multe exerciții de amploare pentru asigurarea unei bune cooperării dintre marinari și aviatori. Amiralul Ciliax, care avea mari îndoieli cu privire la succesul Operațiunii Cerberus, trebuia să facă față a numeroase probleme. Vasele pe care le avea sub
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
în zona portului francez nu a putut să transmită raportul deoarece tocmai își pusese la încărcat bateriile stației radio. O mică formațiune de avioane He 111 a reușit să păcălească operatorii radar britanici, care au raportat identificarea unei mari grupări aeriene. În același timp, hidroavioane Ar 196 transportate la bordul unor vase au ținut sub control zona de traversare, iar escadrile de bombardiere Ju 88 au zburat sub plafonul de acțiune a radarelor britanice și au executat atacuri surpriză asupra portului
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
radarelor britanice și au executat atacuri surpriză asupra portului Plymouth și a aeroporturilor din zonă. Primele indicații cu privire la operațiunea germană a venit din partea operatorilor radar RAF comandați de Bill Igoe, care au identificat un nivel neobișnuit de crescut al activității aeriene inamice în spațiul aerian al Canalului. Frecvența folosită de aceste stații radar nu fusese detectată de germani și ca atare nu fusese bruiată. Operatorii radar britanici au intrat în alertă în jurul orei 09:00, când vasele germane se apropiaseră deja
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
executat atacuri surpriză asupra portului Plymouth și a aeroporturilor din zonă. Primele indicații cu privire la operațiunea germană a venit din partea operatorilor radar RAF comandați de Bill Igoe, care au identificat un nivel neobișnuit de crescut al activității aeriene inamice în spațiul aerian al Canalului. Frecvența folosită de aceste stații radar nu fusese detectată de germani și ca atare nu fusese bruiată. Operatorii radar britanici au intrat în alertă în jurul orei 09:00, când vasele germane se apropiaseră deja de Le Havre. Doar
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
apă mult în spatele vaselor. Între timp, cele cinci vedete torpiloare Fairmile D din baza din Dover au plecat din port la ora 11:55 și au fost primele forțe britanice care au confirmat la 12:23 identitatea vaselor germane. Acoperirea aeriană promisă de RAF pentru atacul torpiloarelor nu a fost asigurată. Torpiloarele britanice au încercat să atace, dar înaintarea lor le-a fost blocată de 12 vedete rapide (Schnellboot, S-boot), care navigau pe două linii. Vedeta torpiloare conducătoare a atacului britanic
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
vânătoare germane. Comandamentul aviației de vânătoare RAF a trimis în jurul orei 14:00 mai multe avioane de vânătoare-bombardament bimotoareWhirlwind să atace flota germană. Avioanele de vânătoare bine organizate ale generalului Adolf Galland au respins atacul britanicilor, provocându-le pierderi. Spațiul aerian al vaselor germane a fost apărat încontinuu de cel puțin 16 avioane de vânătoare - în timpul zilei avioane Fw 190, iar în timpul nopții Bf 110 echipate pentru lupta nocturnă. Escadrilele germane au executat până la patru misiuni.). Reacția Comandamentului avioanelor de bombardament
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
avioanelor de vânătoare au executat mai multe misiuni de luptă pe 12 februarie. În total, pentru căutarea și atacarea vaselor germane au decolat 675 de avioane RAF (398 avioane de vânătoare, 242 de bombardiere și 35 de avioane torpilore). Atacurile aeriene au fost împiedicate de plafonul de nori și de ploaie. Echipajele celor șase distrugătoare repartizate lui Ramsay au fost luate prin surprindere. În loc să se afle în locație care să le permită să intervină rapid, marinarii participau la exerciții de tragere
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
de Nord. Astfel, în septembrie 1943, "Scharnhorst" a participat cu succes la Operațiunea Zitronella. Winston Churchill a ordonat formarea unei comisii de anchetă pentru investigarea evenimentelor care au dus la eșecul britanic. Pentru modul în care Luftwaffe a asigurat acoperirea aeriană a vaselor germane, Adolf Galland a fost promovat la gradul de general maior, fiind la cei 30 de ani cel mai tânăr ofițer cu acest grad din cadrul forțelor aeriene. În ciuda faptului că au pierdut 17 avioane de vânătoare, germanii au
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
la eșecul britanic. Pentru modul în care Luftwaffe a asigurat acoperirea aeriană a vaselor germane, Adolf Galland a fost promovat la gradul de general maior, fiind la cei 30 de ani cel mai tânăr ofițer cu acest grad din cadrul forțelor aeriene. În ciuda faptului că au pierdut 17 avioane de vânătoare, germanii au reușit să doboare 2 bombardiere ușoare Blenheim și 9 Hampden , 4 bimotoare de vânătoare Whirlwind, 4 bombardiere cu rază lungă de acțiune Wellington, 6 avioane de vânatoare Hurricane și
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul P-20 a fost prima stație de radiolocație de descoperire îndepărtată și de dirijare în gama de lungimi de undă centimetrice. Realizarea lui s-a făcut în conformitate cu instrucțiunile Forțelor Aeriene în cadrul planului de trei ani de dezvoltare a radiolocației pentru perioada 1946 - 1948. Proiectarea și realizarea radarului s-a desfășurat de către un colectiv din Institutul 20 de Cercetări Științifice din MOscova, sub conducerea lui L.V. Leonov. În anul 1949 radarul
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
radiolocației pentru perioada 1946 - 1948. Proiectarea și realizarea radarului s-a desfășurat de către un colectiv din Institutul 20 de Cercetări Științifice din MOscova, sub conducerea lui L.V. Leonov. În anul 1949 radarul a fost supus la testele oficiale ale Forțelor Aeriene (conducător inginer laborant I.I. Vasiutin) și au corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele de Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
colectiv din Institutul 20 de Cercetări Științifice din MOscova, sub conducerea lui L.V. Leonov. În anul 1949 radarul a fost supus la testele oficiale ale Forțelor Aeriene (conducător inginer laborant I.I. Vasiutin) și au corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele de Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
1949 radarul a fost supus la testele oficiale ale Forțelor Aeriene (conducător inginer laborant I.I. Vasiutin) și au corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele de Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină de reparații auto, care în doar un an și un pic a fost transformată într-
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
inginer laborant I.I. Vasiutin) și au corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele de Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină de reparații auto, care în doar un an și un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele de Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină de reparații auto, care în doar un an și un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După cinci ani din atelierele uzinei electromecanice
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
a ieșit la lumină P-35, și apoi P-37, care a înlocuit tuburile electronice cu vid cu semiconductori și cipuri. Ultimul radar P-37 a absorbit toate realizările din acea perioadă. Radarul era destinat pentru cercetarea îndepărtată a spațiului aerian, descoperirea mijloacelor aeriene de zbor și dirijarea aviației de vânătoare la interceptare. Radarul asigura observarea circulară și descoperirea țintelor în zona sa de acțiune, reprezenta situația aeriană pe ecranele stației și pe un indicator de observare circulară portativ la punctual
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
lumină P-35, și apoi P-37, care a înlocuit tuburile electronice cu vid cu semiconductori și cipuri. Ultimul radar P-37 a absorbit toate realizările din acea perioadă. Radarul era destinat pentru cercetarea îndepărtată a spațiului aerian, descoperirea mijloacelor aeriene de zbor și dirijarea aviației de vânătoare la interceptare. Radarul asigura observarea circulară și descoperirea țintelor în zona sa de acțiune, reprezenta situația aeriană pe ecranele stației și pe un indicator de observare circulară portativ la punctual de comandă al
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
toate realizările din acea perioadă. Radarul era destinat pentru cercetarea îndepărtată a spațiului aerian, descoperirea mijloacelor aeriene de zbor și dirijarea aviației de vânătoare la interceptare. Radarul asigura observarea circulară și descoperirea țintelor în zona sa de acțiune, reprezenta situația aeriană pe ecranele stației și pe un indicator de observare circulară portativ la punctual de comandă al unității de aviație. Radarul determina trei coordonate ale țintei: azimutul, distanța înclinată și altitudinea de zbor folosind ”raza V”, idee care a fost sugerată
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
cu caracteristici energetice superioare, cu un număr mai mic de eșecuri în zona de observare, cu precizie ridicată în determinarea azimutului și distanței înclinate. Radarul P-35 (radiotelemetru - determină două coordonate: azimutul și distanța înclinată) este destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea țintelor aeriene, determinarea apartenenței de stat a acestora și furnizarea datelor de radiolocație eșaloanelor interesate. Transmiterea datelor radar către utilizatori se poate realiza astfel: Spre deosebire de radarul P-30 (Cristal), la radarul P-35 antena de sus a
P-35 (radar) () [Corola-website/Science/335625_a_336954]
-
un număr mai mic de eșecuri în zona de observare, cu precizie ridicată în determinarea azimutului și distanței înclinate. Radarul P-35 (radiotelemetru - determină două coordonate: azimutul și distanța înclinată) este destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea țintelor aeriene, determinarea apartenenței de stat a acestora și furnizarea datelor de radiolocație eșaloanelor interesate. Transmiterea datelor radar către utilizatori se poate realiza astfel: Spre deosebire de radarul P-30 (Cristal), la radarul P-35 antena de sus a fost instalată orizontal cu o
P-35 (radar) () [Corola-website/Science/335625_a_336954]