65,481 matches
-
tatăl nostru deși este tânăr. Cine și-ar lăsa părintele omorât fără să-l răzbune? Urât mai e războiul. Un învățător din Vadul lui Vodă, Basarabia, tocmai scrisese o carte poștală militară familiei:”Sînt bine, sănătos și o să viu curând acasă”. A scos capul din tranșee să ia o pătlăgică verde și un glonte i-a intrat prin frunte. Din nou despre “Moș Coajă”, bătrânul nostru locotenent colonel de 50 de ani, Abdenagor Constantinescu. Venise, pe când eram grupați mai mulți ofițeri
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Nicu Radu mi-a spus că Steluța și copiii se află la familia Bielinschi, primar, aflat și el în casa fostului primar, Petre Mincioagă, deportat cu toată familia în Siberia. Stătea aici fiind cumnat cu cel aflat în suferința deportării. Acasă, alături de ai mei se afla familia Uzunov, fiindcă un descreierat de comandant de jandarmi, plutonierul major Bucșă, semănase teroare printre oameni. El ordonase, între altele, împușcarea armonistului Iașa din Câșlița fiindcă, probabil, nu voise să-i cânte la comandă. Prima
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nora sa, Persida care avea doi băieți cam de vârsta alor mei, Petre și Neculai. Se îmbogățise familia Faur cu patru noi membri dar și noi ajunserăm la cifra de cinci fiindcă Persida însăila aproape oră de oră timpul de acasă cu timpul din casa noastră. La școală, dintr-o lehamite posibil de înțeles dar greu de aceeptat, mulți dintre învățători răriseră zilele de școală după un calendar doar de ei știut. Eu nu puteam. Aveam jurământul și credința mea și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
copii și totuși eram împreună cu tot satul. Nu de puține ori găseam câte un coșuleț cu zarzavaturi la ușă. Mai găseam și câte o femeie: De ce mi-aduceți? Dar nu-i pentru dumneavoastră. E pentru copii. Într-o zi, venind acasă, odaia goală, fără nici un preș. Ies și din prag cu toată fața un zâmbet, Sida îmi zice: - Nici o grijă. Preșurile sunt la râu. Le-au luat femeile să le spele. - Dar, Persida, asta este treaba mea. - Nu. Treaba dumneavoastră este
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
prea multă forță în viața lor intimă. Darăla război, ca la război! Am ajuns până la Slobozia Trăsnitu! Într-o zi, când eram la popotă, mă trezesc cu Mara. - Ce-i cu tine aici? - M-a trimis doamna. Să mergeți imediat acasă în sat, la Bichigi că vor s-o ia sovieticii cu tot cu copii s-o repatrieze. - Dar tu? - De mine nu s-au legat că am adeverința pe care mi-ați dat-o. Da. Pentru Mara făcusem rost de-o adeverință
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Aici toți învățătorii, cât de săraci ar fi fost erau înstăriți comparativ cu noi: aveau pământ, vie, casă proprie. Noi nici de la primul, nici de la al doilea refugiu nu luasem nimic. Ba, greșesc, luasem amintiri pentru încă două vieți. Săraci acasă, într-o țară mereu ocupată. Aproape de vacanța de Crăciun s-a creat încă un post la școala primară din târgul Nicorești. În curtea școlii era liberă o clădire, cea în care locuise până la ieșirea la pensie, fostul director ștefan Nicolau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
consumau băuturi alcoolice. Ajung în dreptul Căminului Cultural, iar privirea îmi este atrasă de cele trei pisici, pe care cu două săptămâni în urmă le pierdusem fără urmă. Bucuroasă că le-am găsit, le strig pe nume: Șpî, Cater, Roxi, haideți acasă să vă dau ceva bun! La auzul glasului meu au început să scoată niște sunete înfiorătoare și au dispărut brusc, parcă ar fi văzut o nălucă. Ce-o fi cu ele? Le crescusem de mici și nu le-au lipsit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cărei soț era securist și care stătea lângă mine la curs, mi-a șoptit că cei din Ardeal, printre care și o cântăreață binecunoscută de muzică populară, au cântat în noaptea aceea. Dimineață, a doua zi, mulți au fost trimiși acasă pentru a nu tulbura liniștea din academie și a nu răspândi vești despre revoltele populare de la Timișoara. Noi, cei din Moldova, nu știam încă nimic. Mi-am amintit și de întâlnirea din curtea academiei (la sesiunea din vară) cu fostul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vânzătoarei când aceasta anunța că marfa s-a epuizat, iar cel din fața ta cumpăra ultimul pachet de carne. În astfel de situații plecai din magazin cu un nod mare în gât și parcă nici nu-ți venea să mai mergi acasă, știind că nu ai cu ce să pregătești o 28 masă pentru familia ta. Era o adevărată victorie când ieșeai de la rând cu ceva în sacoșă. CU ROCHIA SFÂȘIATĂ PENTRU O CÂTEVA TACÂMURI Înaintea unei astfel de sărbători, prin anul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
luat prețioasele pungi cu gheare, gâturi și aripi de pui și am încercat să ies din rând. Erau atât de mulți oameni și erau atât de furioși pe mine că obținusem valoroasele tacâmuri, încât mi-au sfâșiat rochia. Am ajuns acasă cu hainele rupte, dar fericită că voi avea ce pune pe masă în zilele de Paște. După acest incident am hotărât să apelăm la speculanți, așa cum făcea multă lume. De la aceștia îți puteai procura orice aliment contra unei sume mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
au luat și m-au dus cu salvarea, aproape inconștientă, la psihiatrie, pe motiv că la medicală nu sunt locuri. După ce m-au ținut acolo două săptămâni, supraveghindu-mă să înghit niște medicamente cu miros urât, mi-au dat drumul acasă, de data asta bolnavă de-a binelea. Înconjurată de dragostea familiei, în scurt timp mi-am revenit și am putut să mă întorc în fabrică. Întoarsă la serviciu, nimeni nu mi-a vorbit și nici nu mi-a dat de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mă ascund și era inutil. Oricum ar fi aflat unde sunt. Ce-i cu mata în birou? De ce nu ești pe teren? Porumbul putrezește necules pe câmp, iar mata stai la birou și pierzi timpul așteptând vreo ocazie să pleci acasă, la navetă. Să mergi imediat la Iazu Morii și să scoți oamenii la cules, că vremea se strică! Aș fi vrut să o întreb de ce nu merge dumneaei sau instructorul, că au mașini cu șofer, dar nu am îndrăznit. Este
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Cei care m-au văzut de pe terasa restaurantului din comună se distrau de așa spectacol oferit gratuit. Am sărit din șareta pe care am abandonat-o în centrul comunei și m-am întors speriată în primărie, hotărâtă să 48 plec acasă cu prima ocazie și să nu mă mai întorc niciodată acolo. Înainte de a pleca, am sunat la C.A.P. Ghiduleasa pentru a mă asigura că șefa a plecat. Nu a răspuns nimeni. Era vremea prânzului, când chiar și un secretar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a noastră era probabil prilej de satisfacție pentru țăranii nemulțumiți de felul cum erau plătiți pentru muncile grele pe care le făceau. An de an rămânea porumbul necules pe câmp. Se dădea dispoziție să-l taie și să-l ia acasă, dar tot nu voiau. Erau sătui și de furat. Coșerele lor erau pline cu porumb, care se făcea din belșug. Miliția lua măsuri doar cu aceia care nu-i serveau când aveau nevoie de ceva. În rest, tot ce era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
instructor, care răspundea de comună și care închidea ochii adeseori și chiar ne ajuta să ne deplasăm, deși nu ar fi recunoscut-o în ruptul capului față de noi. Ningea 55 abundent și apoi îngheța, astfel încât nu prea mai puteam ajunge acasă. La contabila primăriei, în camera foarte mică, cu două paturi, dar primitoare și curată, era cald și întotdeauna avea mâncare gătită, un pahar cu vin fiert și o cafea naturală. Casa ei era mereu plină. Veneau șeful de post, preotul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nespălată de ani de zile. Ziua mă luam cu treburile, cu oamenii, mergeam pe la școală. Seara, deși ospitalitatea contabilei era lăudabilă, aș fi vrut să fiu împreună cu familia mea. A trecut prima săptămână de iarnă fără a putea să merg acasă. Făcusem ceva de mâncare și m-am hotărât să plec chiar și pe jos, să duc copilului și soțului mâncare gătită. Ninsoarea nu se oprea, iar sulurile de zăpadă de aproape un metru blocau șoseaua, astfel încât nici măcar cu tractorul nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o astfel de zi, i-am spus omului de serviciu de la primărie care se muncea cu zăpada din curtea primăriei: Nenea Turuianu, te rog, înhamă pe Negru la sanie și du-mă până aproape de șoseaua națională. Vreau să ajung neapărat acasă. 56 Tovarășa secretară, eu nu v-aș sfătui să plecați pe vremea asta, că viscolește, iar șoseaua nu este eliberată. Nu vedeți că nimeni nu iese din casă? Nu, eu plec pe jos, dacă nu vrei să mă duci! Bine
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cei mai mulți dintre săteni încuiau porțile sau dădeau drumul câinilor în drum. Aceștia ne înconjurau lătrând, astfel încât eram nevoiți să plecăm repede, de frica lor. Mergeam de cinci-șase ori la aceeași gospodărie, la cele mai nepotrivite ore, pentru a-i găsi acasă sau a-i lua prin surprindere. Era cea mai urâtă și supărătoare activitate care îmi era încredințată. Planul era mare, nu-l făceam niciodată. Eram adeseori criticată pentru aceasta, deoarece doar eu din primărie nu reușeam să închei contracte. Văzând
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ora nouă. Ne-am îmbrăcat în fugă și am alergat spre sălile de ședință. Tiptil, ne-am strecurat în sală și am răsuflat ușurate crezând că nimeni nu a știut de incident. La sfârșitul instruirii, când ne pregăteam să plecăm acasă, am primit câte un plic în care era o notiță prin care ni se aducea la cunoștință că în acea zi avem tăiate trei ore din salariu și că am primit o mustrare scrisă. Începusem să mă obișnuiesc cu funcția
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
însemnând dragoste, statornicie și credință. Aha, deci credință! Vezi că am dreptate? Mata ești statornică în credință așadar. Ia scoate lănțișorul de la gât sau scoate cruciulița aia, să nu te mai văd cu așa ceva! Lăsați că o scot când ajung acasă, tovarășa secretară! Voi ascunde lănțișorul sub bluză! Nu! Acum să o scoți, în fața mea! 65 Mi-am scos lănțișorul de la gât și i l-am dat. A desfăcut cruciulița pe care am pus-o în portofel. Lănțișorul mi-a dat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
plină de noroi în fața primăriei, unde poposea adeseori să bea o cafea sau să piardă timpul, mânat permanent de o curiozitate nestăpânită în a ști tot ce se face și se vorbește în primărie. Când nu era la primărie, era acasă la contabilă sau peste drum la casierul primăriei. Într-un cuvânt era pretutindeni! Amabilitatea lui depășea de cele mai multe ori limitele normalului. Pe lângă aceasta, mereu avea „la bord” o cantitate apreciabilă de băutură, mai ales țuică. Toată lumea îl căuta, întrucât la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
înțelege ce căuta la ora aceea din noapte, în dispensar. 67 Am fost anunțată că ai petrecut până la 12 noaptea și am venit să văd ce orgii faceți voi, în loc să vă ocupați de munca de partid. De ce nu ai plecat acasă aseară? Dar nu e nici o orgie, tovarășa secretară, i-am răspuns intrigată. Văd și eu, dar am o responsabilitate față de voi. Am fost anunțată că ai rămas în dispensar și am venit să verific cum vă petreceți noaptea. Ați venit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
apă caldă acolo, sus, pe deal și să plec ultima. Oamenii munceau din greu iar seara erau obosiți și nu-i interesa dacă eu eram sau nu acolo sau în altă parte. Nu se fereau de mine și fiecare plecau acasă cu o traistă de grâu. Era greu pentru mine să înțeleg de ce era necesară prezența mea sau a altcuiva de la partid, dacă țăranii furau fără jenă, ca și cum ar fi luat de pe pământul lor, ceea ce nu era chiar așa de neadevărat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
furau fără jenă, ca și cum ar fi luat de pe pământul lor, ceea ce nu era chiar așa de neadevărat. Tovarășe instructor, i-am spus într-una din zile, oamenii aceștia nu se feresc de mine să ia câte o sacoșă cu grâu acasă, seara. Ce rost are atunci să stau mereu aici cu ei? Oricum nu le pasă! Vezi mata, dacă nu ai fi aici, ar lua mult mai mult! Se raportau producții cu mult mai mici decât cele reale, special pentru ca toată lumea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
neobservate, așa că m-a zărit chiar înainte de a opri mașina. Eram veselă și așteptam laude. I-am ieșit înainte zâmbitoare. Treaba mergea bine, iar vremea era excelentă pentru treierat. Câmpul era plin de lume și de atelaje. Seara nu plecasem acasă și mă ocupasem de mobilizarea carelor și a elevilor. Scosesem elevii la adunat spice și atelajele (carele) la adunat baloții de paie. Eram mândră de activitatea din ziua aceea și convinsă că mi-am îndeplinit toate sarcinile. Așteptam laudele șefilor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]