59,561 matches
-
Tangmere și Debden. Primele cinci se aflau pe centura de apărare a Londrei Mari. Tangmere era în sud, lângă Chichester. Debden se afla în nord, lângă Saffron Walden. Fiecare dintre aceste aeroporturi găzduiau două-trei escadrile și aveau propriile lor camere operaționale. Din aceste camere operaționale erau dirijate în luptă și avioanele de luptă aflate pe aeroporturile satelit. Existau șase astfel de aeroporturi satelit - la Westhampnett, Croydon, Gravesend, Manston, Rochford și Martlesham Heath. Pe Manston și Martlesham Heath se aflau două escadrile
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
cinci se aflau pe centura de apărare a Londrei Mari. Tangmere era în sud, lângă Chichester. Debden se afla în nord, lângă Saffron Walden. Fiecare dintre aceste aeroporturi găzduiau două-trei escadrile și aveau propriile lor camere operaționale. Din aceste camere operaționale erau dirijate în luptă și avioanele de luptă aflate pe aeroporturile satelit. Existau șase astfel de aeroporturi satelit - la Westhampnett, Croydon, Gravesend, Manston, Rochford și Martlesham Heath. Pe Manston și Martlesham Heath se aflau două escadrile, iar pe restul opera
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
înaintea bombardierelor pentru forțarea aparatelor defensivei britanice să se implice în lupte aeriene de mare amploare care, cel puțin din punct de vedere teoretic, aveau să asigure distrugerea forțelor de apărare RAF. Kesselring și-a modificat de această dată metodele operaționale. După ce s-a sfătuit cu Hugo Sperrle, (comandantul "Luftflotte 3" (Flota aeriană 3), el a ales să își concentreze eforturile împotriva unui număr redus de ținte. Astfel, stațiile de sector RAF Kenley, North Weald, Hornchurch și Biggin Hill au fost
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
defensiva. Mai multe "Rotte" formau un "Schwarm" (stol). Formația a fost în cele din urmă denumită "Vierfingerschwarm" („Finger-four” / „patru degete”). Ea oferea protecție maximă membrilor unui "Schwarm", care se sprijineau reciproc în identificarea amenințărilor dar și a țintelor. La nivel operațional, apărarea asigurată de aviația de vânătoare s-a dovedit mult mai sofisticată. Defensiva RAF se baza nu doar pe capacitatea de luptă a Fighter Command. La fel de importante ca „dinții” defensivei erau și „ochii și urechile” sale - un sistem complex care
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
JG 51), "Jagdgeschwader 52" (JG 52), "Jagdgeschwader 54" (JG 54) și "Zerstörergeschwader 26 (grupul de distrugătoare)" (ZG 26). "Grupurile de vânătoare" urmau să execute operațiuni de escortă și vânătoare liberă decolând de pe aeroporturile din Pas-de-Calais. Ambele aeroporturi britanice găzduiau camere operaționale de sector, de unde erau dirijate acțiunile avioanelor proprii de vânătoare. Aceste aeroporturi au fost selectate de planificatorii Luftwaffe datorită faptului că erau cele mai mari baze aeriene de pe care operau avioanele vânătoare RAF. Spionajul german nu avea informații însă că
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
erau dirijate acțiunile avioanelor proprii de vânătoare. Aceste aeroporturi au fost selectate de planificatorii Luftwaffe datorită faptului că erau cele mai mari baze aeriene de pe care operau avioanele vânătoare RAF. Spionajul german nu avea informații însă că acolo funcționau camerele operaționale de sector. Aceste camere erau construcții supraterane și erau practic neprotejate împotriva bombardamentelor. Dacă ele ar fi fost distruse de bombe iar ocupanții lor uciși sau răniți, întregul sistem de control al zborului în regiune ar fi fost pus în
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a aterizat datorită rănilor. În timpul atacului, bombardierele din "9 Staffel" au reușit distrugerea a trei hangare, au lovit diferite alte clădiri și au distrus la sol opt avioane Hurricane. Alte surse menționează zece hangare au fost distruse, șase avariate, camera operațională scoasă din uz și mai multe clădiri distruse. Rezultatele bombardamatului ar fi fost mai bune dacă bombele ar fi fost lansate de la o înălțime mai mare. Multe bombe au aterizat orizonatal și nu au explodat la impact. Prin comparație, pentru
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
lansate de la o înălțime mai mare. Multe bombe au aterizat orizonatal și nu au explodat la impact. Prin comparație, pentru obținerea unor rezultate similare, KG 76 a lansat nouă tone de bombe. La sfârșitul zilei, doar un hangar mai era operațional la Kenley. Atacul la altitudine mică efectuat asupra aeroportului l-a scos din funcțiune pentru două ore. În timpul luptelor, două avioane de vânătoare au fost doborâte de focul încrucișat al mitralierelor bombardierelor. În schimb, "9 Staffel" a pierdut patru Do
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
avioane, considerate aparate de vânătoare. Analiștii britanici au considerat că Luftwaffe ataca cu 150 de avioane în total, o cifră de două ori mai mică decât în realitate. Grupurile RAF 10 și 11 au alertat unitățile din subordine și camerele operaționale de la Uxbridge și Box din Wiltshire. Grupurile No. 10 și 11 au ordonat decolarea unor noi escadrile pentru sprijinirea celor 11 Hurricane din escadrila No. 601 care erau deja în aer. Grupul 10 a trimis în luptă câte o escadrilă
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de 17/18 august și 13 în noapte următoare. Restul de 886 de misiuni au fost executate pe timp de zi de cele 861 avioane de vânătoare Spitfire, Hurricane, Defiant și Gladiator aflate în stare de funcționare. Numărul de misiuni operaționale per avioane funcționale a variat însă de la o escadrilă la alta. Grupurile 12 și 13 din centrul și nordul țării, care numărau o treime dintre avioanele de vânătoare funcționale, au executat doar 129 de misiuni de zi, (adică 15% din
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a trimis în luptă o treime dintre avioanele sale funcționale, executând 600 de misiuni, adică mai mult de două treimi din numărul total de misiuni. Fiecare avion Spitfire sau Hurricane participant la lupte a executat în medie 1,7 misiuni operaționale. Escadrila 43 a executat cele mai multe misiuni - 63 de oprațiuni, inclusiv primele cinci ale zilei. Doar 403 din numărul total de misiuni (aproximativ 45%) ale Fighter Command au avut ca țintă cele trei raiduri importante ale bombardierelor germane. 56 de misiuni
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a fost principalul plan operațional de luptă al Forțelor terestre germane în timpul Bătaliei Franței din 1940. Planul a fost conceput de Generalleutnant Erich von Manstein, fiind o vesiune modificată a planului original al lui Franz Halder, care avea să devină cunoscut ca "Fall Gelb". Se
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
nordul Franței, într-o acțiune asemănătoare cu prima fază a faimosului Plan Schlieffen din timpul primei conflagrații mondiale. Pe 10 ianuarie 1940 a avut loc Incidentul Mechelen: un avion german, care transporta documente importante, printre care și părți ale planurilor operaționale ale 'Fall Gelb", s-a prăbușit în Belgia. Acest accident a impus revizuirea planurilor inițiale de atac Dacă Halder a revizuit "Fall Gelb" fără să facă schimbări major, producând versiunea "Aufmarschanweisung N°3, Fall Gelb", von Manstein a reușit să
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
doua conflagrații mondiale. Luptele au durat timp de 18 zile în mai 1940 și s-a încheiat cu ocuparea Belgiei de către forțele germane după capitularea armatei belgiene. Pe 10 mai 1940, Germania a invadat Luxemburgul, Olanda și Belgia în cadrul planului operațional "Fall Gelb" (Planul Galben). Forțele aliate au încercat să oprească armata germană în Belgia, considerând că aici se va desfășura principala ofensivă nazistă. După ce Franța și-a trimis în zonă cele mai bine dotate și antrenate trupe în Belgia în
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
îi preseze pe aliați între două fronturi. Canalul Albert și Frotul Eben-Emael erau cele două puncte ale defensivei de care se puteau împiedica atacul german. Cucerirea a trei poduri peste Canalul Albert erau de importanță vitală pentru păstrarea vitezei mari operaționale ale Grupului de Armată B. Podurile de la Veldwezelt, Vroenhoven și Kanne din Belgia și orașul Maastricht din Olanda erau principalele ținte ale atacului german inițial. Dacă germanii nu ar fi cucerit cele trei poduri, Armata a VI-a germană ar
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
erau vulnerabile la atacul artileriei antiaeriene belgiene și olandeze. Student a mai pus probleme condițiilor meteo - vântul puternic ar fi îndepărtat parașutiștii de țintă și i-ar fi dispersat. O încercare de parașutare dintr-un Ju 52 la înălțimea minimă operațională a dus la o dispersare de peste 300 m. Hitler a remarcat un punct slab al apărării. Acoperișurile erau plane și neprotejate. El a cerut să afle dacă un planor precum modelul DFS 230 ar fi putut ateriza pe aceste acoperișuri
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
blindatelor germane a fost dovedită în timpul luptelor pentru apărarea localității Bodange, unde Divizia I Panzer a fost oprită timp de opt ore. Această bătălie a fost un rezultat al distrugerii liniilor de comunicație belgiene și nu se înscrisese în intențiile operaționale ale comandanților belgieni. Între timp, în sectorul central, belgienii, după ce nu au reușit să își refacă frontul prin atacuri ale forțelor terestre, au încercat să distrugă prin raiduri aeriene pozițiile germanilor și podurile pe care le cuceriseră pe 11 mai
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
350 și 720 de militari polonezi au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva a 40.000 de soldați germani. Deși înfrângerea era inevitabilă, această acțiune a împiedicat pentru trei zile înaintarea armatei germane și a amânat încercuirea Grupului operațional independent Narew, care lupta în apropiere. Într-un final tancurile germane au străpuns linia defensivă și au eliminat buncărele poloneze unul câte unul. Ocupanții ulimului buncăr s-au predat în jurul prânzului zilei de 10 Septembrie. Pentru că în cadrul bătăliei un număr
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
de se întindea între satele Kołodzieje și Grądy-Woniecko, Wizna aflându-se în centrul ei. Linia se afla la de granița cu Prusia Orientală, de-a lungul malurilor înălțate ale râurilor Narew și Biebrza. Unitățile care apărau linia erau subordonate Grupului Operațional Independent Narew însărcinat cu apărarea orașului Łomża și căilor de acces de la nord de Varșovia. Fortificațiile de la Wizna erau unul din punctele cele mai importante din nordul Poloniei deoarece acopereau trecerile peste cele două râuri, șoselele Łomża-Białystok și Brest-Litovsk către
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
apărată de către o școală locală de ofițeri. Pe 1 Septembrie 1939 al doilea război mondial a început cu Invadarea Poloniei (1939). Armata a 3-a germană trebuia să înainteze din Prusia Orientală spre Varșovia, direct prin pozițiile ocupate de Grupul Operațional Independent Narew. Pe 2 Septembrie cpt. Władysław Raginis a fost numit comandant al zonei defensive Wizna. Ca post de comanda a ales buncărul "GG-126" din apropierea satului Góra Strękowa. Buncărul era situat pe un deal aflat la mijlocul liniei poloneze. Sub comanda
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
astfel de fragmente, care ar face din altitudinea de orbită joasă o barieră imposibil de trecut pentru vehiculele spațiale. Proiectanții unui nou vehicul sau satelit sunt obligați frecvent să demonstreze că acestea pot fi dezafectate în siguranță la sfârșitul duratei operaționale, de exemplu prin sisteme de reintrare controlată în atmosferă, sau de urcare a vehiculelor într-o „orbită cimitir”, la o altitudine superioară. Pentru a obține o licență pentru servicii de telecomunicații în Statele Unite, toți operatorii de sateliți geostaționari cu sateliți
Sindromul Kessler () [Corola-website/Science/334673_a_336002]
-
altitudine superioară. Pentru a obține o licență pentru servicii de telecomunicații în Statele Unite, toți operatorii de sateliți geostaționari cu sateliți lansați, începând cu 18 martie 2002, s-au angajat să mute aceste vehicule pe o orbită cimitir la sfârșitul vieții operaționale. Regulile SUA specifică un aport de altitudine, formula 1, de ~300 km. O altă tehnologie propusă pentru a scăpa de fragmente cu dimensiunea între 1cm și 10cm este o „mătură laser”, un laser cu puterea de mai mulți megawatt care ar
Sindromul Kessler () [Corola-website/Science/334673_a_336002]
-
interstelar. La nivelul șocului terminal, vântul solar încetinește brusc de la viteza sa medie normală de 300-700 km/s și devine mai dens și mai fierbinte. Din cele unsprezece instrumente aflate la bordul lui Voyager 1, cinci din ele sunt încă operaționale și continuă și astăzi sa ne trimită date. Se preconizează ca energia necesara funcționării acestor instrumente va deveni insuficientă dincolo de anul 2025. După aceasta, sonda va continua călătoria sa în jurul Căii Lactee. Pe 12 septembrie 2013, NASA a anunțat ca Voyager
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
reluarea activității s-a petrecut de abia în a doua jumătate a anului 2005. Uniunea Europeană a intervenit activ în sprijinirea euroregiunii prin intermediul „Instrumentului European de vecinătate și parteneriat (IEVP)”, unul dintre proiectele finanțate prin intermediul IEVP fiind, în perioada 2007-2013, „Programul Operațional Comun România - Ucraina - Republica Moldova 2007-2013” privind cooperarea transfrontalieră. Există intenții în contextul intervenției armate ruse în Ucraina din 2014, ca acest proiect de colaborare transfrontalieră să servească unor noi scopuri. Acestea s-au materializat prin mecanismul de interconectare a României
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
capacitatea de luptă a "Luftwaffe", subestimând-o în același timp pe cea a RAF. Cele mai grave greșeli au fost cele legate de identificarea stațiilor radar, a aeroporturilor și a fabricilor din industria aviatică. Schmid a susținut că numărul aeroporturilor operaționale din sudul Angliei era extrem de limitat. El a estimat că britanicii pot fabrica 180-330 avioane de vânătoare pe lună, (cifra reală era de peste 490 de aparate lunar) și că acest nivel de producție avea să scadă, ceea ce însemna că RAF
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]