60,078 matches
-
de muncă. Pentru menținerea unei supravegheri eficiente a spațiului aerien al grupului naval, personalul de întreținere trebuia să reușescă remedierea problemelor mecanice, reînarmarea și realimentarea cu benzină în mai puțin de 30 de minute. Galland a avut ideea organizării unităților aeriene pentru zborul la altitudini diferite, pentru asigurarea acoperirii a unei părți a acestora. Grupurile care zburau la altitudine joasă puteau să evite detectarea de către radarele de coastă britanice. Galland a cerut ca grupul naval să se bucure de o umbrelă
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
pentru zborul la altitudini diferite, pentru asigurarea acoperirii a unei părți a acestora. Grupurile care zburau la altitudine joasă puteau să evite detectarea de către radarele de coastă britanice. Galland a cerut ca grupul naval să se bucure de o umbrelă aeriană formată din cel puțin 16 avioane de vânătoare de-a lungul traversării Canalului. Grupul de vânătoare urma să fie împărțit în două subgrupuri de câte opt avioane, fiecare patrulând la o altitudine diferită. Cele opt avioane erau formate din câte
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
permită valului următor de avioane să fie realimentat, reînarmat și să se reîntoarcă în zona de operațiuni. În orice caz, în timpul operațiunii "Donnerkeil", avioanele s-au reîntors să facă schimbul în doar 20 de minute, ceea ce a însemnat că acoperirea aeriană pentru aproximativ 50% din timpul de traversare a fost asigurată de 32 de avioane de vânătoare odată. Forțele RAF au conceput măsuri de răspuns la o eventuală operațiune germană concertizate în „Operațiunea Fuller”. Forțele aeriene britanice erau convinse că germanii
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
ceea ce a însemnat că acoperirea aeriană pentru aproximativ 50% din timpul de traversare a fost asigurată de 32 de avioane de vânătoare odată. Forțele RAF au conceput măsuri de răspuns la o eventuală operațiune germană concertizate în „Operațiunea Fuller”. Forțele aeriene britanice erau convinse că germanii ar fi putut să aleagă Canalul Mânecii ca rută de deplasare. Căpitanul Norman Dening, șeful Centrului de informații operaționale al Amiralității considera că deși alegera Canalului Mânecii era o posibilitate pentru germani, alegerea altei rute este la fel de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
bombardiere au primit ordin să fie pregătite pentru atacuri nocturne. Traversarea grupului naval german avea să le prindă toatal nepregătite să atace în timpul zilei de 12 februarie. Apărarea de coastă urma să asigure trei escadrile de avioane-torpiloare Bristol Beaufort. Forțele aeriene ale Marinei a contribuit cu o escadrile de avioane torpiloare Fairey Swordfish. Comandamentul bombardierelor a pregătit 300 de bombardiere gata pentru orice tip de operațiune. Existau însă numeroase probleme pentru această flotă aeriană avioanele Swordfish aveau o viteză foarte mică
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
trei escadrile de avioane-torpiloare Bristol Beaufort. Forțele aeriene ale Marinei a contribuit cu o escadrile de avioane torpiloare Fairey Swordfish. Comandamentul bombardierelor a pregătit 300 de bombardiere gata pentru orice tip de operațiune. Existau însă numeroase probleme pentru această flotă aeriană avioanele Swordfish aveau o viteză foarte mică de deplasare, iar asigurarea escortei de către aparatelor de vânătoare era dificilă. Escadrilele de bombardiere erau dispersate și erau greu de concentrat rapid. Una dintre escadrile avea baza la Leuchers (Scoția) și ultimel două
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
erau dispersate și erau greu de concentrat rapid. Una dintre escadrile avea baza la Leuchers (Scoția) și ultimel două în Anglia, una la Thorney Island, Portsmouth și cealaltă la St Eval, Cornwall. "Luftwaffe" a contribuit la operațiune cu cinci grupuri aeriene. Grupurile aeriene 1, 2 și 26 ("Jagdgeschwader 1" sau JG 1, "Jagdgeschwader 2" / JG 2 și "Jagdgeschwader 26" / JG 26) erau dotate cu avioane de vânătoare pe timp de zi, cele mai multe de tip Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
și erau greu de concentrat rapid. Una dintre escadrile avea baza la Leuchers (Scoția) și ultimel două în Anglia, una la Thorney Island, Portsmouth și cealaltă la St Eval, Cornwall. "Luftwaffe" a contribuit la operațiune cu cinci grupuri aeriene. Grupurile aeriene 1, 2 și 26 ("Jagdgeschwader 1" sau JG 1, "Jagdgeschwader 2" / JG 2 și "Jagdgeschwader 26" / JG 26) erau dotate cu avioane de vânătoare pe timp de zi, cele mai multe de tip Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190. JG 2
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de zi, cele mai multe de tip Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190. JG 2 și JG 26 foloseau Fw 190, iar JG 1 - Bf 109. Grupul de vânoare nocturnă 1 ("Nachtjagdgeschwader 1") a fost de asemenea repartizat pentru asigurarea superiorității aeriene a convoiului. Acest grup era dotat cu avioane Messerschmitt Bf 110. Grupul de bombardament 2 ("Kampfgeschwader 2") avea un rol sprijin aerian, fiind destinat raidurilor de bombardament a aeroporturilor inamice din sudul Angliei și de atragere a aviației de vânătoare
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
1 - Bf 109. Grupul de vânoare nocturnă 1 ("Nachtjagdgeschwader 1") a fost de asemenea repartizat pentru asigurarea superiorității aeriene a convoiului. Acest grup era dotat cu avioane Messerschmitt Bf 110. Grupul de bombardament 2 ("Kampfgeschwader 2") avea un rol sprijin aerian, fiind destinat raidurilor de bombardament a aeroporturilor inamice din sudul Angliei și de atragere a aviației de vânătoare RAF în lupte departe de Canalul Mânecii. În total, germanii au mobilizat o forță aeriană combinată de 252 de avioane de vânătoare, 30
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
bombardament 2 ("Kampfgeschwader 2") avea un rol sprijin aerian, fiind destinat raidurilor de bombardament a aeroporturilor inamice din sudul Angliei și de atragere a aviației de vânătoare RAF în lupte departe de Canalul Mânecii. În total, germanii au mobilizat o forță aeriană combinată de 252 de avioane de vânătoare, 30 de avioane grele de vânătoare și 32 de bombardiere. JG 1 și JG 2 erau dotate cu 109, în vreme ce JG 26 dețineau „monopolul” avioanelor Fw 190. Britanicii aveau o încredere redusă în
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Cum echipajele nu fuseseră pregătite pentru lovirea țintelor navale, capacitatea bombardierelor de distrugere a vaselor inamice era foarte redusă. Britanicii își puneau speranța în eficiența avioanelor lansatoare de torpile aflate în doatea pazei de coastă (Coastal Command) și a forțelor aeriene ale marinei (Fleet Air Arm) - în principal avioane de tip Beaufort și Swordfish. Pentru atacurile împotriva vaselor inamice au fost repartizate biplanele Beaufort din escadrilele 42, 86 și 217, ceea ce s-a dovedit un număr insuficient de mare avioane. Cele
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
escadrilei 22 în Orientul Mijlociu.. În sprijinul avioanelor pazei de coastă au fost repartizate torpiloarele Fairey Swordfish ale avioanelor marinei. Pentru asigurarea misiunilor de recunoaștere au fost repartizate escadrilele RAF 224 și 233 dotate cu aparate Lockheed Hudson. Pentru întărirea forței aeriene, comandanții britanici au hotărât rechemarea în Regat a escadrilei 22 (repratizate anterior frontului din Orientul Mijlociu). Escarila 407 cu rază lungă de acțiune a forțelor aeriene canadiene a fost repartizată pentru acțiunile de patrulare maritimă. De asemenea, peste 250 de avioane
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
fost repartizate escadrilele RAF 224 și 233 dotate cu aparate Lockheed Hudson. Pentru întărirea forței aeriene, comandanții britanici au hotărât rechemarea în Regat a escadrilei 22 (repratizate anterior frontului din Orientul Mijlociu). Escarila 407 cu rază lungă de acțiune a forțelor aeriene canadiene a fost repartizată pentru acțiunile de patrulare maritimă. De asemenea, peste 250 de avioane ale Grupului aerian RAF nr. 5 de bombardiere a fost repartizat pentru acțiunile de luptă împotriva vaselor germane. Comandamentul avioanelor de vânătoare a repartizat pentru
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
au hotărât rechemarea în Regat a escadrilei 22 (repratizate anterior frontului din Orientul Mijlociu). Escarila 407 cu rază lungă de acțiune a forțelor aeriene canadiene a fost repartizată pentru acțiunile de patrulare maritimă. De asemenea, peste 250 de avioane ale Grupului aerian RAF nr. 5 de bombardiere a fost repartizat pentru acțiunile de luptă împotriva vaselor germane. Comandamentul avioanelor de vânătoare a repartizat pentru această operațiune 21 de escadrile. Flotila germană a început pregătirile pentru plecare în seara zileii de 10 februarie
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Doi piloți experimentați, Francis Victor Beamish (10 victorii) și Finlay Boyd (14 victorii), au fost trimiși într-o patrulă de recunoaștere. Pilotându-și avioanele Spitfire deasupra Canalului, ei au descoperit grupul de avioane de vânătoare Bf 109, care asigura protecția aeriană a convoiului naval naval. Cei doi au părăsit rapid zona, au păstrat tăcerea radio până la aterizare și au comunicat desoperirea lor doar la aterizare. Ei au identificat poziția navelor inamice la 10:42 și au aterizat la 11:09. Au
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Ibel a început după aceea să direcționeze avioanele de vânătoare Fw 190 și Bf 109 în lupta împotriva unităților RAF care se îndreptau spre convoi. Întâmplarea a făcut ca, în momentul în care primele avioane britanice să intre în spațiul aerian al navelor, acestea să se afle în punctul cel mai apropiat de aeroporturi germane. În aceste condiți, piloții "Luftwaffe" au fost capabili să ofere maximum de protecție. Locotenentul comandor Eugene Esmonde, comandantul escadrilei 825 FAA, a decolat în frunte formației
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
lovească navele între 17:50 și 18:15, pierzând în schimb două bombardiere. După lăsarea întunericului șase bombardiere-torpiloare Bristol Beaufort din cadrul escadrilei 86, trei din cadrul escadrilei 217 și trei din cadrul escadriei 22 au mai efectuat un atac. Comandantul de grup aerian C. Flood a condus atacul de la bordul singurului bombardier dotat cu radar pentru detectarea vaselor de suprafață. După identificarea convoiului, bombardierele au atacat fără succes, fiind respinse de focul puternic al antiaeriene de pe vase. Dintre cele 242 de bombardiere care
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Command nu a fost anunțat de acest eveniment, britanicii au pierdut prilejul să atace "Scharnhorst" aflat într-o situație foarte vulnerabilă. "Scharnhost" a lovit a doua mină după cădera întunericului, ceea ce i-a scutit pe germani de primejdia unui atac aerian britanic. Avioanele RAF au pierdut contactul vizual cu vasele germane după ora 18:00. Nu este clar cine au fost cei care au reușit să avarieze vasele germane. Este posibil ca minele să fi fost lansate de bombardierele Handley Page
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
două s-au ciocnit în zbor, iar două au fost pierdute din cauze neidentificate. Dintre avioanele de vânătoare doborâte, zece au fost Spitfire, șase Hawker Hurricane și patru Westland Whirlwinds. După terminarea luptelor, ambele tabere au revendicat mai multe victorii aeriene decât în realitate, "Luftwaffe"exegerând mai mult. Piloții de vânâtoare RAF au revendicat doborârea a 16 Bf 109 și 13 avariate. A fost revendicată doborârea a altro patru Fw 190. Germanii au pierdut de fapt 17 avioane de vânâtoare, cinci
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Operațiunea Ostfront. În timpul deplasării, vasul german a fost scufundat în timpul Bătăliei de la Capul Nord. Necoordonarea acțiunilor FAA, RAF Royal Navy a dus la eșecul operațiunilor britanice. Problemele create de vremea rea și lipsa unui control centralizat al forțelor navale și aeriene au făcut ca fiecare forță să acționeze independent. Primul rezultat a fost o serie de incidente în care britanicii au deschis focul împotriva propriilor forțe, așa cum a fost atacarea de către escadrila RAF nr. 217 a HMS "Mackay". Cel mai mare
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
RAF nr. 217 a HMS "Mackay". Cel mai mare eșec al britanicilor a fost incapacitatea avioanelor de vânătoare de asigurarea a protecției bombardierelor și vaselor de suprafață. Deși vremea rea i-a împiedicat și pe germani să asigure o protecție aeriană mai sporită flotei proprii, bombardierele britanice au pierdut timp prețios în așteptarea propriilor avioane de escortă. Avioanele britanice de escortă ori nu s-au prezentat în zonele de întâlnire din cauza erorilor apărute la emiterea ordinelor de luptă. Comunicațiile radio au
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
42 și 217 ale apărării de coastă care, datorită unor probleme de logistică, aveau efectivele mai mici decât normal. Mareșalul aerului Philip Joubert de la Ferté din cadrul RAF Coastal Command a dat vina pentru eșecul operațiunii "Fuller" pe neglijarea nevoilor unităților aeriene de torpiloare, nu pe incapacitatea serviciilor de informații sau a celor de planificare și conducere a zborului. Joubert a cerut ca toate avioanele antinave să fie trecute în subordinea pazei de coastă. El susținuse că antrenamentele de mai bună calitate
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
avioanele aliate de recunoaștere. Britanicii au început de asemenea bruierea ocazională a radarelor Freya. Germanii nu au descoperit aceste ultime acțiuni de bruiere până în septembrie 1942. Și germanii se foloseau de dispozitive de bruiere a radarelor britanice, pentru sprijinirea ofenisivei aeriene împotriva orașelor și instalațiilor militare din Regat. Bruiajul radarelor, contramăsurile electronice și multe alte inovații au cunoscut o dezvoltare deosebită din acest moment înainte. Operațiunea "Donnerkeil" a fost un succes de răsunet pentru Luftwaffe. Succesul nu poate fi măsurat prin
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
germane au fost totuși identificate, de producere a unor pagube importante inamicului. Forțele slabe trimise în luptă de Royal Navy au fost respinse cu ușurința de vadele germane. Focul puternic al antiaerienei a sprijinit în mod hotărâtor apărarea împotriva atacurilor aeriene. Combinația dintre focul antiaerienei, escorta asigurată de aviația de vânătoare și vremea nefavorabila a dus în cele din urmă la respingerea cu succes a atacurilor RAF. Galland, care a fost responsabil pentru realizarea planului, a considerat că "Donnerkeil" a fost
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]