61,510 matches
-
Maramureș remarcată de specialiști. Datorită unor pionieri ai cercetării în Maramureș au fost salvate pentru eternitate câteva imagini, schițe și date documentare, esențiale pentru reconstituirea și înțelegerea valențelor ei. Din acestea reies trăsăturile uneia dintre cele mai valoroase biserici de lemn ridicate în Maramureș, care s-ar fi remarcat în patrimoniul românesc și universal, dacă ar fi fost păstrată și îngrijită. a fost una dintre primele care au fost remarcate în Maramureș. Biserica a fost vizitată în 1862 de cercetătorii maghiari
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
planul, fațada de intrare, secțiuni, portalul de intrare și detalii în trei schițe de teren, păstrate azi în arhivele budapestane. Dintre acestea doar un detaliu de stâlp a fost publicat câțiva ani mai târziu, într-un studiu despre bisericile de lemn din Ungaria de nord. Imre Henszlmann, la rândul lui, a remarcat-o în 1864 printre cele mai reprezentative pentru Maramureș, într-un studiu dedicat arhitecturii sacrale din nordul Ungariei. Nu întâmplător, biserica de lemn din Berbești a fost selectată și
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
într-un studiu despre bisericile de lemn din Ungaria de nord. Imre Henszlmann, la rândul lui, a remarcat-o în 1864 printre cele mai reprezentative pentru Maramureș, într-un studiu dedicat arhitecturii sacrale din nordul Ungariei. Nu întâmplător, biserica de lemn din Berbești a fost selectată și desenată de artistul Károly Cserna în volumul ilustrat dedicat Ungariei de nord, din 1898. În 1909, Ioan Bârlea a adunat inscripțiile din biserică în valoroasa sa colecție de însemnări din bisericile maramureșene. Doi ani
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
demolării ei. Din ieșirile lui de teren se păstrează trei fotografii și corespondența în arhiva Comisiei Monumentelor Istorice. Materialul despre biserică, disparat în multe arhive, completat cu interviuri cu câțiva localnici, a fost adunat în două lucrări dedicate bisericilor de lemn din Maramureș în 2000 și 2004. În Berbești au fost documentate două biserici de lemn succesive. Locuitorii din Berbești au avut statutul social de nobili până la mijlocul secolului 19. Condiția socială le-a permis să ctitorească biserici care să facă
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
Comisiei Monumentelor Istorice. Materialul despre biserică, disparat în multe arhive, completat cu interviuri cu câțiva localnici, a fost adunat în două lucrări dedicate bisericilor de lemn din Maramureș în 2000 și 2004. În Berbești au fost documentate două biserici de lemn succesive. Locuitorii din Berbești au avut statutul social de nobili până la mijlocul secolului 19. Condiția socială le-a permis să ctitorească biserici care să facă față creșterii demografice din ultimele veacuri. Biserica de lemn înlocuită la mijlocul secolului 18 a fost
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
au fost documentate două biserici de lemn succesive. Locuitorii din Berbești au avut statutul social de nobili până la mijlocul secolului 19. Condiția socială le-a permis să ctitorească biserici care să facă față creșterii demografice din ultimele veacuri. Biserica de lemn înlocuită la mijlocul secolului 18 a fost donată iobagilor din Vad, care au reclădit-o și folosit-o până la sfârșitul secolului 19. Ultima biserică de lemn a fost cumpărată de locuitorii din Vad și materialul refolosit la construcția unei școli în
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
permis să ctitorească biserici care să facă față creșterii demografice din ultimele veacuri. Biserica de lemn înlocuită la mijlocul secolului 18 a fost donată iobagilor din Vad, care au reclădit-o și folosit-o până la sfârșitul secolului 19. Ultima biserică de lemn a fost cumpărată de locuitorii din Vad și materialul refolosit la construcția unei școli în Șugău. Cea mai veche biserică cunoscută a fost descrisă minimal în anul 1751, cu ocazia vizitei canonice a epicopului de Muncaci, Manuel Mihail Olsavszky. Biserica
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
cumpărată de locuitorii din Vad și materialul refolosit la construcția unei școli în Șugău. Cea mai veche biserică cunoscută a fost descrisă minimal în anul 1751, cu ocazia vizitei canonice a epicopului de Muncaci, Manuel Mihail Olsavszky. Biserica era de lemn, acoperită cu draniță, avea turn cu două clopote, încuietoare de lemn, două candelabre și era prevăzută cu icoane și toate cele necesare cultului. Din notele vizitației aflăm că ar fi fost binecuvântată de episcopul Maramureșului Dositei Teodorovici (1718-1733) iar antimisul
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
școli în Șugău. Cea mai veche biserică cunoscută a fost descrisă minimal în anul 1751, cu ocazia vizitei canonice a epicopului de Muncaci, Manuel Mihail Olsavszky. Biserica era de lemn, acoperită cu draniță, avea turn cu două clopote, încuietoare de lemn, două candelabre și era prevăzută cu icoane și toate cele necesare cultului. Din notele vizitației aflăm că ar fi fost binecuvântată de episcopul Maramureșului Dositei Teodorovici (1718-1733) iar antimisul era sfințit de episcopul Iosif Stoica de Maramureș (1690-1711). Vechimea reală
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
antimisul era sfințit de episcopul Iosif Stoica de Maramureș (1690-1711). Vechimea reală a acestei biserici nu este cunoscută. Această biserică, notează Tit Bud, "„cea veche, dinainte de 1758, s'a dăruit credincioșilor din Vad”" pentru care locuitorii din Vad "„au dat ... lemne de zidit altă biserică”".' Capacitatea acestei biserici era aproximată la sfârșitul secolui 18, după mutarea în Vad, la 300 de credincioși, însă dimensiunile ei de numai 3 orgii lățime și 5 orgii lungime, surprinse în inventarele bisericii din 1857 și
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
surprinse în inventarele bisericii din 1857 și 1866, indică o capacitate maximă de numai 200-230 de credincioși. Biserica a fost înlocuită de o nouă biserică de zid în 1884, rămânând pentru o vreme în cimitirul vechi al satului. Biserica de lemn folosită de berbeșteni până în pragul primului război mondial a fost ridicată în anul 1758. Momentul ridicării a fost păstrat de o inscripție pe portalul de la intrare, copiată de Ioan Bârlea în 1909 și redată de Ferencz Schulcz într-o schiță
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
localnici prietenoși, Cabral a ordonat oamenilor săi să construiască un altar pe uscat unde avea să se țină prima liturghie creștină pe pământul viitoarei Brazilii. Cabral a participat, împreună cu echipajul navei sale. Zilele următoare au fost petrecute adunând apă, hrană, lemne și alte provizii. Portughezii au construit și o cruce de lemn uriașă—probabil de lungime. Cabral a certificat că noul pământ se află la est de linia de demarcație dintre Portugalia și Spania specificată în tratatul de la Tordesillas. Teritoriul era
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
pe uscat unde avea să se țină prima liturghie creștină pe pământul viitoarei Brazilii. Cabral a participat, împreună cu echipajul navei sale. Zilele următoare au fost petrecute adunând apă, hrană, lemne și alte provizii. Portughezii au construit și o cruce de lemn uriașă—probabil de lungime. Cabral a certificat că noul pământ se află la est de linia de demarcație dintre Portugalia și Spania specificată în tratatul de la Tordesillas. Teritoriul era, deci, în sfera alocată Portugaliei. Pentru a oficializa revendicarea pământului în numele
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
lungime. Cabral a certificat că noul pământ se află la est de linia de demarcație dintre Portugalia și Spania specificată în tratatul de la Tordesillas. Teritoriul era, deci, în sfera alocată Portugaliei. Pentru a oficializa revendicarea pământului în numele Portugaliei, crucea de lemn a fost ridicată și s-a ținut la 1 mai o nouă slujbă religioasă. În cinstea crucii, Cabral a denumit noul pământ descoperit "Ilha de Vera Cruz" (Insula Adevăratei Cruci). A doua zi, o navă de provizii comandată fie de
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
însuși mărturisea, un pictor al sincerității și al nativității surprinse în diferitele lor ipostaze. El s-a remarcat prin siguranța desenului și prin dispunerea bine evidențiată a planurilor și a unghiurilor. Grigore Ursu a fost un as al gravurii în lemn și s-a individualizat prin picturi de un inedit rafinament artistic. Stilul său a rămas în memoria Dornelor și în analele vremurilor sub semnul ineditului și al expresivității.
Grigore Ursu () [Corola-website/Science/321446_a_322775]
-
delimitare a proprietăților în Bucovina și au revendicau o jumătate de satul Costâna. În secolele XVIII-XIX, moșia satului Costâna era stăpânită de boierii Cârstea (Cristea). În anul 1786, boierul Ioan de Cârste a construit pe cheltuiala sa o biserică din lemn de brad cioplit pe ambele părți, cu hramul "Sfinții Cosma și Damian". Ea a fost amplasată pe moșia boierului Cârste, fiind folosită de credincioșii ortodocși din acest sat. Biserica a avut la început o catapeteasmă din pânză. În anul 1811
Biserica Sfântul Gheorghe din Costâna () [Corola-website/Science/321459_a_322788]
-
Cârste, fiind folosită de credincioșii ortodocși din acest sat. Biserica a avut la început o catapeteasmă din pânză. În anul 1811, baronii Ion (Ianoș) și Gheorghe Cârstea din Costâna au construit o biserică mai mare, de zid , dăruind biserica de lemn satului Dănila. Locuitorii din Dănila au transportat biserica de lemn în anul 1812 și au reclădit-o în satul lor. După cum atestă Cronica bisericii, Parohia Costâna avea în 1843 un număr de 1.190 enoriași, biserica era patronată de Ianacachi
Biserica Sfântul Gheorghe din Costâna () [Corola-website/Science/321459_a_322788]
-
a avut la început o catapeteasmă din pânză. În anul 1811, baronii Ion (Ianoș) și Gheorghe Cârstea din Costâna au construit o biserică mai mare, de zid , dăruind biserica de lemn satului Dănila. Locuitorii din Dănila au transportat biserica de lemn în anul 1812 și au reclădit-o în satul lor. După cum atestă Cronica bisericii, Parohia Costâna avea în 1843 un număr de 1.190 enoriași, biserica era patronată de Ianacachi de Cârste („von Kriste”) și avea postul de paroh vacant
Biserica Sfântul Gheorghe din Costâna () [Corola-website/Science/321459_a_322788]
-
am dat moșia Stâncești, baștina tătâne-său. Iar casele dintâiu au fost făcute cu osteneala și cheltuiala mea, iar pe urmă le-au făcut Ianachi, cu cheltuiala și osteneala sa"". Tot ea a construit în anul 1777 și biserica din lemn a satului, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului". Vornicul Alexandru Callimachi (1781-1837), fiul lui Ioan Callimachi și al Ruxandrei Catargi, a moștenit moșia. El a îndeplinit funcțiile de căminar (1803), apoi vornic de Botoșani (1809), agă (1813), postelnic (1816-1817) și vornic
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
Atunci, cei doi au făcut o donație personală de 100 milioane de lei vechi (10.000 lei noi). În decursul timpului, clădirea a suferit unele degradări ca urmare a seismelor repetate, a lipsei de întreținere, a îmbătrânirii materialelor (cărămizi, mortar, lemn), a surplusului de umiditate la șarpantă și a pătrunderii apei între zidăria de cărămidă și tencuială. S-au produs fisuri verticale în soclu, în fundații și în parapeții golurilor de fereastră și o fisură longitudinală mediană care străbate întreaga capelă
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
între zidăria de cărămidă și tencuială. S-au produs fisuri verticale în soclu, în fundații și în parapeții golurilor de fereastră și o fisură longitudinală mediană care străbate întreaga capelă: altar, naos - din colțurile ușilor și pronaos, precumn și putrezirea lemnului și desprinderea tavanelor. În urma expertizei efectuate de specialiști s-au propus următoarele măsuri de intervenție: consolidarea fundațiilor, continuizarea pereților portanți ai bisericii prin legarea fisurilor cu scoabe și injectarea lor, realizarea unei centuri din beton armat de coronament, repararea sau
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
efectuate de specialiști s-au propus următoarele măsuri de intervenție: consolidarea fundațiilor, continuizarea pereților portanți ai bisericii prin legarea fisurilor cu scoabe și injectarea lor, realizarea unei centuri din beton armat de coronament, repararea sau refacerea integrală a șarpantei din lemn, inclusiv scheletul cupolei, repararea trotuarelor și a sistemelor de îndepărtare a apelor pluviale de clădire. La 18 iunie 2007, principele Dimitrie Callimachi a semnat un contract pentru efectuarea de lucrări de reparație a capelei din Stâncești. El a donat suma
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
Naosul are formă rotundă, cu lungimea interioară de 7,35 m și lățimea interioară de 8,80 m. Pereții naosului au grosimea de 1,40 m. El este luminat de două ferestre cu vitralii și are deasupra o cupolă din lemn de formă semisferică, susținută de un schelet rotund realizat din coaste din lemn și meridiane din șipci și tencuială pe stufit. Altarul are o formă semicirculară cu raza de 2,50 m (la interior); el are un tavan în formă
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
interioară de 8,80 m. Pereții naosului au grosimea de 1,40 m. El este luminat de două ferestre cu vitralii și are deasupra o cupolă din lemn de formă semisferică, susținută de un schelet rotund realizat din coaste din lemn și meridiane din șipci și tencuială pe stufit. Altarul are o formă semicirculară cu raza de 2,50 m (la interior); el are un tavan în formă de segment de cerc cu raza de 3,80 m. Peretele altarului are
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
de autori antici, ca Arrian în "Tactica", 43.1. Manubalista se compunea, în principal, din două inele circulare de platbandă de fier bătut cu ciocanul, reunite prin două bare drepte, fixate cu ajutorul unor nituri și așezate pe un suport de lemn. Pe teritoriul României au fost descoperite doar două baliste de acest fel, în localitățile Orșova și Gornea. Una dintre ele se află la Muzeul din Cluj, iar cealaltă la Muzeul de Istorie din București. Se presupune că aceste dispozitive datează
Manubalistă () [Corola-website/Science/321481_a_322810]