67,494 matches
-
a Proiectului pentru Învățământ rural 2004, pp. 23-25, a apărut în manaualul de utilizare a Proiectului pentru învățământ Rural, Sistemul național de indicatori pentru educație, 2005, p. 20, Ministerul Educației și Cercetării, Lista de Indicatori Naționali pentru Educație, din care amintim: Indicatori privind accesul și participarea elevilor la învățământul obligatoriu: 1. Rata aparentă brută de admisie 2. Rata netă de admisie 3. Rata de tranziție în învățământul secundar inferior (ISCED 2) 4. Speranța de viață școlară 5.Rata brută de cuprindere
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
modul în care relațiile sociale determină un anumit mod de a privi și interpreta lumea. Prin urmare, nu există obiectivitate în științele sociale, cunoașterea din aceste domenii fiind foarte strâns legată de circumstanțele în care a fost dobândită. Cox este amintit mai ales datorită afirmației că Teoria este întotdeauna pentru cineva și pentru un scop (Cox, 1986, p. 207)1 toate încercările de a construi perspective științifice în domeniul socialului se lovesc de constrângerile contextului în care au fost formulate. Cox
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
poziție short materializată în obligația de a efectua livrarea a 10.000 uncii de argint cu o toleranță de +/4 %, prelucrat în lingouri, cântărind fiecare între 1000 și 1100 uncii). Între condițiile ce reprezintă clauza contractului futures la bursa new-yorkeză amintim: − puritatea argintului de cel puțin 0,999, confirmată de analiza de laborator; − menționarea existenței argintului într-unul din depozitele acceptate de bursă; − existența ștampilei firmei ce l-a prelucrat, care, trebuie să facă parte din unitățile agreate de bursă. Presupunem
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
situațiilor existente pe piață și scopurilor urmărite, respectiv, obținerea unui profit din diferența de curs ce poate să apară între diferite piețe sau între diferite termene. 5.3.1.2.Tipuri de operațiuni speculative Între cele mai cunoscute operațiuni speculative amintim: I. tranzacții „spreading” sau „răspândirea” sau „desfășura rea”; II. tranzacții speculative cu primă numite și reziliabile și un-ori se generalizează termenul de opțiuni (options). Tipurile de operațiuni speculative „spread” și „options” utilizează în multe situații aceleași genuri de tehnici de
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
fi cel al cronicarului/povestitorului care narează: un eveniment, un fenomen, o călătorie etc. Cătălina Mihalache a luat ca exemplu istoria predată copiilor pentru a sugera forța pe care a exercitat-o și o exercită încă povestirea istorică. Dacă mai amintesc circumstanțele studiate de autoare, manualele de istorie și literatura istorică pentru copii în deceniile opt și nouă ale secolului XX, atunci resuscitarea climatului cultural al acelor ani este posibilă prin apel la flash-urile memoriei. în acest text am încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Gazeta literară, nr. 48, 1955). Ca o ironie a sorții, peste ani, în 1982, autoarea și-a luat ea adio de la România comunistă, alegând libertatea oferită de Franța. Pentru că veni vorba de N. Tertulian (n. 1929), nu putem să nu amintim un articol des citat în bibliografiile comuniste („Caracterul reacționar al teoriei «autonomiei esteticului». I. Ideile estetice ale lui T. Maiorescu”), apărut în Viața românească (nr. 2, 1956, pp. 215-237), revistă a cărei secție de critică, istorie și teorie literară era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Rusu a deschis dezbaterea (Viața românească, nr. 5, mai 1963) ce a avut cel mai important efect în reconsiderarea criticului „Junimii”. Autorul aduce în sprijinul său articole ale lui Lenin despre Tolstoi, dar își ia drept model reconsiderarea lui Caragiale, amintind în context „marile manifestări desfășurate, din inițiativa partidului și guvernului [...] cu prilejul semicentenarului morții sale”. Precaut, folosește, mai corect spus strecoară, o serie de fraze-șablon, des întâlnite până atunci, precum și citate din Gorki, Engels (amintit de mai multe ori), Marx
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
drept model reconsiderarea lui Caragiale, amintind în context „marile manifestări desfășurate, din inițiativa partidului și guvernului [...] cu prilejul semicentenarului morții sale”. Precaut, folosește, mai corect spus strecoară, o serie de fraze-șablon, des întâlnite până atunci, precum și citate din Gorki, Engels (amintit de mai multe ori), Marx: „Din punct de vedere politic, Maiorescu a fost un reacționar inveterat, fruntaș al partidului conservator [...]. înainte de toate trebuie să aplicăm principiul marxist, care cere ca persoana studiată să fie privită în funcție de epoca în care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1905 (Organizația de partid și literatura de partid) și că deci se pretinde ca Maiorescu să fi susținut aceste idei cu 35-40 de ani înaintea lui Lenin !”. Conștient că articolul poate stârni reacții negative și pentru captatio benevolentiae, L. Rusu amintește inițiativele lui Maiorescu, care au avut în vedere “întemeierea unui învățământ real”, laic și “înființarea unei școli politehnice”, ultimul argument foarte drag regimului comunist, care, ne aducem aminte, forma în facultăți un excedent de ingineri. Autorul este conștient că face
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la noi. Spre sfârșitul vieții, Maiorescu îi încredința unui discipol, cu o mare satisfacție, că vechile lui îndoieli asupra materialismului istoric s-au adeverit și că falimentul socialismului e inevitabil. Cel care ne-o relatează nu comunică data, dar ne amintim când a murit Maiorescu: în 1917, anul marii revoluții din Octombrie”. Ultimul intervine în dezbatere Paul Georgescu („T. Maiorescu - critic literar”, în Viața românească, nr. 12, 1963, pp. 107-147), care mai scrisese anterior despre criticul junimist, nu întotdeauna în termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
direcția propagandei. A cunoscut apoi vreme de cinci ani regimul închisorilor, de unde a fost eliberat în 1954. în 1963 era redactor-șef la Contemporanul, unde director era Călinescu, iar reproșul utilizării lui Engels a fost prima dată formulat, cum ne amintim, de... C.I. Gulian. G. Ivașcu păstrează, într-o lucrare ce trebuia să fie neutră, antipatiile lui Călinescu. Tot în 1973 a apărut la Iași, în nou înființata editură ce purta numele Junimea, un volum ce poartă titlul Amintiri despre T.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
demolatoare a miturilor, inițiată de societatea culturală înființată la Iași. Nu au fost prea multe replici la adresa monografiei, dar au fost nume importante, cartea fiind publicată într-un moment când libertatea de expresie era tot mai restrânsă. Astfel, Mircea Popa amintește că Maiorescu a supraviețuit și în „epoca celui mai înverșunat și mai obtuz proletcultism”, cuvinte grele la adresa cărții rostind și cel mai avizat specialist - Z. Ornea. Sunt însă și tăceri: unele firești (de aproape trei ani L. Rusu murise), altele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
intelectuali era la fel de diversă ca și cea politică: de la originea țărănească sau oricum modestă până la cea boierească. în 1944, tendința colaborării cu ideologia comunistă este foarte firavă în istoriografie, aș spune chiar cvasiabsentă. De altfel, ofensiva comunistă era incipientă. Astfel, amintim apariția unui volum de Texte rusești ușoare pentru începători. Urmate de un glosar, cu transcrierea fonetică și indicația accentului, care conține atât autori clasici: Tolstoi, Cehov, Pușkin, Lermontov, Turgheniev, Afanasiev, cât și scriitori sovietici: Marsac, Lebedev, Cumaci etc., texte selectate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
anunța studiile ulterioare tot mai înclinate spre marxism și sovietici: Problema relațiilor științifice-istorice româno-ruse. Din 1945 contribuțiile promarxiste se înmulțesc, fiind favorizate de noua orientare politică prosovietică a Guvernului Petru Groza. Totuși, continuau să lipsească lucrările de anvergură. Sunt de amintit volumele URSS (124 p.) și Relațiile ruso-române (120 p.) scrise de Nicolae N. Petrașcu și Gheorghe Gh. Bezviconi, pe care C.C. Giurescu le prezenta astfel: primul „e o prezentare sintetică a marelui nostru vecin, sub raport geografic, juridic, administrativ, economic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
final să-l laude pe rege spunând că „Actul de la 23 August îl așează lângă Ștefan Vodă al Moldovei; reîncadrarea Ardealului între granițele României, lângă omonimul său de la 1600; iar reforma agrară lângă A.I. Cuza”. Deși mai puțin importante, mai amintim intervențiile despre învățământul istoric. Aurel Iordănescu face observații asupra pregătirii în Universitate a candidaților la profesoratul în istorie, criticând lipsa de coordonare între programa analitică și cea universitară și lipsa culturii de specialitate (cunoașterea și utilizarea izvoarelor în special) și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
adăugat și recenzia realizată de A. Sacerdoțeanu în Revista Arhivelor (1946-1947) lucrării sovietice extrem de politizate Istoria războiului civil din URSS, vol. II, Marea revoluție proletară (octombrie-noiembrie 1917), Editura PCR, 1947, 867 p.. Cunoscutul director al Arhivelor Statului nu uita să amintească astfel că din comitetul de redacție a făcut parte „marele Stalin” și că la scrierea lucrării s-a folosit „pana talentată a lui Gorki”. Concepția marxistă a istoriei. Pe lângă contribuțiile teoretice ale marxiștilor M. Roller, P. Constantinescu-Iași, A. Oțetea, Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
limbă și în cultură, conviețuirea îndelungată atât în nordul, cât și în sudul Dunării, relațiile de colaborare politică și comercială, dar și culturală din epoca medievală și modernă), nu se sfiește să le găsească lipsuri: datarea venirii slavilor în Dacia (amintită după năvălirea bulgarilor mongoli), omiterea relațiilor comerciale și politice medievale ruso-române anterioare lui Ștefan cel Mare, cercetarea prea limitată a influențelor mișcărilor revoluționare, ale socialismului rusesc la români, ca și tratarea succintă a colaborării militare (1944-1945) și apoi pașnice româno-sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pătrunderii marxismului în România”; în privința arheologiei și istoriei vechi se remarcau C. Moisil, C. Balmuș, E. Condurachi, D. Berciu, I. Nestor, C. Daicoviciu, B. Mitrea și Gh. Ștefan (cu excepția primului, toți erau implicați politic alături de comuniști). în domeniul literar-lingvistic îi amintesc pe M. Sadoveanu, I. Vitner, G. Călinescu, Perpessicius, A. Rosetti, A. Graur, I. Iordan, pentru pedagogie pe Egon Weigl și pentru etnografie pe Harry Brauner. Istoria era reprezentată, alături de P. Constantinescu-Iași și M. Roller, de P.P. Panaitescu (Al. Grecu), A
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
M. Guboglu, D. Berindei, I.R. Mircea, Chrisantema Alecu, V. Costăchel, V. Mihordea și mai puțin cunoscuții Alois Grigorovici, A. Piatkovski, Virgil Arbore, S.T. Constantinescu, Corina Ionescu Voicana, Pandele Olteanu, Vlad Bănățeanu, Paul Oprescu și E. Prahova. în domeniul filosofiei îi amintim pe L. Pătrășcanu, C. Ionescu-Gulian, T. Vianu, iar pentru istoria dreptului pe acad. Andrei Rădulescu. Aproape toți au avut importante avantaje materiale și au beneficiat de onoruri științifice sau chiar politice în schimbul serviciilor aduse. Au devenit academicieni: C. Moisil, P.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
I. Lupaș, dar și la Gh. Brătianu, care în doar trei ani (1947-1950) a desăvârșit trei sinteze de istorie: Marea Neagră, Sfatul domnesc și Adunarea Stărilor în Principatele Române și Formele de organizare a păcii în istoria universală, ca să nu mai amintim de proiectul acelei sinteze internaționale de istorie universală care avea ca idee centrală rolul esențial jucat de Orient (Bizanț) în evoluția Europei (îndeosebi în Evul Mediu). Iată de ce cred că nu se poate scuza sau atenua oportunismul cras al intelectualității
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
PAGINI DE POLITICĂ EXTERNĂ A ROMÂNIEI Vasile BUGA Relațiile româno-sovietice în anii ’80 Distanțarea de tutela Moscovei, la începutul anilor ’60, continuată în mod ferm în anii ’70, asigurase conducerii române un puternic suport intern și internațional. Este suficient să amintim, în acest sens, Declarația de independență a PMR din aprilie 1964, stabilirea relațiilor diplomatice cu R.F. Germania în ianuarie 1967, menținerea relațiilor diplomatice cu Israelul, după criza din Orientul Mijlociu din 1967, refuzul de a participa la intervenția armată în august
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din seara zilei de 26 mai (despre care s-au făcut diverse speculații de către tot felul de persoane neavizate după decembrie 1989) a scos la iveală respingerea de către conducătorul român a reformelor pe plan intern declanșate de Gorbaciov. Așa cum își amintește Mihail Gorbaciov, la un moment dat, la o remarcă a soției sale, Raisa Gorbaciova, că pe adresa secretarului general al CC al PCUS sosesc zilnic patru-cinci mii de scrisori de la cetățenii sovietici, în care aceștia își exprimă sprijinul față de procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu am identificat niciodată această putere cu poporul român, cu privațiunile și greutățile acestuia, pe care el le-a suportat în numele unui scop cu adevărat înalt, edificând printr-o muncă plină de abnegație viitorul patriei”. Ministrul sovietic de Externe își amintește reacția liderului român la reformele inițiate în Uniunea Sovietică. „Nu o dată am fost martor când Mihail Gorbaciov îi spunea direct interlocutorului său că fără democrație, fără participarea cea mai largă a poporului la conducerea țării nu există socialism. Nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
împăciuitorism sau oportunism. Gorbaciov se călăuzea clar după principiul proclamat de el însuși, acela de a nu se amesteca în treburile altor țări în nici o condiție, prin nici un fel de mijloace - nici diplomatice, nici de altă natură”. Tot V. Medvedev amintește că la un moment dat generalul Nicolae Militaru a transmis prin intermediul ambasadorului sovietic la București anumite semnale, „făcând aluzie că mișcarea împotriva lui Ceaușescu are destui adepți în rândul militarilor, corpului diplomatic și altor cercuri”, punându-se în fond problema
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în pofida rezistenței înverșunate a forțelor totalitarismului, acesta va reuși să repurteze victoria în lupta pentru libertate și democrație. Tocmai luând în considerare acest lucru există înțelegerea cu privire la dorința de a se evita vreun fel de acțiuni colective care ar putea aminti practica trecutului”. Credem că trebuie menționată, de asemenea, o acțiune de extremă importanță a conducerii sovietice, întreprinsă chiar în acele zile fierbinți din România. Este vorba despre Hotărârea adoptată la 24 decembrie 1989 de Congresul deputaților al URSS cu privire la aprecierea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]